ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3174/2022

Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.07.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la acea dată, instanța să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. Prin sentința civilă nr. 3411 din 7 noiembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul A., calea de atac formulată fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 22.03.2017, sub nr. x/2016.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs. Prin decizia nr. 5678 din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a respins recursul declarant de pârâtul A. împotriva sentinței nr. 3411 din 7 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Contestația în anulare formulată în cauză. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs a formulat cerere de contestație în anulare contestatorul A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.. A solicitat partea admiterea contestației și anularea hotărârii atacate, cu consecința admiterii recursului astfel cum a fost formulat. În susținerea căii de atac promovate în cauză contestatorul a susținut, în esență, că instanța de recurs a considerat în mod eronat, din cauza unei erori materiale, că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, precizând în acest sens că potrivit art. 485 C. proc. civ. termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel. A mai susținut că, potrivit legii, dacă intimatul nu a invocat prin întâmpinare sau din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen, el se va socoti în termen. De asemenea, a citat dispozițiile art. 247 din C. proc. civ. și a arătat că, deși termenul de recurs este de 15 zile conform art. 20 din Legea nr. 554/2004, instanța a invocat din oficiu această excepție potrivit prevederilor art. 247 anterior citate și nu potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004. În plus, a considerat că art. 20 din Legea nr. 554/2004 este lipsit de rigoare și nu clarifică excepțiile care pot fi invocate. În final a subliniat că intimatul nu a invocat prin întâmpinare excepția tardivității recursului în termen de 15 zile și că instanța nu putea să invoce din oficiu excepția amintită decât în termen de 30 de zile, întrucât din dosar nu reiese că recursul a fost depus peste termen.

Apărările formulate în cauză. Deși a fost legal citat și i-a fost comunicată cererea de contestație în anulare, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a fost prezent în fața instanței și nu a formulat întâmpinare. La termenul din data de 2 iunie 2022, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării contestației și a reținut contestația în anulare spre soluționare pe excepția invocată.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare. Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității formulării contestației în anulare, invocată din oficiu, excepție de procedură absolută și peremptorie, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, contestația în anulare urmând a fi respinsă ca tardiv formulată, în considerarea argumentelor ce succed. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., republicat. În speță, în urma verificării regularității promovării contestației în anulare de către contestatorul A., Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 506 din C. proc. civ.: "(1) Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă"; (2) Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut de alin. (1) sub sancțiunea nulității acesteia." Decizia instanței de recurs a fost comunicată părții recurente la data de 21.05.2020, conform dovezii de înmânare atașată la dosarul de recurs, iar cererea de contestație în anulare a fost formulată de contestator la 11.06.2020, data expedierii prin poștă, conform mențiunii ștampilei aplicate pe plicul aflat la fila nr. x (verso) din dosarul de contestație în anulare, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, calculat pe zile libere potrivit dispozițiilor art. 181-183 C. proc. civ. Așadar, termenul pentru introducerea contestației în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, s-a împlinit la 06.06.2020, într-o zi de sâmbătă, nelucrătoare, situație în care, conform art. 181 alin. (2) din C. proc. civ., termenul s-a prelungit până la data de 08.06.2020, inclusiv. Termenul de 1 an prevăzut de art. 506 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., invocat de contestator, reprezintă un termen limită, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii, acesta neconferind părții posibilitatea de a formula contestația în anulare fie în termen de 15 zile de la comunicare, fie în termen de 1 an de la data rămânerii definitive. Cum mențiunea ștampilei aplicate pe plicul de înaintare a cererii de contestație în anulare, aflat la fila nr. x (verso) din dosar, indică faptul că memoriul conținând motivele de contestație a fost transmis instanței la data de 11.06.2020, iar termenul a început să curgă de la data comunicării hotărârii din 21.05.2020, împlinindu-se la 08.06.2020, se reține incidența în cauză a prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei, ipoteze ce nu se verifică în speță. Pe cale de consecință, în considerarea argumentelor reținute supra și a textelor legale invocate, Înalta Curte va respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 5678 din 18 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, păstrând astfel hotărârea atacată.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra cererii de contestație în anulare. Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 506 coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca tardiv formulată. PENTRU ACESTE MOTIVE,