ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1060/2016

Decizia nr. 1060/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul

A.

a chemat în judecată pârâtul B., solicitând să se constate existența calității pârâtului de colaborator al Securității, fiind invocate dispozițiile art. 2 lit. b), art. 3 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) ale O.U.G. nr. 24/2008, art. 30, art. 31 alin. (1), art. 35 alin. (5) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare al A. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008 și art. 112 C. proc. civ. din 1865.

Prin întâmpinare, pârâtul B. a solicitat respingerea acțiunii, a invocat excepțiile nulității sesizării, inadmisibilității cererii, tardivității acțiunii în constatare formulată de A., lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei de interes, iar, pe fondul cererii, a arătat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Totodată, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b), art. 5 alin. (1), art. 6, art. 7, art. 8 pct. a) și b), art. 11, art. 10 alin. (2), art. 13 alin. (1) și (3), art. 17, art. 18, art. 32 și art. 37 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate mai sus, iar, prin Decizia nr. 1569 din 07 decembrie 2010, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate.

La termenul din data de 08 martie 2011, pârâtul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 5 lit. e) și art. 37 alin. (1) și (2) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea A. nr. 2/2008.

Prin sentința civilă nr. 4121 din 19 iunie 2012, Curtea de Apel București a respins excepția lipsei de interes invocată de pârât ca neîntemeiată, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., constând calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului B.

Prin Decizia civilă nr. 2211 din 14 mai 2014, Înalta Curtea de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 4121 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel București, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2/2009*.

Prin Încheierea din 18 septembrie 2014, Curtea de apel a respins excepțiile nulității sesizării, inadmisibilității, tardivității acțiunii, lipsei de interes și lipsei de calitate procesuală activă, respectiv excepția de nelegalitate, astfel cum au fost invocate de partea pârâtă.

Reclamantul A. a depus precizări la termenul de judecată din 18 septembrie 2014, prin care a arătat că informațiile din notele informative, ce se regăsesc în dosarul de rețea x, nu sunt consemnări ale ofițerilor de securitate pe baza unor informări orale verbale ale pârâtului, ci reprezintă consemnări olografe ale pârâtului B., transmite Securității.

Curtea de apel a încuviințat, la cererea părților, administrarea probei cu înscrisuri, respectiv a unei probe cu expertiză grafoscopică, în condițiile art. 167 C. proc. civ. din 1865.

Prin sentința nr. 1010 din 7 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A. și a constatat că pârâtul a fost colaborator al Securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A. a solicitat instanței să constate calitatea de colaborator al Securității pentru pârâtul B., (fila 2 Dosar nr. x/2/2009).

Din analiza unui Raport cu propunere de aprobare a înregistrării numitului B. în calitate de informator (fila 28 Dosar nr. x/2/2009) întocmit la 28 septembrie 1979 de Inspectoratul Județean Cluj, se constată că a fost avută în vedere persoana cu numele «x.», student în anul I al Facultății de Drept din Cluj - Napoca, fiind menționat faptul că informatorul «și-a ales conspirativul „x”».

În cauză, reclamantul A. face referire în cererea de chemare în judecată la 4 note informative semnate «x», pe care le atribuire părții pârâte B., susținând că acesta a fost cel care le-a redactat manuscris, respectiv:

- (/…) În schimb, în ultimul timp, este bun prieten cu x., originar din Sibiu, român, care acolo de asemenea a avut preocupări literare. Acesta a venit la Cluj pentru admitere la Drept, însă dosarul său a fost respins, nu cunosc exact motivul. Se pare că tatăl său, fost ofițer C., în prezent pensionat, ar avea rude în Ungaria, români maghiarizați. (…) x este un tip influențabil și se încadrează în categoria tinerilor cu preocupări literare care se consideră că nu sunt înțeleși, că nu au libertate de expresie și că nu sunt acceptați de cei care au poziții de conducere în creația literar - artistică» (notă olografă, semnată «x», «15 octombrie 1979», filele 48 - 49 din Dosarul nr. x/2/2009).

