ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 587/2017

Decizia nr. 587/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței să constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Prin Încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 293/2008 și a O.U.G. nr. 24/2008, invocată de pârât, și a amânat pronunțarea asupra fondului.

Cu toate acestea, la dosar, nu există dovada sesizării Curții Constituționale cu soluționarea excepției.

Prin sentința civilă nr. 2761 din 17 octombrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B. și a constatat calitatea acestuia de colaborator al Securității.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs pârâtul B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs se reiterează excepția de neconstituționalitate a O.G. nr. 24/2008 și a Legii nr. 293/2008, însă Înalta Curte a luat act de faptul că recurentul-reclamant nu mai insistă asupra excepției.

În motivarea recursului se arată că acțiunea este inadmisibilă, deoarece la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2008, cercetările privind constatarea calității de colaborator, nu mai puteau să înceapă, din două considerente.

Recurentul precizează că a fost formulată cerere către C. (nr. 1279/2012), iar prin răspunsul la aceasta, C. recunoaște că a cerut să i se răspundă dacă a făcut sau nu poliție politică. După data când acest concept a fost declarat neconstituțional, prin Decizia nr. 51/2008, a Curții Constituționale, în cazul D., decizie care a dus la anularea Legii nr. 187/1999 și înlocuirea ei cu O.U.G. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, C. a revenit la cererea respectivă, solicitând înlocuirea obiectului cererii, concept neconstituțional, deoarece art. 8 din Legea nr. 341/2004, nu a fost modificat în acest sens, drept pentru care reclamantul nu avea temei juridic pentru a demara cercetările de verificare a statutului de colaborator al securității

De asemenea, recurentul consideră că A., nu avea dreptul să emită nota de constatare deoarece angajamentul, așa cum rezultă indubitabil și din raportul privind modul de recrutare, a fost semnat, exclusiv doar din motive patritice, și nu partinice, deoarece nu a fost niciodată membru Partidului Comunist Român, pentru a da informații, doar pentru motive privind siguranța națională, prevenirea faptelor antisociale privind sabotarea economiei naționale, a dezastrelor economice, inclusiv prin necunoașterea și neaplicarea prevederilor privind protecția muncii și Punctul pentru Stingerea Incendiilor, aspect de ordin terorist, apărarea țării și a cetățenilor ei împotriva oricăror dușmani externi și a colaboratorilor lor din interior.

Comisia juridică a A. și-a dat avizul favorabil trimiterii în judecată, cu toate că nu au existat suficiente probe privind statutul de colaborator.

Recurentul mai precizează că d

in cele 88 de documente, după cum se evidențiază chiar în Nota de constatare din 18 octombrie 2013 a Colegiului A., pe care le-a scris, dar dictate de așa-zisul rezident E., sau au fost scrise de el pe baza informațiilor primite, reiese în mod indubitabil faptul, că a sesizat doar evidente încălcări a normelor interne de protecția muncii, a normelor Punctul pentru Stingerea Incendiilor, a normelor interne de exploatare a utilajelor de producție, această nerespectare putând avea consecințe din cele mai grave pentru secția în care lucra, respectiv prevenit producerea unor catastrofe și dezastre economice, ce ar fi putut avea consecințe grave pentru economia națională, pentru viața omului, pentru mediul ambient.

Una din cele 4 note informative, pe care Consiliul A. le-a considerat că ar putea face obiectul stabilirii statutului de colaborator în contextul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este cea care face obiectul unor informări, privind pe F., element deosebit de recalcitrant, care permanent încălca regulile de conviețuire și normele legale de funcționare a utilajelor sub tensiune, constituia un evident pericol pentru viața și securitatea personalului, dar în mod deosebit a producției secției.

Recurentul mai arată că trebuia să informeze organele de ordine, privind prevenirea producerii unor defecțiuni la utilajele sub tensiune ce ar putea produce un dezastru economic, distrugeri de vieți omenești, dezastru ecologic, fapte antisociale, infracțiuni, iar cel care răspundea de activitatea sa, rezidentul, l-a obligat să semnaleze și aspecte privind comentariile privind acel miting organizat pentru aducerea la cunoștința maselor a plății datoriei externe.

Recurentul consideră că, așa cum rezultă din raportul dictat de rezident, a redat doar un comentariu care a avut loc la locul de muncă în prezența a 25 de colegi, din care a enumerat doar 9. Deci nu era vorba de un comentariu de care securitatea nu avea cum să nu afle deoarece când te hotărăști să comentezi o problemă negativă, în fața unui grup social numeros, este clar ca îți asumi riscul de a fi cunoscut de cei cărora se li adresează comentariu.

De fapt, intenția era aceiași cu a autorului, respectiv să ajungă la cunoștința conducerii țării aceste nemulțumiri, pentru a se lua măsuri de îmbunătățire a nivelului de trai.

Dacă se va ține cont de faptul că nota a fost solicitată atât de rezidentul E. cât și de ofițerul ce răspundea de activitatea sa, această acuzație nu poate îmbrăca forma unui fapt juridic condamnat de norma de drept reprezentată de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Informația pentru a deveni publică trebuie ca informatorul să o facă, în schimb în cazul mai sus-prezentat autorul, persoana respectivă a dorit să o facă publică.

