ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1387/2021

Ședința publică din data de 04 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 15.03.2018 sub dosar nr. x/2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței să aprecieze asupra calității acestuia de lucrător al Securității.

Prin sentința civilă nr. 2651 din 07 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 2651 din 07 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 2651 de la data de 07 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., admiterea acesteia, cu casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, admiterea actiunii.

În esență, în motivare, a arătat că în cauză sunt incidente, contrar celor reținute de instanța de fond, dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

A arătat că Referatul de la data de 08.01.21966 a fost întocmit de către intimatul pârât în calitate de angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent în cadrul Direcției Regionale București, secția Raională Zimnicea (1965, 1966) și conține atât motivul politic avut în vedere la întocmirea acestuia, cât și activitățile desfășurate ce au permis elaborarea propunerii de trecere a numitului CI. din cadrul evidenței operative active la evidența operativă pasivă.

Astfel, motivul politic la care s-a raportat intimatul atunci când a înaintat propunerea amintită, se referă la apartenența și activitățile desfășurate în cadrul cultului religios Martorii lui Iehova.

A precizat recurentul că este superficială și eronată reținerea judecătorului fondului potrivit căreia documentul are ca efect "/.../finalizarea activității în legătură cu persoana fizică urmărită/../, iar acest lucru semnifică "/.../, încetarea intruziunii Securității în drepturile și libertățile sale fundamentale".

A apreciat recurentul că prima instanță nu a ținut seama de faptul că în cuprinsul acestui document sunt consemnate atât notivul politic al luării în evidență a numitului C./., cât și informațiile "/.../furnizate de agenții B.; C.; D. și alții/.../", sintetizate de către intimat.

Totodată, prima instanță a ignorat total activitatea desfășurată de către intimat și anume aceea de analiză și sinteză a informațiilor primite de la sursele amintite, în urma căreia a consemnat că numitul CI după liberare din detenție a căutat să rupă orice legături cu iehoviștii, este mulțumit de ceea ce-i dă statul ca om bătrân, iar în discuții cu cetățenii spune că nu mai vrea să audă de ceea ce a făcut și ce a pățit ca martor.

A susținut recurentul că activitatea de analiză și sinteză a informațiilor primite de la sursele anterior amintite îndeplinește cea de-a doua cerință a textului art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv desfășurarea de către intimatul pârât a unor activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi si libertăți fundamentale ale omului.

Totodată, a mai precizat că era lipsit de importantă dacă informațiile obținute si analizate duceau sau nu la îngreunarea situației celor urmăriți, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cei urmăriți nu aveau opinii, activități sau atitudini contrare regimului.

Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimat, în viața personală a celui urmărit, simpla obținere și, mai ales, folosire a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale; ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist

Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

Mai mult, legiuitorul nu cere existența mai multor acte de încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale de către foștii ofițeri de Securitate, fiind suficient și un singur astfel de caz pentru reținerea calității de lucrător al Securității, astfel că referatul îndeplinește cerințele legale pentru stabilirea acestei calități în persoana dlui A..

Cât privește activitatea de instruire și dirijare de surse pe lângă numitul CI., ulterior întocmirii Referatului privind trecerea numitului CI. din cadrul evidenței operative active la evidența operativă pasivă din 08.01.1966, recurentul nu este de acord cu ceea ce judecătorul fondului a reținut în sensul că nu se confirmă ipoteza că înscrisurile emană într-adevăr de la partea pârâtă.

Deși au fost redactate integral în format dactilo, aceste documente nu puteau ignorate, putând fi administrate în dovedirea activităților de instruire și dirijare de surse având în vedere gradul de certitudine pe care, în opinia noastră, îl oferă, în considerarea împrejurărilor în care au fost întocmite

Astfel, reiese cu certitudine, având în vedere împrejurarea în care în care au fost întocmite respectivele note informative, că pârâtul era implicat în mod direct în activitatea de instruire si dirijare a respectivelor surse pe lângă numitul CI.

A arătat că informațiile prezentate în nota de constatare emisă de Consiliul CNSAS sunt redate fidel, exact așa cum se regăsesc în documentele din dosar. Autenticitatea și veridicitatea acestor documente este prezumata ab initio, având în vedere că au fost conceptate într-un dosar constituit de o instituție a statului român și au avut caracter de secret de serviciu.

Intimatul - pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs formulate de recurentul Consiliul Național de Studiere a arhivelor Secuirității, ca nefondată.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, termenul de lucrător al Securității desemnează "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului."

Prin urmare, pentru a se constata calitatea unei persoane de lucrător al Securității, este necesar să fie întrunite următoarele condiții: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989; acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce privește prima condiție, instanța de fond a apreciat că este îndeplinită și că pârâtul a avut calitatea de ofițer în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reținând faptul că, în anul 1966, deținea gradul de locotenent în cadrul Direcției Regionale București, secția Regională Zimnicea, aspect recunoscut, de altfel, și de intimat prin înscrisurile depuse la dosar.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, a reținut instanța de fond că era necesar ca ofițerul să fi desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, dar din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul ar fi desfășurat activitități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, a apreciat curtea de apel că faptul de a fi propus trecerea unui dosar de urmărire informativă din evidența activă în cea pasivă de către intimatul - pârât nu întrunește cerința amintită mai sus, întrucât are ca și rezultat finalizarea activității în legătură cu persoana fizică urmărită și, deci, încetarea intruziunii Securității în drepturile și libertățile sale fundamentale.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că activitățile de suprimare sau îngrădire a unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului presupun efectuarea unor acte în vederea verificării și urmăririi unor persoane, prin dirijarea surselor informative, dispunerea de măsuri, trasarea de sarcini, etc.

Totodată, nu se poate reține îndeplinirea acestei condiții nici în ceea ce privește celelalte înscrisuri administrate în cauză, întrucât nu au fost însușite de pârât prin semnare olografă sau orice altă mențiune consemnată olograf de natură a permite verificarea identității redactorului și a faptului că aspectele consemnate emană într-adevăr de la persoana indicată în conținutul lor.

În consecință, constatând că situația de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a efectuat activități de natură a suprima sau îngrădi unele drepturi și libertăți fundamentale, toate criticile formulate de recurentul-reclamant sunt neîntemeiate.

În aceste condiții, având în vedere că lipsește o condiție esențială dintre cele două care trebuie îndeplinite cumulativ potrivt art. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și a aplicat corect dispozițiile legale mai sus amintite, incidente speței, soluția de respingerea a cererii ca nefondate fiind una legală.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 2651 din 07 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 04 martie 2021.