- «De la început a avut tendința de a se izola de colegii de naționalitate română, făcându-și aproape un punct de onoare în a discuta cât mai mult în limba maghiară. (…) Cu prilejul ședinței de constituire și alegeri în organizația D. a anului I a avut o poziție oarecum deplasată. Majoritatea colegilor nu erau de acord cu candidatul propus, dar sus-numitul s-a ridicat și a combătut candidatul nu în temeiul dezagreării persoanei, ci a principiului, exagerat afirmat, al lipsei de democrație a alegerilor (candidatul fiind propus direct de sus). De asemenea, cu prilejul unui seminar de la sfârșitul lunii septembrie 1979, sus-numitul a afirmat că el și-a imaginat un sistem propriu după care să se ghideze, să aprecieze lucrurile. ». (notă olografă, semnată «x», «Cluj, 5 noiembrie 1979», filele 44 - 45 din Dosarul nr. x/2/2009).

- «Legat de lucrările celui de-al XII-lea Congres al Partidului Comunist Român în cadrul anului I al Facultății de Drept nu se observă o stare de efervescență a discuțiilor studenților. Deși documentele se studiază, studenții nu se angajează în discuții sau comentarii numeroase pe această temă. Sursa consideră că această stare este cauzată și de o anumită indiferență și lipsă de informare amplă la zi (…) Pe de altă parte studenții x și y, fără a-și exprima rezerve de ansamblu, au comentat că până în prezent documentele congresului nu ar aduce ceva nou, extraordinar și cu consecințe efective. Ei au adăugat că există unele discrepanțe între realitate și stadiul îndeplinirii sarcinilor de până acum» (notă olografă, semnată «x», «Cluj, 24 noiembrie 1979», filele 42 - 43 din Dosarul nr. x/2/2009).

- «Sursa vă informează cu privire la unele discuții purtate de numiții x și y, studenți în anul II la Facultatea de Drept: Legat de documentele care urmau să fie adoptate de cel de-al XII-lea Congres al Partidului Comunist Român s-a vehiculat ideea că hotărârile vor aduce, sau ar trebui să aducă, unele modificări în politica demografică și referitoare la familie, prin legalizarea pe scară largă a avorturilor. Sus-numiții susțineau că ar fi mai bine pentru societate să se introducă această măsură». (notă olografă, semnată «x», «Cluj, 24 noiembrie 1979», fila 41 din Dosarul nr. x/2/2009).

Preliminar, Curtea de apel a subliniat că A. și-a întemeiat cererea de chemare în judecată formulată exclusiv pe notele informative de mai sus, limitând învestirea instanței de judecată la conținutul acestora în analiza calității pârâtului de colaborator al Securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Față de O.U.G. nr. 24/2008, dreptul comun general în materie procesuală îl reprezintă C. proc. civ. Astfel, în completarea O.U.G. nr. 24/2008, acolo unde normele juridice nu sunt suficiente sub aspectul reglementării procedurii de judecată, se aplică normele C. proc. civ.

Or, unul dintre principiile fundamentale specifice procedurii civile este cel al disponibilității acțiunii, implicând dreptul părții reclamante de a configura cadrul procesual prin indicarea pârâtului, formularea obiectului cererii și indicarea motivelor de fapt și de drept ale acesteia, adică stabilirea cauzei. Altfel spus, instanței de judecată nu îi este permis nici a se învestit din oficiu cu un anumit obiect și nici de a judeca dincolo de motivele de fapt și de drept ale acțiunii, adică încălcând cauza acesteia, față de dispozițiile art. 129 C. proc. civ. din 1865.

