ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1711/2023

Ședința publică din data de 28 martie 2023

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului dedus judecății

Prin acțiunea înregistrată la data de 14.12.2010 sub nr. x/2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității de colaborator al Securității a pârâtului, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Hotărârea pronunțate în fond

Prin sentința civilă nr. 5136 din 16 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. x/2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Calea de atac a recursului exercitată

Împotriva sentinței nr. 5136 din 16 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctul 9 și art. 304

1

C. proc. civ. din 1865.

Hotărârea ce face obiectul revizuirii

Prin Decizia nr. 3438 din data de 11 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 5136 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată, în sensul că admite acțiunea și constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

În esență, instanța de recurs a constatat ca fiind îndeplinite cele două condiții pentru constatarea calității pârâtului de colaborator al securității.

Astfel, a reținut că, în ceea ce privește prima condiție pusă de legiuitor (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008) pentru reținerea calității de colaborator al Securității, respectiv furnizarea de informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist, denunțarea unei persoane care dorea să emigreze pentru că în Occident "sunt drepturi și libertăți mai multe, pe când la noi acestea sunt Îngrădite", nu poate fi calificată altfel decât ca denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist.

Intenția de a părăsi definitiv țara era considerată un afront direct la adresa regimului, care pretindea că asigură cetățenilor români cele mai bune condiții de viață.

Mult mai important, din perspectiva autorităților represive ale regimului comunist, intenția de emigrare era determinată, în speță, de convingerea celui denunțat în sensul că în Occident "sunt drepturi și libertăți mai multe, pe când la noi acestea sunt îngrădite".

Afirmația cu privire la îngrădirea drepturilor și libertăților omului în România era o referire evidentă la caracterul dictatorial al puterii din acea perioadă și astfel punea sub semnul întrebării însăși legitimitatea acesteia.

S-a apreciat că este îndeplinită și a doua condiție, care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat la încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate iar această condiție este chiar depășită în condițiile în care, în urma denunțului pârâtului - intimat Securitatea a luat măsuri concrete împotriva celui denunțat și anume deschiderea dosarului de urmărire informativă, conform notei din 31.07.1981. Dosarul de urmărire informativă reprezenta cea mai avansată formă de urmărire a unei persoane și prin aceasta a fost încălcat dreptul la viața privată a persoanei urmărite prevăzute de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Cererea de revizuire ce face obiectul prezentei judecăți

Împotriva Deciziei nr. 3438 din data de 11 septembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. x/2010 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios Adminstrativ și Fiscal, intimatul - pârât A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 7, 8, 9,10 și 11 din actualul C. proc. civ., intrat în vigoare la data de 15.02.2013.

În motivarea căii de atac, revizuentul a susținut în esență că nu a semnat un Angajamentul cu Securitatea și doar în Liceul Industrial "23 august" din Bucuresti, fiind "ajutor de pedagog", a primit sarcină de la conducerea institutiei să supravegheze un elev congolez pe nume B. si altul C. din Guadelupa, iar in momentul izbugnirii unui conflict cu alti elevi din liceu revizuentul i-a aparat și a participat la cercetările efectuate de Militie furnizând informatii atât despre ei, cât și despre ceilalti elevi implicati în conflict, iar organul de Miliție, împreună cu Directorul Liceului i-au recomandat să aibă grijă de ei în continuare și să-i informeze dacă va mai încerca cineva să îi bată.

Mentionează totodată revizuentul că nu a avut cunoștință de recursul promovat de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității din dosarul x/2009 sau 2010, pentru că nu a fost citat.

In anul 2010, s-a despărțit de sotie și a plecat în Elvetia, sotia rămânând cu cei 4 copii în locuință, iar la revenirea în țară s-au împăcat și s-au mutat la o casă din Pantelimon, iar la apartamentul din Mun. București Bld. Decebal nr. 22 bl. S2B sc. l et.l ap. 67 Sector 3 a rămas unul dintre copii.

A luat la cunoșiință de recurs la data de care Secretariatul de Stat pentru recunoasterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 i-a adus la cunoștință că în dosarul nr. x/2010 Înalta Curte a admis recursul, iar revizuentul a fost declarat colaborator al Securității.

