ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2380/2024

Ședința publică din data de 24 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2016, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2016, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ("CNSAS", "Consiliul"), în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

1.2. Prin încheierea de ședință din 22 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantului de încuviințare a unui nou expert parte ca neîntemeiată, a respins obiecțiunile formulate de reclamant la raportul de expertiză ca neîntemeiate, a luat act că pârâtul invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, a prorogat discutarea admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale și a admis cererea de amânare formulată.

Prin sentința civilă nr. 1999 din 26 aprilie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, invocată de către reclamant, a admis cererea pârâtului și a sesizat Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b), art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10 și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, față de prevederile art. 16 alin. (1) și art. 53 alin. (2) din Constituția României și, totodată, a respins acțiunea formulată de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată.

1.3. Prin decizia nr. 2710 din 23 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurentul–reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva încheierii de ședință din data de 22 februarie 2018 și a sentinței nr. 1999 din 26 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința și încheierea atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

1.4. Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20 august 2021, sub dosar nr. x/2016 și apoi, ca efect al reorganizării secțiilor curții de apel, sub dosar nr. x/2016, la data de 6 martie 2023.

Prin sentința civilă nr. 750 din 4 mai 2023, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 750 din 4 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, susține recurentul-reclamant că, pentru constatarea calității de colaborator al Securității conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este suficientă decelarea unei singure informații care să întrunească condițiile impuse de acest text de lege. În contextul existenței în speță a notei informative din 24.01.1984, necontestată de pârât și neînlăturată din materialul probator, informațiile furnizate de intimatul-pârât se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, îndeplinind condiția legală. În mod greșit instanța de fond a considerat că denunțarea unei persoane care refuza achitarea cotizației către B. nu s-ar înscrie în sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist.

Arată recurentul-reclamant că sintagma "atitudini potrivnice regimului" se referă la acele conduite neagreate de regimul totalitar comunist, cenzurate prin organul de represiune și care nu ar interesa organul de securitate într-o societatea democratică, legiuitorul urmărind să atribuie calitatea de colaborator al Securității acelor persoane care, prin denunțurile lor, au desconsiderat interesele celor denunțați, expunându-i unor potențiale verificări din partea agenților Securității. Adeziunea la B. nu era o simplă formalitate, iar exteriorizarea unei conduite contrare celei impuse de calitatea de membru era de natură a declanșa sau continua urmărirea informativă față de acea persoană.

În speță, susține recurentul, acest aspect este confirmat de faptul că informația furnizată de intimatul-pârât a prezentat relevanță pentru ofițerul de Securitate, acesta întocmind o notă prin care a dispus verificarea pe linie de securitate și, în funcție de ordinul dat de conducerea profesională, urmând a se lua măsuri. Astfel, contrar celor reținute de instanța de fond, denunțul nu se referea la o simplă obligație pecuniară, ci la respingerea unei obligații derivând din calitatea de membru al partidului, iar neachiesarea la plata cotizației de partid exprima opoziția persoanei față de B., ceea ce determina activarea mecanismului de supraveghere internă.

Subliniază recurentul-reclamant și împrejurarea că sursa a indicat intenția persoanei de a nu îndeplini obligația de plată, gest care nu a fost prezentat ca o eroare și nici justificat prin indicarea vreunei situații obiective, nemenajând interesele persoanei denunțate. Delațiunea nu a reprezentat doar înștiințarea cu privire la impediment birocratic care să rezulte din evidențele contabile, ci avea potențialul nociv de a fi încadrată în sfera unei opoziții față de aparatul de partid.

Referitor la cea de-a doua condiție legală, consideră recurentul-reclamant că informațiile furnizate au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Având în vedere natura informațiilor furnizate, nu se poate susține că intimatul-pârât nu a avut reprezentarea că aceste relatări ar fi avut urmări, acesta conștientizând că asupra persoanei la care s-a referit denunțul se pot lua măsuri de urmărire și verificare.

Totodată, arată recurentul, pârâtul nu putea să cunoască la momentul furnizării informațiilor dacă Securitatea avea cunostință sau nu de situațiile pe care urma să le denunțe, astfel că nu a menajat interesele persoanei denunțate, nu a avut o atitudine precaută și de protejare a celui denunțat. Nesocotind interesele celui denunțat, intimatul-pârât a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată, acceptând că, rezultat al denunțului său, persoana denunțată putea să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității.