Incumbă părții reclamante potrivit art. 112 pct. 4 C. proc. civ. din 1865 să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, obligația procesuală impunându-i titularului cererii să arate în conținutul acesteia toate argumentele pe care înțelege să le invoce în susținere, iar nu doar o exemplificare a acestora, deoarece reclamantul stabilește astfel limitele acțiunii exercitate prin prisma cauzei sale juridice, instanța putând judeca în cadrul acestora și nerevenindu-i vreo obligație de a efectua cercetări în afara cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

În aceste condiții, Curtea de apela a concluzionat în sensul că acțiunea exercitată de A. este limitată la respectivele note informative, analiza impunându-se a se efectua prin prisma acelor consemnări făcute de partea pârâtă. Pe cale de consecință, restul notelor informative atașate dosarului și referite în Nota de constatare existentă la filele 13 și urm. dosar exced obiectului cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, din interpretarea art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că o constatare a faptului că o persoană a fost colaborator al Securității în sensul legii este subsumată întrunirii cumulative a trei condiții: (1) prima condiție este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, (2) a doua condiție vizează conținutul informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, (3) iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Față de materialul probator administrat în cauză de partea reclamantă A., reiese că prima condiție, astfel cum a fost menționată mai sus, este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate pârâtul B. furnizând informații sub forma unor note scrise.

În acest sens, Curtea de apel a constatat că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în redactarea legiuitorului, prevedea „

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”.

Cu toate acestea, prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în M. Of. nr. 559 din 08 august 2012, Curtea Constituțională a judecat în sensul că „sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" din cuprinsul art. 2 lit. b) teza întâi din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității sunt neconstituționale”.

Față de considerentele Curții Constituționale, Curtea de apel a apreciat că, prin coroborarea probelor administrate, rezultă cu certitudine faptul că pârâtul a furnizat informații organelor Securității, apărarea pârâtului fiind lipsită de fundament.

Astfel, fiind dispusă administrarea unei expertize grafice în vederea lămuririi acestui aspect de fapt, prin raportul întocmit de E. București s-a concluzionat că «1. Notele informative aflate în copii xerox la filele 41, 42 - 43, 44 - 45 și 48 - 49 în dosarul cauzei și în original la filele 1, 2, 3 și 5 în mapa anexă, vol. 4, au fost scrise și semnate literal cu numele „x” de către B. 2. Mențiunile manuscrise ce succed data și semnătura pe fiecare notă informativă analizată nu provin de la persoana care a scris și semnat literal notele propriu - zise.» (fila 135 dosar).

A arătat E. în argumentarea punctului său de vedere, între altele, și următoarele aspecte pe care instanța le reține ca fiind relevante:

«(…) Analiza generală a scrisului de pe note relevă caracteristici de ordin grafic general comune, constatându-se că avem de-a face cu un scris de evoluție medie, redat în viteză, înclinat spre dreapta. Reținem forma predominant ascuțită, dimensiunile ușor peste medie și aspectul supraînălțat, în care depasantele sunt alungite. Pentru întreaga masă grafică de pe notele informative analizate, scriptorul utilizează predominant modelul caligrafic al caracterelor literale, legându-le în grupuri de trei - patru elemente. Variabilitatea de la un document la altul este moderată.

(…) Totodată, caracteristicile particulare notate mai sus se constituie într-un ansamblu de elemente ce individualizează întreaga masă grafică în litigiu, creând premisele unui examen comparativ relevant.

Înscrisurile de comparație ce ne-au fost puse la dispoziție sunt reprezentate de documente ce rețin scrisul și semnătura numitului B., provenind din perioade diferite de timp - 1986 și 2014. Faptul că aceste documente sunt categorii distincte (înscrisuri preconstituite și probe grafice) și că provin din perioade de timp îndepărtate, implică apariția unor metamorfoze asupra anumitor caracteristici reținute de masa grafică de comparație.

Analizând ansamblul scriptelor de comparație se constată că, așa cum era firesc, între documentele datate 1986 și probele grafice date în fața instanței în 2014 există unele deosebiri la nivelul dominantelor grafice. Procedându-se însă la o analiză riguroasă a caracteristicilor de ordin grafic se întâlnesc o serie de detalii cu valoare individualizatoare ridicată, regăsite întocmai și la grafismul de pe documentele datate 1986.