În continuare, redând fiecare motiv de revizuire invocat și termenul în care acesta poate fi exercitat, astfel cum sunt prevăzute în actualul C. proc. civ., revizuentul mai arată că, raportat la data luării la cunoștiință de existența recursului, la faptul că nu a avut posibilitatea de a se apăra, la existența unor hotărâri judecătoresti definitive în care revolutionarii au fost acționați de CNSÁS în instanță, iar instanțele i-au declarat nevinovati, existenta unor Hotărâri CEDO, privind obiectul prezentei revizuiri. dar mai ales relativ la faptul instanța de fond a dispus anularea Sentintei Civile nr. 5136/2009 pronunțată în ședinta publică din data de16.06.2009, prin care CNSAS cerea constatarea calității sale de colaborator al securității, consideră ca fiind admisibilă cerere sa de revizuire, având în vedere următoarele considerente:

a) nu a fost citat sau citația sau hotărârea judecătorească de admitere a recursului nu a ajuns niciodată la parte, pe una dintre dovezi apare că ar fi primit D., locatar al apartamentului 9 din adresa, revizuentul locuind în Mun. București Bld. Decebal nr. 22 bl. S2B sc. l et.l ap. 67 Sector 3, pe fiul său îl cheamă E., dar semnătura nu este a lui;

b) există hotărâri judecătorești definitive în care revoluționarii F., GEN. G., H. și alți 22 DE revolutionari, în situatii asemănătoare au câștigat împotriva CNSAS;

c) Curtea Constituțională a României a declarat prin Decizia nr. 444/2014 calitatea de "politie politică", din Legea nr. 341/2004, ca fiind neconstitutională, iar prin Legea nr. 179/2021 se scoate din Legea 341/2004, statutul de "politie politică" și se introduce calitatea de "colaborator al securității";

d) există hotărâri CEDO, privind obiectul prezentei revizuiri prin care termenii de "politie politică" și "colaborator al securității" sunt desființați.

Pentru toate aceste motive, revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 3438 pronunțată în data de 11.09.2012 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2010

Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, solicitând respingerea acesteia, ca tardiv formulată.

Susține astfel intimatul că prezenta cerere de revizuire este formulată la peste 10 ani de la data pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită (11.09.2012). Pe portalul Înaltei Curti de Casatie si Justitie, prezenta cale de atac figurează ca fiind formulată la data de 17.02.2023.

Arată că, deși argumentele revizuentului nu se circumscriu motivelor de revizuire, termenul de 1 lună trebuie apreciat raportat la data documentului invocat în cererea de revizuire, respectiv P-V nr. 18/3825/2022. Astfel, chiar dacă procesul-verbal ar fi fost comunicat domnului I. în data de 31.12.2022 (ultima zi a anului 2022), consideră că termenul de 1 lună este depășit raportat la data înregistrării cererii de revizuire 17.02.2023.

Solicită admiterea excepției și respingerea cererii de revizuire, ca tardiv formulată.

În continuare, susține că, atât prin raportare la motivele de revizuire indicate de către revizuent, cât și la motivele de revizuire corespondente în vechiul C. proc. civ. (art. 322 pct. 6, 7, 8, 9, 10) prezenta cerere este în principal inadmisibilă, iar, în secundar, neîntemeiată, având in vedere următoarele argumente:

Revizuentul susține faptul că nu a avut cunostință de existenta recursului formulat de către CNSAS pentru că nu a fost citat. Acest argument nu se sustine, câtă vreme în tot ciclul procesual (fond si recurs), procedura de citare a fost legal îndeplinită față de pârât la aceeași adresă.

Pe de altă parte, solicită a se constata că vicierea procedurii de citare nu este un motiv expres prevăzut de art. 322 din vechiul C. proc. civ. (respectiv art. 509 din Noul C. proc. civ.).

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 6 (corespondent relativ 509 pct. 7 din Noul C. proc. civ.), susține intimatul că nici acesta nu este incident în cauză, acțiunea CNSAS având un caracter intuitu personae. Astfel, în cadrul procedural stabilit de O.U.G. nr. 24/2008, subiecții procesuali mentionati de norma de procedură nu au nici o implicare.