Se arată că norma de drept substanțial are în vedere vizarea încălcării unor drepturi fundamentale, iar nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi. Intimatul-pârât trebuia să conștientizeze că asupra persoanei denunțate putea să se desfășoare o acțiune de investigare din partea organelor de Securitate ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoana în cauză era deja urmărită. Aceste investigații suplimentare presupuneau cel puțin încălcarea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin căutarea și deținerea de informații despre cei urmăriți fără acordul lor.

Mai arată recurentul-reclamant că în speță nu sunt îndeplinite condițiile tezei a doua a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a înlătura calitatea de colaborator al Securității, acest text de lege reglementând o situație de excepție, de strictă interpretare și aplicare.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, prin care s-a constatat corect că în speță nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi considerat colaborator al Securității.

Referitor la nota informativă din 24.01.1984, arată că informația vizând refuzul plății cotizației de partid pe anul 1983 nu constituie un denunț al activităților și atitudinilor potrivnice regimului comunist și nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, cotizația reprezentând o obligație pecuniară a cărei neîndeplinire rezulta din evidențele contabile.

Susține că, din actele depuse la dosar, rezultă că persoana cu privire la care a furnizat informații a fost numită în anul 1987 director al Liceului Industrial Rovinari, astfel că nu se poate vorbi despre o încălcare a art. 17 din Pactul Internațional privind drepturile sociale și politice, câtă vreme domnul C. nu a suportat vreo măsură, respectiv nu a fost sancționat judiciar sau profesional, nu a fost împiedicat în obținerea unei funcții sau a unui post de conducere ori a unei vize pentru deplasarea în străinătate.

Consideră intimatul-pârât că norma art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu îndeplinește cerința de claritate, are caracter ambiguu, lasă la latitudinea CNSAS posibilitatea unei aplicări imparțiale și discriminatorii a textului de lege, neîndeplinind nici condițiile previzibilității și caracterului accesibil consacrate la nivelul jurisprudenței CEDO și al rigorilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

Mai solicită intimatul-pârât a se avea în vedere și nota de analiză din 28.12.1984 și raportul de încetare a legăturii, din care rezultă că numărul informațiilor oferite era redus și că nu s-a mai prezentat la întâlnirile planificate cu ofițerul de Securitate, aspecte care demonstrează refuzul său categoric de a mai continua activitatea ce i-a fost impusă, respectiv de a colabora cu Securitatea.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul CNSAS este fondat, pentru următoarele considerente:

Pentru a răspunde criticilor reclamantului, instanța de control judiciar consideră necesar a expune în prealabil situația de fapt dedusă judecății și parcursul litigios al cauzei.

Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a sesizat instanța de contencios administrativ, solicitând ca, în aplicarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, să constate calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului A..

În dovedirea cererii, Consiliul reclamant a învederat că pârâtul A. a fost recrutat la data de 23.06.1982 de către Serviciul 2 din cadrul I.J.S. Gorj, în scopul supravegherii informative a cadrelor didactice și elevilor de la Grupul Școlar Minier Rovinari, semnând un angajament sub numele conspirativ "D.", iar anterior colaborării cu organele Securității a sprijinit cu informații Postul de Miliție Drăguțești, sub numele conspirativ "D.", furnizând 5 note informative. În februarie 1985 a fost abandonat deoarece fusese deconspirat ca sursă a organelor de miliție. În acest sens, reclamantul s-a prevalat în acțiune de două note informative, respectiv nota informativă nr. 11 din data de 28.10.1983, prin care pârâtul relatează că numitele B.A. și C.V. fac afirmații negative la adresa politicii statului, și nota informativă nr. 4 din data de 24.01.1984, în care se relatează atitudinea profesorului C. de a refuza plata cotizației de partid pe anul 1983.

Pârâtul A. a contestat calitatea de autor al notei informative nr. 11/28.10.1983, iar în ceea ce privește nota informativă nr. 4/24.01.1984 a susținut, în esență, că informațiile furnizate organelor de Securitate nu îndeplineau condiția de a viza activități potrivnice regimului totalitar comunist, iar scopul furnizării lor nu a fost acela de a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce privește nota informativă nr. 11 din data de 28.10.1983, atât prin raportul de expertiză efectuat în cauză de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București în primul ciclu procesual, cât și prin raportul de expertiză criminalistică efectuat de Institutul Național de Expertize Criminalistice, în al doilea ciclu procesual, s-a reținut că aceasta nu a fost scrisă de către pârâtul A., iar instanța de fond și-a însușit concluziile expertului criminalist, astfel că nu s-a mai raportat la această notă în analiza temeiniciei acțiunii.