În acest cadru, ne referim la detalii ca: sedila minusculei „ș” - trasată supradimensionat, uneori printr-o mișcare zig-zagată, tangentă la corpul literei; minuscula „t” - trasată similar modelului tipografic (o variantă), concavă pe linia de bază; minuscula „z” - trasată ca un cârlig rotunjit, cu finalul amputat pe linia de bază; minuscula „d” - trasată într-o singură etapă, cu depasanta dublată; minuscula „l” - alungită, cu laț în jumătatea superioară; majuscula „F” - redată prin trei grame liniare, drepte, trasate distinct.

(…) precizăm că masa grafică de comparație aflată pe toate celelalte documente înaintate în original este suficientă cantitativ și calitativ pentru defini scrisul numitului B. și a se face aprecieri asupra individualității acestuia.

(…) Procedându-se la o analiză comparativă a grafismelor aflate pe cele patru note informative (inclusiv semnăturile literale aferente textelor) cu grafismul provenind de la B., s-au stabilit asemănări între caracteristicile de ordin grafic general și particular ce definesc cele două categorii grafice. Astfel, au fost relevate concordanțe privind gradul de evoluție, forma generală, dimensiunile, înclinarea, gradul de coeziune, viteza de execuție.

Asemănările sunt mult mai evidente însă prin raportare la scrisul de pe documentele datate 1986, dată fiind contemporaneitate grafismelor.

Referitor la caracteristicile de ordin grafic constructiv, între scrisul în litigiu și cel de comparație s-au stabilit nete asemănări la nivelul mai multor construcții literale, dintre care notăm:

majuscula „N” (…) majuscula „C” (…), majuscula „I” (…), majuscula „D” (…), majuscula „R” (…), majuscula „F” (…), majuscula „S” (…), majuscula „A” (…), minuscula „ș” (…), minuscula „z” (…), minuscula „d” (…).

Semnăturile literale de pe cele patru note informative, redate prin scrierea numelui „x”, se încadrează în coordonatele de ordin grafic general și particular descrise în cazul textelor, astfel că analiza comparativă s-a realizat cu referire la întreg grafismul (scris și semnături). (…).

Concordanțele vizează caracteristici de esență, ce aparțin fără dubiu unui singur stereotip de execuție, iar argumentația prezentată în paginile anterioare este deplină și nu lasă loc altor interpretări cu privire la autorul grafismului de pe notele informative examinate.

(…) conchidem fără echivoc că cele patru note informative analizate au fost scrise și semnate sub forma „x” de către B.»

Lecturând raportul de expertiză grafică, instanța nu a identificat argumente pentru a se îndoi de corectitudinea concluziilor sale.

În acest sens, Curtea de apel a subliniat că acesta a fost întocmit în cadrul unei instituții autonome, ce prezintă garanții de independență față de părțile din dosar, deosebindu-se din această perspectivă de expertul consilier angajat de partea pârâtă în vederea exercitării dreptului de apărare.

Totodată, Curtea de apel a considerat că motivele prezentate de E. în justificarea concluziilor sale sunt pertinente și convingătoare, multitudinea asemănărilor identificate între scrisurile comparate, în ciuda curgerii unor intervale de timp de mai mulți ani între momentele la care au fost executate, constituind o premisă temeinică pentru a concluziona că ele au fost executate de aceeași persoană, adică în cauza de față de pârâtul B.

Deși partea pârâtă, prin intermediul expertului consilier, subliniază și își concentrează apărarea asupra deosebirilor dintre scrisuri, aspect ce poate fi justificat prin chiar apărarea pe care aceasta o face referitor la metamorfozele intervenite o dată cu vârsta, totuși nu reușește să demonstreze de o manieră convingătoare de ce se identifică atât de multe asemănări între scrisul în litigiu și scriptele de comparație, de natură a determina formarea convingerii expertului criminalist, care a întocmit proba științifică în discuție, că toate scriptele au fost executate literal de aceeași persoană, adică dl. B.

