ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat
constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului M.C..
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul deși nu a semnat un angajament a
furnizat organelor de Securitate, informații despre mai multe persoane,
informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului
totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul
la exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la liberă circulație și dreptul
la viața privată.
Prin sentința civilă
nr. 2188 din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu
pârâtul M.C..
Pentru a pronunța
această hotărâre, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite
condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.
nr. 24/2008, iar informațiile furnizate de către pârât nu au fost date în
calitate de colaborator ca și activitate de sprijinire a organelor de securitate,
ci în contextul în care pârâtul era urmărit informativ și anchetat.
Împotriva hotărârii
Curții de Apel București, considerând-o nelegală și netemeinică a declarat
recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității
care a solicitat în temeiul art. 299 și 304
1
C. proc. civ.,
admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea
acțiunii în sensul constatării calității de colaborator al Securității a
numitului M.C..
În esență, prin
motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele:
- în mod greșit
instanța de fond a respins acțiunea considerând că pârâtul-intimat nu ar fi
furnizat informații de natură a caracteriza o relație de colaborare cu
Securitatea în sensul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, din
denunțurile analizate rezultând că sunt îndeplinite aceste condiții;
- faptul că
intimatul-pârât a avut și calitatea de urmărit informativ nu îl exonerează pe
acesta de la reținerea calității de colaborator al Securității, cum în mod
eronat a reținut instanța de fond, în speță nefiind îndeplinite condițiile
arătate în cuprinsul tezei a II-a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În drept au fost
invocate dispozițiile art. 299, 304
1
, 305 C. proc. civ., art. 2 lit.
b) și art. 1
1
din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul
dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 293/2008.
Intimatul M.C. a
formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și
menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond susținând în esență că, în
cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea fi reținută
calitatea sa de colaborator, iar informațiile menționate în nota de constare au
fost date în contextul în care intimatul era urmărit informativ și anchetat.
Analizând sentința
atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în
cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ.,
Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi
respins pentru considerentele în continuare arătate.
Astfel, în
conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. b) colaborator al securității este „
persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce
formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de
lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile
potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor
și libertăților fundamentale ale omului”.
Persoana care a
furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu
sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de
libertate, de reținere, ori de arest, pentru motive politice, privind cauza
pentru care a fost cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată
colaborator al Securității potrivit prezentei definiții, iar actele și
documentele care consemnau aceste informații, sunt considerate parte a propriului
dosar.
Din materialul
probator existent la dosar, cu ocazia judecării în fond a cauzei, rezultă că
intimatul-pârât nu a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea și că
acestuia i-a fost deschis dosar de urmărire informativă de către organele de
securitate, întrucât în anul 1969 a efectuat în Turcia o călătorie turistică,
refuzând să se întoarcă în țară și revenind cu o întârziere de aproximativ două
luni.
Totodată, astfel cum
a reținut în mod corect și instanța de fond, informațiile reținute prin nota de
constatare, ca fiind furnizate de către intimat, vizează perioada și persoanele
întâlnite în Turcia, informațiile fiind furnizate întrucât acesta era urmărit
și anchetat, având în vedere faptul că acesta își depusese actele necesare
pentru a pleca definitiv din țară și de a se stabili în Turcia.
Instanța de control
judiciar, constată că din conținutul înscrisurilor aflate la dosar nu se poate
reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din
O.U.G. nr. 24/2008, informațiile reținut în Nota de constatare pentru perioada
1969 - 1985 reprezentând în fapt relatări ale ofițerilor de securitate care se
ocupau de urmărirea informativă a pârâtului, care era suspectat de săvârșirea
infracțiunii de trădare de patrie, prevăzută de art. 155 alin. (1) C. pen..
Având în vedere toate
aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este
legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.
2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calității de colaborator
al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât.
Astfel fiind, în
temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul
formulat în cauză de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea
Arhivelor Securității, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva
sentinței nr. 2188 din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28
iunie
2011.