Decizia nr. 4178/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 4310/2018 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată la data de 26.07.2016 pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să aprecieze asupra calității pârâtului A. de colaborator al Securității.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 4310 din 24 octombrie 2018 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței nr. 4310 din 24 octombrie 2018, dar și împotriva încheierii de ședință din 10 octombrie 2018 (încheiere de amânare a pronunțării), a declarat recurs pârâtul A., criticându-le pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii reclamantului și respingerea acesteia ca neprobată. Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței primei instanțe.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea din data de 28 octombrie 2021, constatând lipsa nejustificată a părților legal citate, acestea neformulând cerere de judecare în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Înalta Curte a dispus suspendarea judecății recursului promovat. Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 12.05.2022, în temeiul art. 420 C. proc. civ. instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 416 din același cod.

Considerentele și soluția instanței de recurs asupra excepției perimării recursului Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 Cod procedruă civilă, excepția perimării prezentei căi de atac, Înalta Curte reține incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni". De asemenea, potrivit art. 417 C. proc. civ. "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." Încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, iar de la această dată începe să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 28 aprilie 2022. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, după comunicarea încheierii de suspendare, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ. și nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, notele de ședință depuse de recurent la data de 20.09.2022 conținând doar "istoricul luptei de rezistență anticomunistă" și solicitarea de respingere a cererii de perimare. De asemenea, nu subzistă vreunul dintre cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată și nici vreun motiv de suspendare a cursului perimării, dintre cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.