În plus, Curtea de apel, vizualizând direct, pe de o parte, minuta existentă la fila 3 din Dosarul nr. x/1986 al Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov, consemnările manuscrise din răspunsurile la interogatoriu și minuta din Dosarul nr. x/1986 al Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov (reproduse în facsimil inclusiv în conținutul raportului de expertiză) și notele informative în litigiu, observă asemănări certe între scrisurile executate, cum ar fi modul de executare al majusculei „C”, în ambele cazuri cu lațuri închise la extremități, al majusculei „D”, redată caligrafic, cu întoarcere unghiulară pe linia de bază și laț amplu în partea superioară, al majusculei „N”, redată după modelul caligrafic, într-o singură etapă, cu finalul în laț închis, al majusculei „A”, trasată într-o singură repriză, ogivală în partea superioară, a minusculei „ș” cu sedila trasată în continuarea corpului literei, iar printr-o întoarcere în laț comprimat se realizează legătura cu următoarea literă, a minusculei „z” cu debutul în cârlig, are finalul drept pe linia de bază, a minusculei „d” redată într-o singură etapă, cu depasanta dublată.

În ce privește scriptele de comparație obținute prin solicitarea transmiterii unor dosare de către Judecătoria Buftea, instanță în cadrul căreia pârâtul a funcționat ca judecător anterior anului 1989 pe când era denumită Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, Curtea de apel a procedat la identificarea acestora pornind tocmai de la înscrisurile depuse de partea pârâtă B. în primul ciclu procesual, în vederea efectuării expertizei grafoscopice. (filele 203 și următoarele dosar).

În ciuda faptului depunerii în fotocopie a acelor înscrisuri de către pârât ca și scripte de comparație (îndeosebi filele 211 și urm. din Dosar nr. x/2/2009) tocmai pentru dovedirea propriului scris din epocă, ulterior, în cursul procedurii desfășurate în acest ciclu procesual, la termenul din data de 30 octombrie 2014, când dl. B. s-a prezentat personal în fața instanței, a avut o conduită procesuală contradictorie, nemairecunoscând faptul că acele înscrisuri ar conține scrisul dumnealui.

Cum înscrisurile în discuție reprezintă minute ale unor hotărâri judecătorești, Curtea de apel nu poate prezuma decât că acestea au fost consemnate în epocă, la data pronunțărilor respective, de unul dintre membrii completului de judecată din care făcea parte și dl. B.. Or, completul de judecată (președinte - B., Judecător F.) care a judecat și pronunțat hotărârea în Dosarul nr. x/1986 al Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov a fost în parte diferit de cel care a pronunțat hotărârea în Dosarul nr. x/1986 al Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov (președinte - B., judecător - G.), singurul participant în ambele cazuri fiind pârâtul. Pe cale de consecință, concluzia logică în acest context este că persoana care a redactat cele două minute și răspunsul la interogatoriu, valorificate ca scripte de comparație în cauză, a fost dl. B., o altă ipoteză fiind de domeniul absurdului, cu atât mai mult cu cât expertul criminalist a concluzionat că toate scrisurile analizate (atât cele executate în anul 1979, cât și cele executate în anul 1986, respectiv în anul 2014) aparțin pârâtului.

În ce privește înscrisul aflat la fila 214 din Dosarul nr. x/2/2009, despre care partea pârâtă a susținut la termenul din data de 30 octombrie 2014 că ar fi cel mai apropiat de scrisul său, Curtea de apel a constatat că expertul criminalist l-a înlăturat argumentat dintre scriptele de comparație relevante, arătând că acesta « nu formează corp comun cu celelalte înscrisuri înaintate ca provenind de la B.. (…) se prezintă în parametri generali diferiți de celelalte documente de comparație, constatându-se că acesta are formă diferită (este mai ascuțit), de dimensiuni mai mici, cu depasante mai scurte, de altă factură (tipografică), mai puțin legat (aspect tocat) față de scrisul numitului B. » (fila 129 dosar). În plus, o vizualizare comparativă (a se vedea fila 129 verso din dosar) a înscrisului menționat și a celui existente în minuta din Dosarul nr. x/1986, despre care Curtea a concluzionat mai sus că nu putea fi executat decât de dl. B., indică deosebiri evidente, pornind tocmai de la modul de executare a majusculelor „A”, „H”, „C”, „P”, dar și a minusculelor „d”, „t” sau „r”.