In ceea ce priveste motivul de revizuire prevăzut la art. art. 322 pct. 7 (corespondent relativ 509 pct. 8 din noul C. proc. civ.), acesta nu este incident în cauză, în considerarea faptului că, pentru ca o cerere de revizuire să fie încuviințată ar trebui să existe în prezenta cauză hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

In prezenta cauză Decizia a cărei revizuire se cere (nr. 3438/2012) nu încalcă autoritatea de lucru judecat a niciunei alte hotărâri, deoarece, câtă vreme revizuentul a fost penitus extranei (tert absolut) în litigiile impotriva persoanelor indicate de acesta la pag 6 pct. b (pag. 6) din cerere, aceste hotărâri nu au în privința revizuentului autoritate de lucru judecat, autoritate pe care acesta să o invoce în prezenta cauză.

Astfel, potrivit prevederilor art. 430 noul C. proc. civ. autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate cu privire la părțile, obiectul sși cauza a două sau mai multe dosare.

Având in vedere relativitatea efectelor autorității de lucru judecat, este nevoie de existenta identității de părți pentru ca ceea ce s-a stabilit jurisdictional anterior să se impună cu efect obligatoriu într-un nou proces, care are legătură cu aspectele litigioase tranșate deja, iar din argumentele expuse mai sus rezultă lipsa triplei identităti cu privire la părțile, obiectul și cauza, fiind vorba în cazurile invocate de revizuent de dosare diferite, cu părți diferite, cu obiecte diferite, nefiind îndeplinite condițiile necesare invocării autorității de lucru judecat.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 8 (corespondent relativ 509 pct. 9 din noul C. proc. civ.), intimatul susține că acesta nu este incident în cauză, iar simpla indicare a motivului de revizuire, fără a proba îndeplinirea conditiilor, nu poate determina revizuirea unei hotărâri iudecătorești. Mai mult, consideră că faptele invocate de către revizuent (despărțirea de sotie, călătoria in Elvetia, mutarea de la domiciliu) nu se circumscriu respectivului motiv de revizuire.

Cele două conditii se apreciazä in concret de cätre instanta învestitä cu cererea de revizuire. de asemenea, trebuie distins între împrejurarea mai presus de voința părții și simplele motive obiective, fie ele temeinice, care pot justifica neprezentarea la judecată, dar care nu pot motiva o revizuire.

În ceea ce priveste motivul de revizuire prevăzut la art. art. 322 pct. 9 (corespondent relativ 509 pct. 10 din noul C. proc. civ.), susține intimatul că nici acesta nu este incident în cauză, deoarece în speță, CEDO nu a constatat încălcarea libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătoresti.

Nici motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 10 (corespondent relativ art. 509 pct. 11 din Noul C. proc. civ.) nu este incident în cauză, în considerarea faptului că revizuentul nu a invocat în cursul procesului excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 și nu există o decizie a Curții Constituționale pronunțată pornind de la sesizarea revizuentului.

În concluzie, intimatul solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei ce face obiectul judecății, ca temeinică și legală.

Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de revizuire

Examinând cauza și cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va respinge, pentru considerentele în continuare arătate:

În prealabil, analizând actele și lucrările dosarului de față, dar și ale dosarelor atașate, constată Înalta Curte că, în mod eronat revizuentul și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 pct. 7, 8, 9, 10 și 11 din actualul C. proc. civ., ce a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, în condițiile în care procesul a început la data de 14.12.2010, când era în vigoare C. proc. civ. din 1865.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 24 și art. 25 din Noul C. proc. civ., ce prevăd că "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestora în vigoare", respectiv că "1) Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi. 2. Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început . . . . . . . . . ." Înalta Curte, dând din oficiu cererii încadrarea corectă în drept, conform prerogativelor sale de rol activ stabilite de art. 129 alin. (4) și (5) din vechiul C. proc. civ. din 1865, va analiza cererea de revizuire din perspectiva dispozițiilor art. 322 pct. 6, 7, 8, 9 și 10 din acest act normativ, acestea fiind dispozițiile corespondente motivelor de revizuire întemeiate de parte pe dispozițiile art. 509 pct. 7, 8, 9, 10 și 11 din actualul C. proc. civ.