În opinia recurentului, nu pot fi colaboratori ai securității cei care au dat note informative, sub presiune

.

Recurentul mai arată că la Stația electrică de înaltă și joasă tensiune din cadrul secției Monomer 1, ce alimentează cu energie electrică și secțiile Polimer 1, H.C.H. Lindan și Produși Clorurați, se impune recrutarea unei surse de informare, având în vedere importanța deosebită în desfășurarea procesului de producție a Combinatului Chimic Râmnicu Vâlcea, pentru anihilarea elementelor rău intenționate care ar dori să producă pagube importante economiei naționale, sau a acelor persoane care prin manevrarea greșită a utilajelor aflate permanent sub tensiune electrică, dar și sub presiune chimică, ar provoca dezastrul economic.

Sursa respectivă trebuia să sesizeze potențialul pericol, dar și prin competență profesională să acționeze imediat pentru a înlătura defecțiunea provocată, pentru ca dezastru să nu se producă.

O a două notă o reprezintă cea prin care ar fi informat că la Școala Populară de Artă, o persoană neidentificată, G., a recitat unele poezii care nu au fost publicate la noi, iar când profesoara l-a întrebat de unde le știe acesta ar fi susținut că le-a ascultat la Europa Liberă

, răspuns ce a enervat-o pe profesoară care a afirmat că îl va reclama.

Pentru a da consistență acuzației privind statutul de colaborator, reclamantul A. redă în conținutul cererii și rezoluția ofițerului coordonator care susține ca x, persoană pe care recurentul nu o cunoaște și despre care în raport nu a făcut nicio referire, a adus cuvinte ostentative la adresa conducerii de stat, drept pentru care se impune identificarea persoanelor care au asistat la discuție și verificarea lor.

Acest G., furniza note informative, iar concluzia logică este aceea că a provocat discuția cu poeziile interzise pentru a verifica dacă este sincer în relațiile cu rezidentul E.

Cea de a treia notă este cea prin care la o lecție de economie, pe când era elev la seral la liceul Vasile Roaită, unde așa cum se susține din rapoartele ofițerului coordonator au fost făcute presiuni prin intermediul rezidentului E. să se înscrie la cursurile serale, a informat că în timpul unei analize comparative a nivelului de trai în socialism și capitalism făcută de profesorul H., elevul I., a intervenit și a spus că nu este de acord cu susținerile profesorului, deoarece el știe că în capitalism se trăiește mai bine, salariile sunt mult mai mari, iar cu 1 dolar pe zi pot trăi.

Recurentul mai precizează că la fel ca și în cazul primei note, rezidentul E. l-a obligat să semnaleze și aspecte privind comentariile ce se făceau la clasă, iar el a considerat că dacă profesorul va face public incidentul se poate folosi de el pentru a răspunde presiunii ce se executa asupra sa.

Punând în balanța justiției cele 84 de materiale informative, pe care intimatul-reclamant, nu le invocă în susținerea concluziilor privind stabilirea statutului de informator, unde au fost semnalate gravele nereguli și încălcări ale normelor legale și obligatorii privind utilizarea utilajelor sub tensiune, respective miile de vieți salvate și miliardele de dolari necheltuite pentru înlăturarea eventualelor dezastre, cu așa-zisul rău făcut unor persoane dubioase, care nu au avut de suferit ca urmare a semnării unor note dictate de rezidentul E., pentru a executa comenzile și ordinele ofițerului coordonator, recurentul consideră că în mod cert ar fi o adevărată blasfemie condamnarea sa, prin stabilirea statutului de colaborator, raportat la binele făcut oamenilor prin cele 84 materiale furnizate.

Mai mult, după cum se poate observa, în unele note este consemnat numele de cod, deci evident nota informativă aparține ofițerilor operativi ai securității, după interesele cauzelor ce le aveau de soluționat, fapt evidențiat de Înalta Curte de Casație și Justiție și de Curtea Constituțională, care în mai multe motivări ale unor hotărâri, au criticat acele instanțe care au admis cererile A., în care notele au fost dictate sau chiar scrise de ofițerii operativi.

Prin decizia din 10 martie 2011, în cazul D., Înalta Curte de Casație și Justiție, arată că textul de lege urmărește, numai, ca informațiile furnizate să fie apte să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, neinteresând aspectul formei vinovăției, nefiind o acuzație penală.

De asemenea Curtea Constituțională, fiind sesizată de mai multe persoane ce au făcut obiectul cercetărilor A., a admis plângerile și a declarant ca fiind neconstituționale sintagmele

„indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii securității”, statuând că informațiile oferite „indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii securității”, nu pot constitui prin ele însele, temei de declararea unei persoane drept colaborator al Securității întrucât implică un grad de subiectivism al ofițerilor de Securitate, ci trebuie coroborate și cu alte probe.

Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2016, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

(“când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”).

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii “se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.”

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. („când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”).

