ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat

constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului M.C..

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul deși nu a semnat un angajament a

furnizat organelor de Securitate, informații despre mai multe persoane,

informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul

la exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la liberă circulație și dreptul

la viața privată.

Prin sentința civilă

nr. 2188 din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu

pârâtul M.C..

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite

condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, iar informațiile furnizate de către pârât nu au fost date în

calitate de colaborator ca și activitate de sprijinire a organelor de securitate,

ci în contextul în care pârâtul era urmărit informativ și anchetat.

Împotriva hotărârii

Curții de Apel București, considerând-o nelegală și netemeinică a declarat

recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

care a solicitat în temeiul art. 299 și 304

1

C. proc. civ.,

admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea

acțiunii în sensul constatării calității de colaborator al Securității a

numitului M.C..

În esență, prin

motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele:

- în mod greșit

instanța de fond a respins acțiunea considerând că pârâtul-intimat nu ar fi

furnizat informații de natură a caracteriza o relație de colaborare cu

Securitatea în sensul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, din

denunțurile analizate rezultând că sunt îndeplinite aceste condiții;

- faptul că

intimatul-pârât a avut și calitatea de urmărit informativ nu îl exonerează pe

acesta de la reținerea calității de colaborator al Securității, cum în mod

eronat a reținut instanța de fond, în speță nefiind îndeplinite condițiile

arătate în cuprinsul tezei a II-a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În drept au fost

invocate dispozițiile art. 299, 304

1

, 305 C. proc. civ., art. 2 lit.

b) și art. 1

1

din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul

dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 293/2008.

Intimatul M.C. a

formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și

menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond susținând în esență că, în

cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea fi reținută

calitatea sa de colaborator, iar informațiile menționate în nota de constare au

fost date în contextul în care intimatul era urmărit informativ și anchetat.

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în

cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi

respins pentru considerentele în continuare arătate.

Astfel, în

conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. b) colaborator al securității este „

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce

formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului”.

Persoana care a

furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu

sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de

libertate, de reținere, ori de arest, pentru motive politice, privind cauza

pentru care a fost cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată

colaborator al Securității potrivit prezentei definiții, iar actele și

documentele care consemnau aceste informații, sunt considerate parte a propriului

dosar.

Din materialul

probator existent la dosar, cu ocazia judecării în fond a cauzei, rezultă că

intimatul-pârât nu a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea și că

acestuia i-a fost deschis dosar de urmărire informativă de către organele de

securitate, întrucât în anul 1969 a efectuat în Turcia o călătorie turistică,

refuzând să se întoarcă în țară și revenind cu o întârziere de aproximativ două

luni.

Totodată, astfel cum

a reținut în mod corect și instanța de fond, informațiile reținute prin nota de

constatare, ca fiind furnizate de către intimat, vizează perioada și persoanele

întâlnite în Turcia, informațiile fiind furnizate întrucât acesta era urmărit

și anchetat, având în vedere faptul că acesta își depusese actele necesare

pentru a pleca definitiv din țară și de a se stabili în Turcia.

Instanța de control

judiciar, constată că din conținutul înscrisurilor aflate la dosar nu se poate

reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, informațiile reținut în Nota de constatare pentru perioada

1969 - 1985 reprezentând în fapt relatări ale ofițerilor de securitate care se

ocupau de urmărirea informativă a pârâtului, care era suspectat de săvârșirea

infracțiunii de trădare de patrie, prevăzută de art. 155 alin. (1) C. pen..

Având în vedere toate

aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este

legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calității de colaborator

al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât.

Astfel fiind, în

temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul

formulat în cauză de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

sentinței nr. 2188 din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28

iunie

2011.