Un alt aspect pe care s-a întemeiat apărarea domnului B. a fost intervalul de timp scurs între data scrierii executate în 1979 și cea a scriptelor de comparație, respectiv 1986 și 2014. Curtea de apel a constatat însă că expertul criminalist nu a menționat că ar fi întâmpinat vreo dificultate sub acest aspect, ci atestând metamorfozele intervenite, a arătat că procedând la o analiză riguroasă a caracteristicilor de ordin grafic se întâlnesc o serie de detalii cu valoare individualizatoare ridicată, regăsite întocmai și la grafismul de pe documentele datate 1986. Or, aceste din urmă înscrisuri datează dintr-o perioadă relativ apropriată în timp de data notelor informative în litigiu.

Observând doctrina în materie invocată de expertul consilier al părții pârâte, Curtea de apel a constatat că autorii respectivi arată că «o condiție indispensabilă a aprecierii situației reale, când aceasta nu se poate deduce pe alte căi, o constituie procurarea unui material de comparație adecvat, constând din înscrisuri și semnături executate în perioade cât mai apropiate de data executării scrisului sau semnăturii în litigiu» (D. Sandu, Falsul în acte - Descoperire și comparare prin mijloace criminalistice, ed. Lumina Lex, București, 1994, pag. 48 - fila 199 dosar) sau că «O altă cerință privește faptul că scrisurile ce vor fi confruntate trebuie să provină din aceeași perioadă de timp sau, dacă procurarea unei asemenea piese nu este posibilă, din perioade de timp cât mai apropiate.» (A. Frățilă, R. Constantin, Expertiza grafică și raționamentul prin analogie, ed. Tehnică, București, 2000, pag. 23 - fila 202 dosar). Astfel, chiar doctrina în materie, astfel cum este invocată de partea pârâtă, nu cere ca scriptele de comparație să fie întotdeauna contemporane, din aceeași perioadă de timp, important fiind ca perioadele de timp să fie cât mai apropiate.

După cum se observă în cauză, expertul criminalist a acordat relevanță particulară scriptelor de comparație executate la nivelul anului 1986, adică după aproximativ 7 ani de la data notelor informative în litigiu, cu mențiunea că acestea din urmă au fost executate la vârsta de 20 de ani, în timp ce scriptele de comparație la vârsta de 27 de ani, putându-se vorbi despre o vârstă adultă, în perioada de tinerețe a ființei umane în ambele cazuri, când, deși încă intervin schimbări psihosomatice, acestea nu sunt la fel de pronunțate ca în vremea adolescenței.

În sfârșit, Curtea de apel a reținut că scrisul constituie o deprindere intelectuală, un complex de reflexe condiționate, format printr-un proces de învățare. Identificarea după scrisul de mână are ca fundament științific existența unor elemente particulare, prezente în scrisul fiecărei persoane, deoarece o proprietate fundamentală a scrisului este individualitatea sa. Deși caracteristicile, din punct de vedere cantitativ, sunt în număr limitat, totuși, varietatea mare de combinații pe care le pot forma, face practic irepetabil un scris cu anumite particularități. Dincolo de caracteristicile generale (dominantele grafice) ale scrisului, acesta prezintă și o serie de caracteristici particulare sau speciale, reflectând modul în care o persoană s-a deprins să execute un anumit semn sau grup de semne grafice; în esență, indicii de grafotehnică vizează atât construcția de ansamblu a unei litere, cât și a fiecăruia din gramele (trăsăturile de bază din construcția unei litere dispuse în plan vertical) ori trăsăturile sale. Caracteristici speciale de grafotehnică alături de direcția mișcării se reflectă în modalitatea de începere a execuției semnului grafic prin forma, poziția trăsăturii sau a punctului incipient, finalizarea semnului grafic prin terminații scurte sau mari, legătura dintre grame, precum și dimensiunea acestora, modul de executare a depasantelor lit. b, d, f, g, q, p, t, a semnelor diacritice, a sedilelor, mișcările de scriere în plan vertical și în plan orizontal. (a se vedea E. Stancu, Tratat de criminalistică, ed. Actami, București, 2001, pag. 290 și urătoarele).