Amitește Înalta Curte că revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 pct. 1 - 10 C. proc. civ. din 1865, iar în afara acestor motive stricte, părțile nu pot solicita anularea hotărârilor judecătorești definitive pentru alte motive de fond, care ar presupune reluarea judecății și stabilirea unei alte situații de fapt sau de drept, pentru că s-ar încălca astfel principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive.

Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulțumită ar susține că s-au săvârșit erori de judecată și ar pune în discuție legalitatea unei hotărâri.

Concluzia se desprinde și din practica instanței europene de contencios al drepturilor omului, care a afirmat constant că unul din elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul siguranței raporturilor juridice, potrivit căruia soluția definitivă pronunțată de instanțe la orice controversă nu trebuie să mai fie rejudecată (Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza R c. României), iar anularea unei hotărâri judecătorești definitive nu poate fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanța care a statuat în ultimă instanță (Hotărârea din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Analizând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 din C. proc. civ. din 1865, conform căruia revizuirea se poate cere dacă "statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere", Înalta Curte reține că scopul edictării acestuia este acela de asigurare în plan procedural a protecției unor persoane aflate în situații speciale.

Or, revizuentul nu a indicat nici un motiv pentru care acest text de lege este incident în cauză, pentru a se putea calcula atât termenul de exercitare a acestui motiv de revizuire, cât și pentru a se aprecia cu privire la admisibilitatea acestuia.

Se constată, așadar, că acest motiv de revizuire a fost indicat doar formal, prin urmare, condiția admisibilității cererii de revizuire pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 6 C. proc. civ. din 1865 nu este îndeplinită.

Analizând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., ce reglementează situația când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate", Înalta Curte va verifica mai întâi dacă acesta a fost formulat în termenul legal, ca și condiție de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Potrivit art. 324 (1) C. proc. civ.:

"Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:

Potrivit art. 101 din C. proc. civ.: 1) termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul.

Din interpretarea logico-juridică a acestor dispoziții rezultă că în cazul termenului de o lună termenul se împlinește în ziua corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă.

În susținerea acestui motiv de revizuire, revizuentul s-a limitat a invoca "existența unor hotărâri judecătorești definitive, în care revoluționarii au fost acționați de CNSAS în instanță, iar instanțele i-au declarat nevinovați", fără a menționa expres hotărârile judecătorești definitive potrivnice în raport de care invocă acest motiv de revizuire și a le atașa la cerere, pentru a stabili " ultima hotărâre pronunțată", indiciu necesar la calcularea termenului de exercitare a acestui motiv de revizuire, astfel cum este prevăzut la art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea..."

În speță, Decizia nr. 3438 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios Administartiv și Fiscal în dosarul nr. x/2010, " după evocarea fondului", la data de 11 septembrie 2012, astfel că, termenul de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, de 1 lună " de la pronunțare", s-a împlinit la data de 11 octombrie 2012 (într-o zi lucrătoare de joi), aceasta fiind ultima zi în care partea mai putea formula cererea de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Cum cererea de revizuire ce face obiectul judecății a fost transmisă prin poștă la data de 14.02.2023, aspect ce rezultă din conținutul ștampilei aplicată pe plicul de expediere, atașat la dosar, se constată că se depășește cu mult termenul legal de o lună, calculat conform art. 101 alin. (3) din același cod, aplicabil în cauză.

Prin urmare, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, constatând ca fiind întemeiată excepția tardivității, invocată de intimatul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în cadrul întâmpinării depusă la dosar, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei ce face obiectul judecății, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, ca tardivă.

Analizând motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează situația când "partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa", Înalta Curte reține că revizuirea întemeiată pe acest text este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: partea să fi fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să încunoștiințeze instanța despre o atare împrejurare, adică, împiedicarea trebuie să vizeze ambele împrejurări, respectiv: atât înfățișarea părții în instanță, cât și înștiințarea instanței despre aceasta și să fi fost determinată de o împrejurare mai presus de voința părții.

