ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3438/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea constată următoarele asupra recursului

de față

Prin acțiunea

înregistrată sub nr. 12215/2/2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național

pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul

C.V. constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului, în sensul

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În raport de actele

depuse de recurentul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

în susținerea notei de constatare din 5 august 2009 și verificând incorect

îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 5136 din 16 septembrie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea

formulată de recurentul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru

a se constata calitatea de colaborator a pârâtului C.V.

S-a apreciat de

instanța de fond că informația furnizată Securității nu se referă la o

atitudine potrivnică regimului comunist nu vizează îngrădirea drepturilor

fundamentale ale soldatului în cauză, ci dezvăluie doar motivul pentru care

acesta dorește să plece în străinătate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs în termen reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a

dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Recurentul arată că

soluția de respingere a acțiunii în constatare se bazează pe o apreciere

nelegală în sensul neîndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul arată în

motivul de recurs că instanța de fond a apreciat greșit în sensul

neîndeplinirii condițiilor legale. Aceasta deoarece informațiile furnizate

Securității de către pârâtul - intimat, în baza angajamentului din 27 martie 1979

se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

iar informațiile furnizate despre persoana denunțată care dorea să se

stabilească într-un alt stat fac parte din sfera manifestărilor potrivnice

regimului comunist și sunt de natură a încălca drepturi și libertăți fundamentale.

Se solicită admiterea

recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii în constare.

Analizând recursul declarat

în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca fondat pentru următoarele

considerente.

Sentința atacată prin

soluția de respingere a acțiunii în constatare este nelegală, fiind dată cu aplicarea

greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În mod greșit prima instanță

analizând actele depuse în susținerea notei de constatare, în special nota informativă

din 22 iulie 1981 - dosar fond a apreciat că din cuprinsul acestuia nu rezultă furnizarea

de informații despre atitudini potrivnice regimului comunist și care sunt de natură

a încălca drepturi și libertăți fundamentale.

Curtea constată pe situația

de fapt, analizând nota informativă din 22 iulie 1981, că pârâtul - intimat a furnizat

Securității, în baza angajamentului și sub acoperirea numelor conspirative „S.”

și „Sa.” informații despre o persoană - cadru militar „a spus că vrea să plece oricum

acolo (în Statele Unite n.n.) pt. că în S.U.A. are cunoștințe, că viitoarea soție

este acolo și că în această țară sunt drepturi și libertăți mai multe, pe când la

noi acestea sunt îngrădite" (nota informativă din 22 iulie 1981, pagina 7 a

notei de constatare).

Important este că intimatul

a aflat aceste informații legate de persoana denunțată, punându-i acesteia întrebări

„conform instructajului făcut de reprezentanții Securității. Interesul principal

al Securității viza motivul pentru care persoana denunțată dorea să plece din țară.

Denunțul mai sus citat

a stârnit imediat interesul ofițerilor Securității care i-au transmis intimatului

noi sarcini cu privire la cel denunțat: „să urmărească influențarea pozitivă a militarului,

arătându-i că nu este bine ce face părăsindu-și țara, plecând într-o țară necunoscută

unde are mai puține posibilități să se afirme ca om. Să-i arate că motivul său este

minor față de repercusiunile faptei. Practic Securitatea urmărea intimidarea persoanei

urmărite.

O altă consecință directă

a denunțului intimatului a fost înăsprirea formelor de urmărire informativă folosite

de Securitate împotriva acestuia. Astfel, se hotărăște deschiderea dosarului de

urmărire informativă în privința victimei delațiunii, potrivit „Notei Biroului din

31 iulie 1981 (pagina 8 din nota de constatare), care consemnează cu privire la

militarul denunțat: „Să fie luat în D.U.I.". Dosarul de urmărire informativă

reprezenta cea mai avansată formă de urmărire a unei persoane.

De asemenea, tot ca urmare

a informației primite de la intimat, împotriva celui denunțat a mai fost îndreptat

un informator al Securității: „va fi încadrat informativ cu inf. D.P." (conform

adnotării aflate chiar la finalul denunțului).

Analizând această informație,

care este suficientă pentru reținerea calității de colaborator al Securității, astfel

cum este definită conform dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Curtea

apreciază că sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru acțiunea calității de

colaborator al Securității.

Mai întâi, este demonstrată

prima condiție pusă de legiuitor [art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008] pentru

reținerea calității de colaborator al Securității: furnizarea de informații despre

atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist.

Este evident că denunțarea

unei persoane care dorea să emigreze pentru că în Occident „sunt drepturi și libertăți

mai multe, pe când la noi acestea sunt Îngrădite" nu poate fi calificată altfel

decât ca denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.

Intenția de a părăsi definitiv

țara era considerată un afront direct la adresa regimului, care pretindea că asigură

cetățenilor români cele mai bune condiții de viață.

Mult mai important,

din perspectiva autorităților

represive ale regimului comunist, intenția de emigrare era determinată, în speță,

de convingerea celui denunțat în sensul că în Occident „sunt drepturi și libertăți

mai multe, pe când la noi acestea sunt îngrădite".

Afirmația cu privire la

îngrădirea drepturilor și libertăților omului în România era o referire evidentă

la caracterul dictatorial al puterii din acea perioadă și astfel punea sub semnul

întrebării însăși legitimitatea acesteia.

În speță este îndeplinită

și a doua condiție, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale

- și nu neapărat la încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul

putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate.

Jurisprudența a subliniat

în mod constant faptul că, prin vizarea încălcării unor drepturi, legiuitorul nu

înțelege neapărat încălcarea efectivă a acestora ci, pe de o parte, îndeplinirea

condiției ca informația furnizată să fie aptă să ducă cel puțin la imixțiuni ale

autorităților în viața personală a celui denunțat și, pe de altă parte, ca autorul

delațiunilor să conștientizeze pericolul la care îl supunea pe cel despre care informa

autoritățile.

În cauză această ultimă

condiție este chiar depășită în condițiile în care, în urma denunțului pârâtului

- intimat Securitatea a luat măsuri concrete împotriva celui denunțat și anume deschiderea

dosarului de urmărire informativă, conform notei din 31 iulie 1981. Dosarul de urmărire

informativă reprezenta cea mai avansată formă de urmărire a unei persoane și prin

aceasta a fost încălcat dreptul la viața privată a persoanei urmărite prevăzute

de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Față de cele expuse mai

sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite recursul și

va modifica sentința atacată în sensul că va admite acțiunea în constatare formulată

de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Va constata calitatea

pârâtului C.V. de colaborator al Securității, în cauză fiind îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței

civile nr. 5136 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite acțiunea.

Constată calitatea pârâtului

C.V. de colaborator al Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 septembrie 2012.