ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5394/2023

Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.12.2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității acestuia de colaborator al Securității.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 2096 din 25 iunie 2019, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Obiectul cererii de revizuire Prin decizia nr. 1381 din 9 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal: - a admis recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 2096 din 25 iunie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; - a casat sentința recurată; - a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității; - a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A..

Cererea de revizuire Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10 aprilie 2023, sub nr. x/2023, împotriva deciziei de la pct. 4 a formulat cerere de revizuire intimatul-pârât A., solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., anularea deciziei, rejudecarea recursului, în sensul respingerii acestuia și a menținerii sentinței de fond. După ce a reiterat obiectul cererii de chemare în judecată și a prezentat circumstanțele cauzei, revizuentul a susținut, în esență, că instanța de recurs a reținut în mod greșit că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 cu consecința constatării sale de colaborator al Securității, deși, în opinia sa, aceste condiții nu sunt îndeplinite în cazul celor 3 așa zise "NOTE", ce i-au fost atribuite ca atare de CNSAS. Aceasta, întrucât: - declarațiile pârâtului A. nu conțin informații prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - niciunul dintre cele 3 materiale depuse de CNSAS și atribuite pârâtului A. sub denumirea de NOTE, nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului; - relatările sunt făcute de A. ca persoană declarantă, el însuși vizat de aceste relatări; - în realitate, relatările pârâtului A. au vizat, în fapt, protecția membrilor grupurilor de studiu biblic cu intenția de a arăta organelor de anchetă ale Securității că, pentru regimul politic de atunci, nu reprezintă niciun pericol studiul Evangheliei și mărturisirea de credință a participanților sau/și membrilor activi la aceste activități; - de altfel, dincolo de caracterul simulat al rapoartelor lucrătorului de Securitate, acestea nu au un conținut care să confirme că de la A. s-ar fi primit informații prin care să se denunțe activități sau atitudini ostile regimului totalitar; - dimpotrivă, așa-zisele "informații primite", sunt "aspecte de ordin general" - a se vedea Nota raport din 21.01.1987 și că "Analizându-se numai informațiile furnizate, se poate spune că nu a desfășurat o activitate în raport cu posibilitățile sale informative (...) - a se vedea Nota de analiză a informatorului din 15.12.1987. Susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra aparărilor intimatului (revizuentul din cauză), nici sub aspect legislativ (inclusiv deciziile CCR) și nici sub aspect argumentativ juridic. Totodată, apreciază că revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare pusă la îndemâna atât a recurentului, cât și a intimatului; legiuitorul nu face distincție între recurent și intimat atunci când reglementează motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ceea ce înseamnă că și intimatul din dosarul de recurs poate reclama, în raport cu apărările sale, motivul de revizuire precitat. Altminteri, în opinia sa, s-ar produce o discriminare juridică între părți și un dezechilibru în principiul echității. Nu în cele din urmă, susține că, dacă instanța de recurs s-ar fi aplecat asupra aspectelor concrete invocate, punctual și pe larg, în întâmpinarea formulată, ar fi ajuns la o altă concluzie decât cea care se regăsește în decizia nr. 1381/2022.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată, pentru apărările dezvoltate la dosar. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii II.1. Examinând cu prioritate excepția tardivității, invocată prin întâmpinare de intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o respingă, pentru considerentele ce urmează. Potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute la art. 509 alin. (1) pct. 1, de la comunicarea hotărârii;" În speță, hotărârea a cărei revizuire se solicită, anume decizia nr. 1381 din 9 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, a fost comunicată revizuentului (intimatului-pârât) A., la data de 7 martie 2023. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună a început să curgă de la data de 7.03.2023 și se împlinea pe data de 7.04.2023. Având în vedere că revizuentul a solicitat revizuirea deciziei nr. 1381/9.03.2022 la data de 7 aprilie 2023 (potrivit datei înscrise pe plicul aflat la f.44 dosar), Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu respectarea termenului prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., motiv pentru care, va respinge excepția tardivității cererii de revizuire. II.2. Apoi, examinând cererea de revizuire prin prisma prevederilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată. Revizuentul și-a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., motiv de revizuire care reglementează un caz de reformare a hotărârii definitive, determinat de împrejurarea că instanța de judecată "s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut". În ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că hotărârea atacată face parte din hotărârile susceptibile a fi atacate cu cerere de revizuire, iar pe de altă parte, evocă fondul, cerință impusă prin art. 509 alin. (2) C. proc. civ. Analizând acest motiv de revizuire, Înalta Curte constată că nu este incident în speță. Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității. Instanța de recurs a admis recursul formulat de reclamant; a casat hotărârea atacată și, rejudecând cauza: a admis cererea de chemare în judecată și a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A.. În cazul reglementat expres prin art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea apare a fi un remediu al nesocotirii de către instanță a principiului disponibilității părților în procesul civil. În sensul acestui text, prin "lucru cerut" se înțelege numai cererile care au fixat cadrul litigiului, au determinat limitele acestuia și au stabilit obiectul pricinii supus judecății, care se reflectă în dispozitiv. Așadar, textul art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât, fiind vizat obiectul cererii, iar nu temeiurile acesteia sau mijloacele de apărare. Având în vedere aceste repere teoretice, instanța observă că ceea ce invocă revizuentul în susținerea motivului de revizuire analizat, nu este o pronunțare ultra, extra sau minus petita prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamant. Pronunțarea minus petita presupune ca instanța să nu se fi pronunțat asupra tuturor capetelor acțiunii, indiferent că acestea sunt principale, accesorii, subsidiare sau incidentale, acesta fiind sensul noțiunii minus petita în înțelesul legii procesuale civile. Această condiție nu este îndeplinită în cauză, nefiind în prezența noțiunii juridice de minus petita, revizuentul invocând faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra apărărilor pe care le-a invocat prin întâmpinarea formulată în dosarul de recurs, ceea ce nu se circumscrie noțiunii de petita sau lucru cerut. Totodată, se constată că revizuentul critică, practic, legalitatea soluției instanței de recurs, rezolvarea pe care ea a dat-o recursului formulat și transformă, astfel, revizuirea într-un recurs la recurs, solicitându-se instanței de revizuire să exercite controlul de legalitate asupra modului în care instanța de recurs a apreciat că recursul reclamantului este fondat. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 513 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ca nefondată. PENTRU ACESTE MOTIVE,