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este întemeiat, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată;

Din actele și lucrările dosarului rezultă că, în cauză, cererea nr. x/10 din 25 mai 2010, adresată de C. reclamantului, prin care se solicita verificarea pârâtului produce efecte juridice, fiind formulată în baza O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 293/2008. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins excepția inadmisibilității acțiunii.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 lit. b), definește colaboratorul Securității ca fiind persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Trebuie precizat că

O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de colaborator al Securității.

Astfel, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din semnificația dată de legiuitor termenului de „colaborator al Securității” rezultă elementele care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Astfel, persoana trebuia să furnizeze informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul art. 2 lit. b), prin informațiile respective să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Înalta Curte constată că recurentul a fost electrician la secția Monomer din cadrul C.I.P.A. Râmnicu Vâlcea și a fost recrutat la data de 21 august 1975 de către Inspectoratul Județean Școlar Vâlcea, Serviciul 2, sub numele conspirativ <x>, pentru stăpânirea situației operative de la locul de muncă.

În acest sens, recurentul a semnat un angajament olograf.

În 1986, se transferă cu serviciul la ferma avicolă Băbeni, astfel că de la data de 19 iulie 1986 este preluat în legătură de It. col J., care deservea informativ acest obiectiv. Odată cu preluarea, i se atribuie un nou nume conspirativ, anume <x>.

Instanța de control judiciar constată că recurentul a scris și a furnizat Securității note informative care îndeplinesc condițiile necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității. Pe de o parte, notele informative denunțau atitudini potrivnice regimului comunist, iar, pe de altă parte, denunțurile erau apte de a duce la încălcarea drepturilor fundamentale ale celor denunțați.

Astfel, recurentul a denunțat faptul că domnul x, în prezența mai multor colegi de serviciu, afirmase că „s-a făcut atâta tam-tam pe marginea lichidării datoriilor externe'' însă „nu se observă nimic nou în privința îmbunătățirii nivelului de aprovizionare a populației deoarece oamenii stau la cozi și se omoară pentru tacâmuri. Urmarea acestei informări, ofițerul de Securitate a consemnat: „x va fi luat ca persoană în atenție, a mai fost semnalat cu probleme".

În nota din 26 aprilie 1977 recurentul a redat atitudinea elevului x, care, în timpul orei de economie, nu ar fi fost de acord cu explicația profesorului legată de diferența între socialism și capitalism. Potrivit notei scrise de recurent, elevul denunțat afirmase că „în capitalism se trăiește cu mult mai bine decât în țările socialiste (…) că muncitorii, majoritatea, au mașini, pot trăi cu 1 dolar pe zi, pe când lui nu-i ajung nici de mâncare". Și acest material a avut efecte, o copie a notei furnizate de recurent fiind trimisă ofițerului de Securitate care se ocupa de Liceul x. De asemenea, elevul x a rămas în atenția recurentului acesta fiind instruit să informeze dacă se repetă astfel de discuții.

În nota din 05 iulie 1977 recurentul informa că la școala populară de artă pe care o frecventa, un coleg „a recitat unele poezii care nu au fost publicate la noi, iar la întrebarea profesoarei a răspuns că „le-a ascultat la <Europa Liberă>". Consecința acestei informări a fost trimiterea unei copii către ofițerul de Securitate care se ocupa de respectiva școală populară.

În nota din 05 februarie 1989 recurentul a denunțat Securității faptul că electricianul x afirmase că emisiunile transmise de posturile străine cuprind informații reale, și, în acest context „a adus cuvinte ostentative la adresa conducerii de stat. Această semnalare a avut drept consecință identificarea și verificarea celor prezenți la discuție, în termen de 10 zile după rezultatul verificărilor urmând a se face propuneri. Din perspectiva autorităților represive ale regimului comunist, criticile îndreptate împotriva „conducerii de stat (sintagmă prin care se făcea referire la Nicolae Ceaușescu și apropiații acestuia) erau considerate cele mai grave dintre atitudinile potrivnice regimului comunist.

Prin nota din 26 noiembrie 1989, recurentul a denunțat faptul că domnul x „spunea că în Cehoslovacia s-a schimbat guvernul, iar (…) x a spus că și la noi nu o să mai țină mult".

Astfel fiind, Înalta Curte constată că este îndeplinită atât prima condiție cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea de a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.

De asemenea, se reține faptul că practica judecătorească a reținut existenta calității de colaborator al Securității în privința persoanelor care îi denunțau pe ascultătorii postului de radio Europa Liberă.

În sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist se înscriu și opiniile unor persoane care considerau că alte state - în special cele occidentale - asigurau cetățenilor lor condiții de viață superioare celor oferite în acea perioadă de Statul Român.

A contrazice aceste susțineri ale reprezentanților puterii comuniste reprezenta, din perspectiva autorităților, un afront evident la adresa guvernanților și, prin urmare, o atitudine potrivnică regimului comunist.

În ceea ce privește invocarea deciziilor Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagmele: „indiferent sub ce formă” și „relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității” sunt neconstituționale, Înalta Curte constată că aceasta nu este incidentă pricinii.

Recurentul nu poate fi încadrat în această situație, deoarece din actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine că a întocmit note informative care denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste note au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 2761 din 17 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 februarie 2017.