ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3752/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului M.C.. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul deși nu a semnat un angajament a furnizat organelor de Securitate, informații despre mai multe persoane, informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul la exprimare și libertatea opiniilor, dreptul la liberă circulație și dreptul la viața privată.

Prin sentința civilă nr. 2188 din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul M.C.. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar informațiile furnizate de către pârât nu au fost date în calitate de colaborator ca și activitate de sprijinire a organelor de securitate, ci în contextul în care pârâtul era urmărit informativ și anchetat. Împotriva hotărârii Curții de Apel București, considerând-o nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității care a solicitat în temeiul art. 299 și 304 1 C. proc.

civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și admiterea acțiunii în sensul constatării calității de colaborator al Securității a numitului M.C.. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurentul-reclamant a arătat următoarele: - în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea considerând că pârâtul-intimat nu ar fi furnizat informații de natură a caracteriza o relație de colaborare cu Securitatea în sensul art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, din denunțurile analizate rezultând că sunt îndeplinite aceste condiții; - faptul că intimatul-pârât a avut și calitatea de urmărit informativ nu îl exonerează pe acesta de la reținerea calității de colaborator al Securității, cum în mod eronat a reținut instanța de fond, în speță nefiind îndeplinite condițiile arătate în cuprinsul tezei a II-a art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. În drept au fost invocate dispozițiile art. 299, 304 1 , 305 C. proc. civ., art. 2 lit. b) și art. 1 1 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Intimatul M.C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond susținând în esență că, în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a putea fi reținută calitatea sa de colaborator, iar informațiile menționate în nota de constare au fost date în contextul în care intimatul era urmărit informativ și anchetat. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele în continuare arătate. Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. b) colaborator al securității este „ persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere, ori de arest, pentru motive politice, privind cauza pentru care a fost cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații, sunt considerate parte a propriului dosar. Din materialul probator existent la dosar, cu ocazia judecării în fond a cauzei, rezultă că intimatul-pârât nu a semnat un angajament de colaborare cu Securitatea și că acestuia i-a fost deschis dosar de urmărire informativă de către organele de securitate, întrucât în anul 1969 a efectuat în Turcia o călătorie turistică, refuzând să se întoarcă în țară și revenind cu o întârziere de aproximativ două luni.

Totodată, astfel cum a reținut în mod corect și instanța de fond, informațiile reținute prin nota de constatare, ca fiind furnizate de către intimat, vizează perioada și persoanele întâlnite în Turcia, informațiile fiind furnizate întrucât acesta era urmărit și anchetat, având în vedere faptul că acesta își depusese actele necesare pentru a pleca definitiv din țară și de a se stabili în Turcia. Instanța de control judiciar, constată că din conținutul înscrisurilor aflate la dosar nu se poate reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, informațiile reținut în Nota de constatare pentru perioada 1969 - 1985 reprezentând în fapt relatări ale ofițerilor de securitate care se ocupau de urmărirea informativă a pârâtului, care era suspectat de săvârșirea infracțiunii de trădare de patrie, prevăzută de art. 155 alin. (1) C. pen..

Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât. Astfel fiind, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat în cauză de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 2188 din 7 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 iunie 2011.