În susținerea acestui motiv de revizuire, a susținut revizuentul că "nu a fost citat sau citația sau hotărârea judecătorească de admitere a recursului nu a ajuns niciodată", partea invocând deopotrivă plecarea sa în Elveția.

Cu privire la necitarea sa, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi reținută, în condițiile în care din actele și lucrările dosarului de recurs rezultă că revizuentul din prezentul dosar, intimat în dosarul soluționat prin decizia ce face obiectul prezentei revizuiri, a fost legal citat la aceeași adresă indicată chiar de parte în cadrul concluziilor scrise depuse la judecata pe fond a litigiului, respectiv, în b-dul x nr. 24, sector 4 București și, dat fiind faptul că nu a fost găsită nici o persoană la respeciva adresă, citația fost afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului, dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu intimatul din dosarul de recurs restituindu-se la dosar cu mențiunea " Afișat", fiind încheiat Proces-verbal, conform art. 92 alin. (4) C. proc. civ., atașat la fila x din respectivul dosar.

Oricum, nelegala citare nu este motiv de revizuire, textul legal anterior menționat referindu-se la imposibilitatea obiectivă a părții de a se prezenta în instanță și de a încunoștiința instanța despre acest lucru, această imposibilitate fiind asimilată cu forța majoră.

Chiar acceptând că simpla susținere a revizuentului, în sensul că a fost plecat în Elveția în perioada judecării recursului, ar corespunde realității, Înalta Curte apreciază că o astfel de ipoteză nu satisface exigența prevederilor art. 322 pct. 8 C. proc. civ., întrucât lipsa de diligență a unei persoane de a urmări procesul nu poate fi asimilată cu un caz de forță majoră.

Nici un înscris al dosarului nu demonstrează că revizuentul s-a aflat într-o imposibilitate absolută de a lua cunoștință despre stadiul dosarului având ca obiect calitatea sa de colaborator al Securității și de a formula apărări, în condițiile în care la momentul judecării pe fond a procesului revizuentul s-a prezentat personal.

Astfel fiind, nu se poate susține că partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată recursului și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, astfel cum prevăd dispozițiile pct. 8 ale art. 322 C. proc. civ.

În realitate, invocând aspecte care au fost deja supuse cenzurii instanței de recurs, revizuentul tinde la punerea în discuție a autorității de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile, pentru motive care nu se subsumează celor care deschid posibilitatea exercitării căii extraordinare de atac.

În consecință, văzând că aspectele invocate în susținerea acestui motiv de revizuire sunt contrazise de actele dosarului în care s-a pronunțat decizia din recurs, Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (8) C. proc. civ., ca inadmisibilă.

Inadmisibile sunt și motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 9 și 10 din C. proc. civ. din 1865, invocate, de asemenea, de revizuent în cererea ce face obiectul judecății.

Potrivit acestor dispoziții " Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în următoarele cazuri:

Astfel, din textul legal invocat rezultă în mod logic că admisibilitatea revizuirii unei decizii pronunțate de instanța de recurs în această ipoteză este condiționată, între altele, de existența unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului care să constate existența unei încălcări a drepturilor sau libertăților fundamentale care s-a produs prin chiar hotărârea a cărei revizuire se cere.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 9 din vechiul C. proc. civ., revizuentul s-a limitat a susține că " există hotărâri CEDO privind obiectul prezentei revizuiri prin care termenii de poliție politică și colaborator al securității, sunt desființați", fără a atașa o astfel de hotărâre și a arăta în concret drepturile și libertățile fundamentale încălcate de hotărârea judecătorească și incidența acesteia în cauza dedusă judecății.

Or, în condițiile în care revizuentul nu a făcut dovada că există o hotărâre a Curții Europene a Drepturilor Omului care să constate încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale prin hotărârea a cărei revizuire se cere, Înalta Curte apreciază că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 9 C. proc. civ. pentru a se putea aprecia că cererea de revizuire este admisibilă.

Și în privința celuilalt motiv de revizuire reglementat de art. 322 pct. 10 din același act normativ, revizuentul s-a rezumat a susține că, prin Decizia nr. 444/2014 Curtea Constituțională a declarat "calitatea de poliție politică din Legea nr. 341/2004 ca fiind neconstituțională, iar prin Legea nr. 179/2021 se scoate din Legea nr. 341/2004, statutul de poliție politică și se introduce calitatea de colaborator al securității."