Cu privire la cea de-a doua notă informativă, prima instanță a valorificat apărările pârâtului A., apreciind că nu sunt întrunite condițiile cumulativ prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport de conținutul și natura informațiilor furnizate prin nota informativă nr. 4/24.01.1984, care nu s-ar fi referit la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Împotriva sentinței instanței de fond, reclamantul CNSAS a declarat recurs, invocând motivul de casare/nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că instanța a aplicat greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, text potrivit căruia este considerat colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului...".

Așadar, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, textul de lege prevede întrunirea cumulativă a două condiții, respectiv persoana pârâtă să fi furnizat organelor de Securitate informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Îndeplinirea acestor cerințe se verifică de instanța de contencios administrativ prin prisma probatoriului administrat în cauză, impunând o analiză concretă, efectivă și punctuală a înscrisurilor depuse în dosar, din perspectiva naturii și conținutului informațiilor furnizate organelor de Securitate.

În raport de contextul factual anterior prezentat și de norma legală aplicabilă, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile de nelegalitate formulate de reclamantul - recurent CNSAS, instanța de fond făcând o greșită aplicare în cauză a normelor de drept material.

Înalta Curte subliniază că, în analiza condițiilor legale, va avea în vedere doar nota informativă nr. 4/24.01.1984, câtă vreme nota informativă nr. 11/28.10.1983 a fost înlăturată de prima instanță ca urmare a concluziilor rapoartelor de expertiză administrate în cauză, din care a rezultat că aceasta nu a fost scrisă de pârâtul A., iar reclamantul nu a criticat considerentele instanței de fond din această perspectivă.

În ceea ce privește nota informativă nr. 4/24.01.1984, intimatul-pârât a arătat următoarele: «Sursa vă informează cu privire la unele aspecte negative din cadrul Liceului Rovinari. În rândul cadrelor didactice se fac comentarii în legătură cu atitudinea și comportamentul unor profesori. Astfel, se comentează numirea în funcție de director adjunct a prof. C., cunoscut că nu participă la acțiunile întreprinse în liceu, că în anul 1983 a refuzat plata contribuției de partid și a contribuției la fondul social».

Contrar opiniei primei instanțe, Înalta Curte constată că informațiile oferite de pârâtul A. organelor de Securitate se subsumează primei condiții legale, expunând aspecte care fac parte din activitățile considerate potrivnice regimului comunist totalitar. În cuprinsul notei, intimatul-pârât a adus la cunoștința organelor de Securitate împrejurarea că numitul C. refuză achitarea cotizației către B., atitudine care, în contextul regimului totalitar comunist, interesa organele de Securitate, astfel de persoane putând fi considerate ca având atitudini potrivnice sistemului dictatorial. O conduită precum cea descrisă de pârât nu se subsuma unui simplu aspect de ordin contabil/birocratic, cu eventuale consecințe doar în planul raporturilor juridice dintre partid și persoana care nu își îndeplinea obligațiile de membru. Din perspectiva regimului politic comunist, refuzul plății cotizației era considerat a fi un comportament necorespunzător, o intenție de neconformare politică, un dezacord cu autoritățile regimului totalitar.

Această concluzie este consolidată și de nota întocmită de ofițerul de Securitate asupra notei informative, în cuprinsul căreia s-a menționat că prof. C. a mai fost semnalat cu activitate și comportament necorespunzător și a dispus ca măsură: «Se vor face verificări pe linie de securitate și în funcție de ordinul dat de conducerea profesională se vor lua măsurile în drept».

Într-o societate democratică, simpla neplată a cotizației către o formă asociativă ori neîndeplinirea oricărei alte obligații care decurge din calitatea de membru nu are aptitudinea de a atrage măsuri de supraveghere informativă, fiind considerate simple dezacorduri în planul exercitării drepturilor civile.

Însă, în timpul regimului politic comunist din România, refuzul de a respecta obligațiile asumate față de partid putea reprezenta o activitate neconformă cu ideologia regimului comunist totalitar și putea atrage persecuții din partea organelor represive ale regimului comunist, respectiv declanșarea urmăririi informative sau înăsprirea acesteia.

În concluzie, față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că în speță este dovedită îndeplinirea primei condiții legale prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind greșită concluzia contrară a instanței de fond.

Chiar dacă, astfel cum a susținut intimatul-pârât, acesta s-ar fi delimitat ulterior de activitatea de colaborare cu Securitatea, oferind informații fără relevanță și refuzând să mai participe la întâlnirile cu ofițerul de Securitate, fapta de colaborare cu organele Securității nu este înlăturată, art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuind calitatea de colaborator persoanei care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, fără a circumscrie aceste activități unui număr determinat de informații oferite, dovedirea unei singure astfel de activități îndeplinind condiția impusă de lege.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție legală, anume aceea ca informațiile comunicate organelor de Securitate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că și aceasta este îndeplinită în cauză.

