Decizia nr. 2933/2024 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 899/2019 a Curții de Apel București

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual 1.1. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 10 iulie 2018, pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat ca în baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la această dată, să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.. 1.2. Prin sentința nr. 899 din 11 martie 2019, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.

2. Hotărârea atacată Prin decizia nr. 4993 din 26 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 899 din 11 martie 2019 a Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și, în rejudecare, a admis acțiunea și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.. 3. Cererea de revizuire Împotriva deciziei nr. 4993 din 26 octombrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 3 teza a II-a și art. 509 alin. (1) pct. 5 Copd procedură civilă.

În motivarea cererii, revizuentul susține, în esență, că: - instanța de recurs nu ar fi analizat apărările sale, preluând integral argumentele CNSAS, ceea ce ar fi condus la o soluție inechitabilă și contrară art. 6 CEDO, art. 21 alin. (3) din Constituție și art. 6 C. proc. civ. - decizia atacată ar fi produs o restrângere nejustificată a drepturilor sale fundamentale, încălcând art. 53 din Constituție, afectându-i imaginea, reputația și demnitatea, în special în calitatea sa de persoană publică; - notele informative din 1980 și 1981 ar fi fictive, nereale, fiind redactate la dictarea și sub presiunea ofițerilor de Securitate, astfel încât hotărârea s-ar fi întemeiat pe înscrisuri "false", în sensul art. 509 alin. (1) pct. 3 teza a II-a C. proc.

civ. - ar exista înscrisuri noi sau nedepuse anterior, întrucât CNSAS nu ar fi depus decât o filă din dosarul său de urmărire informativă, iar alte documente ar demonstra că el însuși a fost urmărit de Securitate și i-au fost încălcate drepturi fundamentale (inclusiv refuzul pașaportului în 1986); - termenul de revizuire ar curge fie de la data pronunțării deciziei atacate (26.10.2021), fie de la data respingerii cererii de suplimentare a probatoriului în contestația în anulare (15.06.2023). Pe aceste temeiuri, revizuentul solicită admiterea revizuirii, schimbarea în tot a deciziei atacate și respingerea recursului CNSAS. 4. Apărările intimatului Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității solicită respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată, arătând că motivele invocate (art. 509 alin. (1) pct. 3 teza a II-a și pct. 5 C. proc.

civ.) sunt supuse termenului de o lună, care începe să curgă de la data pronunțării deciziei atacate, respectiv 26.10.2021. Cum cererea a fost depusă în 2023, termenul este depășit. Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire, intimatul susține că motivele invocate sunt neîntemeiate și neîncadrabile în cazurile de revizuire. Nu există o hotărâre penală de declarare a falsului notelor informative, iar revizuentul nu a inițiat nicio procedură penală în acest sens. Notele informative au fost cunoscute de părți și analizate de instanțe pe tot parcursul procesului, astfel că nu pot fi considerate "înscrisuri noi" sau "reținute". Intimatul arată că revizuentul încearcă, în mod nepermis, să folosească revizuirea ca pe un apel deghizat, reluând argumentele privind lipsa calității de colaborator al Securității, aspect tranșat definitiv de Înalta Curte.

Revizuirea nu poate fi folosită pentru reanalizarea probelor sau pentru obținerea unei noi soluții pe fond. În concluzie, CNSAS solicită admiterea excepției tardivității, iar subsidiar respingerea cererii ca inadmisibilă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, prin prisma motivelor invocate de revizuent, respectiv a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 3 teza a II-a și pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 3 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte reține că ipoteza invocată de revizuent este incidentă atunci când hotărârea s-a întemeiat pe un înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății, iar dacă falsul nu mai poate fi constatat printr-o hotărâre penală din cauze exterioare răspunderii penale (amnistie, prescripție, deces), instanța civilă poate analiza incidental existența infracțiunii.

Este adevărat că instanța de revizuire, pe cale incidentală, poate verifica și constata dacă s-a săvârșit sau nu fapta pretinsă, însă partea care dorește să obțină revizuirea unei hotărâri civile pe acest motiv, trebuie să se adreseze organelor de urmărire penală fără a putea să introducă direct cererea de revizuire, apreciind ea însăși că tragerea la răspundere penală a făptuitorului nu mai este posibilă, deoarece este necesar ca organul de urmărire penală sau instanța penală să constate existența impedimentului legal în obținerea unei hotărâri penale de condamnare. În cauză nu s-a făcut dovada că a fost urmată această cale, revizuentul adresându-se direct instanței de contencios administrativ, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 3 teza a II-a C. proc.

civ. În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., incident în situația în care, după darea hotărârii, s-au descoperi înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.", Înalta Curte reține că și sub acest aspect revizuirea este inadmisibilă. Pentru a se putea invoca acest motiv și a se admite cererea de revizuire, una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ, este aceea ca partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată. Rezultă că înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercită calea de atac, iar nu să se pretindă instanței să-l administreze din oficiu.

După cum se constată revizuentul nu a prezentat un astfel de înscris. Documentele referitoare la existența unui dosar de urmărire informativă sau la refuzul pașaportului în anul 1986 nu sunt noi, nu au fost reținute de partea adversă și nu au legătură cu temeiul soluției pronunțate în recurs, care s-a întemeiat exclusiv pe notele informative furnizate de revizuent. Faptul că acesta a solicitat suplimentarea probatoriului în contestația în anulare nu poate transforma înscrisurile deja existente în înscrisuri noi în sensul art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Motivarea cererii de revizuire cuprinde o amplă argumentație asupra fondului cauzei și asupra exigențelor unui proces echitabil, dar Înalta Curte are în vedere că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin intermediul căreia pot fi remediate unele erori în stabilirea situației de fapt, cu respectarea strictă a cazurilor și condițiilor prevăzute de art. 509 C. proc.

civ., fără a permite reevaluarea ansamblului probator administrat în etapele procesuale anterioare, deoarece în acest fel ar fi nesocotită puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate. III. Temeiul de drept al soluției adoptate în revizuire Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 4993 din 26 octombrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă. Definitivă. Pronunțată astăzi, 29 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.