Analizând conținutul acestei decizii, Înalta Curte constată că aceasta a avut ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, excepție ridicată de J., prin mandatar K., într-o cauză având ca obiect cererea de anulare a unei hotărâri a Consiliului Local Moldova Nouă, instanța constituțională respingând, ca inadmisibilă, respectiva excepție de neconstituționalitate.

Însă, raportat la prevederile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., Înalta Curte reține că una dintre condițiile de admisibilitate stabilite de legiuitor pentru admiterea acestui motiv de revizuire este aceea ca hotărârea Curții Constituționale să se fi pronunțat asupra unei excepții de neconstituționalitate invocată în acea cauză, deciziile Curții Constituționale neavând incidență în privința altor hotărârii judecătorești rămase definitive, întrucât acestea au putere doar pentru viitor, iar în caz contrar s-ar încălca autoritatea de lucru judecat, principiu ce nu poate fi înfrânt în această modalitate.

Prin urmare, pentru a fi admisibilă revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 10 C. proc. civ., este necesar ca, după pronunțarea unei hotărâri definitive într-o cauză în care a fost invocată excepția de neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, sau a unor dispoziții legale dintr-o lege sau ordonanță, Curtea Constituțională să se pronunțe în sensul admiterii excepției de neconstituționalitate invocate în acea cauză."

Cum decizia Curții Constituționale nr. 444/2014, invocată de revizuent, nu are nici o legătură cu litigiul de față, excepția de neconstituționalitate ce a vizat art. 45 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, fără incidență în prezenta cauză, fiind respinsă, ca inadmisibilă, se constată că și motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 10 este inadmisibil, revizuentul invocându-l doar formal.

Cererea de revizuire nu se poate însă limita la o indicare formală a temeiurilor de drept prevăzute de art. 322 din vechiul C. proc. civ., ci presupune îndeplinirea condiției legale a dezvoltării motivelor pe care se sprijină și care ar permite instanței de control judiciar să verifice admisibilitatea revizuirii și faptele pe care se întemeiază.

Astfel, se constată că în cauză motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 9 și 10 din Codul vechi de procedură civilă au fost invocate formal, simpla trimitere la existența unor horărâri CEDO " privind obiectul prezentei revizuiri" ori la Decizia Curții Constituționale nr. 444/2014 nefiind suficientă pentru a fi în prezența acestor cazuri de revizuire.

Înalta Curte constată că, de fapt, prin invocarea formală a acestor dispoziții, revizuentul invocă nemulțumirea sa cu privire la soluția instanței de admitere a recursului declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și de constatare a calității sale de colaborator al securității, nemulțumire care nu poate constitui motiv de revizuire și care nu se încadrează în aria de aplicare a art. 322 C. proc. civ. din 1865, în încercarea de a provoca o nouă rejudecare a cauzei.

Prin urmare, motivele de revizuire corespund unor critici de nelegalitate care pot fi formulate doar în calea de atac a recursului, revizuentul urmărind să obțină, pe calea revizuirii, exercitarea unui control de legalitate asupra hotărârii judecătorești irevocabile, acest demers fiind inadmisibil.

În concluzie, în raport cu motivele invocate în susținerea cererii, care tind la reformarea hotărârii atacate, constituind un veritabil "recurs la recurs", aspect ce contravine naturii juridice a revizuirii, care reprezintă o cale de atac de retractare, iar nu de reformare, Înalta Curte constată că cererea de revizuire formulată de revizuent pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 6, 8, 9 și 10 din C. proc. civ. din 1865 este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, ca atare.

Temeiul legal al soluției adoptate

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 322 cu referire la art. 326 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, ca tardivă și pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 6, 8, 9 și 10 din C. proc. civ. din 1865, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3438 din 11 septembrie 2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. din 1865, ca tardivă.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 3438 din 11 septembrie 2012 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010, pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 6, 8, 9 și 10 din C. proc. civ. din 1865, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 martie 2023.