Art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu se referă la efectul unei îngrădiri efective a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri.

Or, furnizarea de către intimatul-pârât A. a informației referitoare la refuzul plății cotizației de partid, către un organ cunoscut a desfășura activități de represiune la adresa opozanților regimului politic comunist, era aptă să afecteze libertatea de gândire și conștiință, prevăzută de art. 18 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și de art. 30 din Constituția României de la 1965, interferând cu dreptul persoanei urmărite de a se manifesta conform propriilor convingeri, fără influențe din partea factorului politic, respectiv de a alege, neconstrânsă moral sau fizic, să achite sau nu cotizația partidului din care făcea parte.

Intimatul-pârât putea și trebuia să conștientizeze că, prin furnizarea informațiilor, asupra persoanei denunțate exista riscul de a se desfășura acțiuni de represalii din partea organelor statale, câtă vreme activitatea de urmărire informativă privea aspecte din sfera de interes a vieții particulare a persoanelor vizate, scopul real fiind acela de a identifica și persecuta opozanții regimului politic comunist.

Argumentul pârâtului-intimat în sensul că informațiile furnizate nu puteau conduce la îngrădirea vreunor drepturi sau libertăți ale persoanei urmărite, câtă vreme aceasta nu a suferit consecințe de ordin profesional, fiind chiar numită ulterior într-o funcție de conducere, este neîntemeiat.

Astfel, starea de pericol față de persoana urmărită a fost creată prin însuși faptul nominalizării sale de către intimatul-pârât într-o ipostază considerată ostilă orânduirii sociale existente. În acest din urmă sens, Înalta Curte subliniază că rezoluția ofițerului de Securitate pe nota informativă în discuție este în sensul luării de măsuri în raport de persoana vizată, iar nu de inacțiune întrucât delațiunile nu ar fi constituit vreo noutate. În mod corespunzător, persoana vizată a suferit consecințe din moment ce nota informativă redactată de intimatul-pârât a atras atenția organelor de Securitate asupra conduitei sale.

Totodată, Înalta Curte arată că intimatul-pârât nu putea cunoaște dacă informațiile pe care le oferea sunt deja cunoscute de organele de Securitate, astfel că oferirea informației referitoare la refuzul plății cotizației de partid, fără nicio contextualizare a acestui refuz și fără expunerea unei justificări obiective și nepolitice a refuzului, îl expunea pe numitul C. unor măsuri de urmărire informativă nejustificate, incompatibile cu libertatea fundamentală anterior menționată.

Situațiile de excepție în care furnizarea de informații nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de lege, nefiind regăsite în speță, astfel că nu este relevantă posibilitatea ca organele de Securitate să fi cunoscut deja respectiva informație.

În aceste condiții, este demonstrată și cea de-a doua condiție legală pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității în persoana pârâtului A., astfel că soluția primei instanțe este pronunțată cu greșita aplicare a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În prezent, apărarea securității naționale este văzută ca bine colectiv al tuturor cetățenilor, spre deosebire de perioada regimului comunist, când Securitatea, după cum arată și legiuitorul în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, constituia un instrument de permanentă teroare exercitată împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale; în acest context, incumba părții intimate-pârâte să probeze că activitatea în discuție era în mod obiectiv justificată de rațiuni de securitate națională, câtă vreme lectura delațiunii sale concrete nu oferă vreun indiciu real de fapt că acest lucru s-ar fi urmărit, ci doar cunoașterea intențiilor unui cetățean român.

Cât privește apărările intimatului-pârât vizând lipsa de claritate, previzibilitate și accesibilitate a normei legale incidente, aceste aspecte nu reprezintă critici de nelegalitate la adresa sentinței atacate, ci veritabile critici de neconstituționalitate ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care nu revin în competența generală a instanței judecătorești, ci a Curții Constituționale. De altfel, în primul ciclu procesual al cauzei, prin sentința civilă nr. 1999/26.04.2018 instanța de fond a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b), art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10 și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că acele critici de neconstituționalitate urmează a fi avute în vedere de Curtea Constituțională în cadrul procesual aferent.

În consecință, constatând că în cauză este incident motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 din C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și va constata că pârâtul A. a fost colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 750 din 4 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată că pârâtul A. a fost colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.