ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4358/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 09

aprilie 2009 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B.I., să se constate

calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea în fapt a

cererii, reclamanta arată, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând, în baza unui angajament

de colaborare semnat la 09 octombrie 1989, informații care se referă la activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele

dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare

și libertatea opiniilor.

În drept, cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 24/2008.

Ulterior, la data de 23

iunie 2009, reclamantul a depus la dosarul cauzei actele despre care se face vorbire

în cererea de chemare în judecată și care au stat la baza întocmirii notei de constatare

din 29 octombrie 2008.

La data de 23 iunie 2009,

pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată, arătând că activitatea desfășurată de acesta nu se încadrează

în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin sentința civilă

nr. 3656 din 03 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea reclamantului Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut faptul că, în speță, nu sunt întrunite condițiile

cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata

calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În opinia instanței de

fond, pentru a se verifica dacă pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității

trebuie procedat la analiza fiecărei informații furnizate de reclamant, în sensul

de a stabili dacă prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste informații vizau îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În concret, instanța a

arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar și menționate în nota

de constatare, nu rezultă faptul că pârâtul ar fi furnizat informații care să se

încadreze în textul legal anterior individualizat.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost

formulată.

În motivarea căii de atac,

încadrată în drept pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., recurentul

a susținut că hotărârea judecătorească a fost dată cu aplicarea greșită a art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Mai precis, recurentul

a arătat că prima instanță nu a ținut seama de faptul că intimatul a fost recrutat

de organele de Securitate și a avut numele conspirativ de S.R. În această calitate,

intimatul a făcut mai multe informări, printre care și despre manifestarea unei

atitudini potrivnice regimului comunist a unui coleg al său, care a declarat că

este nemulțumit de faptul că nu primește o retribuție corespunzătoare pentru munca

pe care o prestează.

Recurentul a apreciat

faptul că legiuitorul nu a impus existența unei pluralități de acte de colaborare,

cu respectarea celor două condiții de fond, fiind de ajuns și un singur denunț pentru

reținerea calității de colaborator al Securității.

Ca atare, recurentul a

opinat în sensul că interpretarea dată de judecătorul fondului textului legal aflat

în discuție este extrem de restrictivă și duce la anularea scopului legii.

În ceea ce privește îndeplinirea

celei de a doua condiții impuse de textul legal analizat, recurentul a considerat

că instanța fondului trebuia să aibă în vedere faptul că aceasta se referă la vizarea

încălcării și nu la încălcarea propriu-zisă a unor drepturi și libertăți fundamentale

ale omului.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele

care vor fi expuse în continuare:

Instanța de control judiciar

constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut

corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză,

și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, în temeiul dispozițiilor

art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008,

intimatul-pârât a fost supus verificărilor sub aspectul posibilei calități de colaborator

sau lucrător al Securității, urmare a candidaturii acestuia la funcția de primar

al orașului Făurei, județul Brăila.

După finalizarea acestor

verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare din 29 octombrie

2008, în baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta

acțiune în constatarea calității intimatului de colaborator al Securității, acțiune

la care a atașat înscrisurile doveditoare.

Înalta Curte, în acord

cu prima instanță, apreciază că, în speță, nu sunt întrunite condițiile cumulative

impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea

intimatului-pârât de colaborator al Securității.

Persoana să fi furnizat

organelor de Securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum și note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”.

Informațiile furnizate

să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să

vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pe aspectul îndeplinirii

acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, intimatul

a fost recrutat, la data de 09 octombrie 1989, pentru supravegherea informativă

și obținerea de date despre activitatea unor persoane cunoscute „cu trecut politic

reacționar” și a celor care au făcut parte din „fostele partide burgheze”, a descendenților

acestora, precum și date despre elemente cunoscute în evidențele altor probleme.

Recurentul-reclamant a

depus la dosarul cauzei un număr de 7 note informative, două dintre aceste note

fiind semnate E.V., la datele de 13 mai 1989 și 20 august 1989, și vizând verificarea

intimatului-pârât, în vederea recrutării.

În ceea ce privește activitatea

intimatului-pârât, din notele existente la dosar rezultă, în esență, că acesta a

relatat despre persoanele în cauză, fie că nu au discutat dușmănos la adresa organelor

locale de partid și de stat, fie că nu este văzut în anturajul altor persoane dubioase.

Într-adevăr, după cum

a susținut și recurentul, despre numitul G.S., intimatul a relatat faptul că acesta

este nemulțumit de salariul primit în raport de munca pe care o depune la locul

de muncă. Însă, această afirmație nu se referă la o atitudine potrivnică regimului

comunist, ci la un aspect care se referă la raporturile sale de muncă.

Altfel spus, intimatul-reclamant

nu a făcut relatări care să corespundă scopului pentru care a fost recrutat de organele

de Securitate.

Pentru considerentele

anterior arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

împotriva sentinței civile nr. 3656 din 03 noiembrie 2009 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 octombrie 2010.