Or, raportul de expertiză administrat își formează concluziile având în vedere nu doar caracteristici generale ale scrisului executat de dl. B., ci o multitudine de caracteristici particulare ale acestuia, astfel că, față de individualitatea scrisului, combinația particulară a acestora din urmă confirmă executarea lui de către partea pârâtă. Față de acest context factual și doctrinar, Curtea de apel a validat concluziile raportului de expertiză grafică, acestea coroborându-se de altfel și cu proba cu înscrisuri administrată în cauză.

Mai reține Curtea de apel că este lipsită de verosimilitate teza susținută de partea pârâtă în apărare, cum că respectivele note informative ar fi putut fi scrise de ofițerul de Securitate sub motiv de a se remarca în mediu său profesional prin pretinsa sursa de informații reprezentată de un elev și un student emerit, ori că ar fi putut fi redactate de un alt student având un nume similar; astfel, Curtea de apel a arătat că datele de identificare (data nașterii, locul nașterii, numele părinților) ale informatorului căruia i-a fost dat numele „x” - folosit pentru a fi semnate notele informative în discuție - astfel cum sunt acele date consemnate în Raportul întocmit anterior de organele Securității în septembrie 1979, îi aparțin reclamantului și îl identifică pe acesta, fiind totodată necredibil că s-a încercat inclusiv imitarea scrisului acestuia de către un terț. Dimpotrivă, toate probele administrate converg înspre concluzia că acele note informative au fost redactate de dl. B.

(2) Sub aspectul celei de-a doua condiții, anume conținutul informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, Curtea de apel a apreciat că doar primele două note informative (filele 44 - 45, 5 noiembrie 1979, și 48 - 49 dosar, 15 octombrie 1979) pot fi reținute în acest sens.

În ce privește ultimele două note informative (filele 41 și 42 - 43, ambele datate «24 noiembrie 1979»), Curtea de apel a constatat că acestea nu indică vreo atitudine sau activitate potrivnică regimului totalitar comunist, ci prezintă discuții avute de studenți, pe marginea lucrărilor și documentelor unui congres al Partidului Comunist Român, fără a rezulta o opoziție a vreunuia dintre aceștia sub motiv că provin sau sunt adoptate de acel regim totalitar, ci prezintă o analiză a perspectivei demografice în caz de legalizare a avortului, respectiv o anticipare a rezultatelor scontate în urma adoptării diverselor măsuri. Astfel, apare ca excesivă concluzia A. cum că aspectele consemnate acolo de partea pârâtă ar fi implicat o denunțare a unor atitudini sau activități contrare regimului totalitar comunist, întrucât conținutul concret al notelor informative în discuție nu confirmă o asemenea abordare, iar lipsa de pregătire teoretică a studenților, indicată de partea pârâtă, nu presupune o atitudine sau o activitatea de genul celei vizate de condiția în discuție.

În schimb, celelalte două note informative (filele 44 - 45, «5 noiembrie 1979», și 48 - 49 dosar, «15 octombrie 1979») - prin unele dintre consemnările lor și mai ales prin stilul de prezentare a acestora - conțin informații ce denotă în persoana celui avut în vedere o atitudine contrară regimului.

Astfel, cu privire la x (nota informativă datată 15 octombrie 1979, fila 49 din Dosarul nr. x/2/2009), pârâtul arată că acesta se încadrează în categoria celor care consideră că nu ar fi avut libertate de expresie și că nu sunt acceptați de conducerea din domeniul creației literar - artistice. Practic, pârâtul procedează la o caracterizare defavorabilă a lui x, punând accentul pe nota protestatară a personalității acestuia la adresa unei dimensiuni a regimului totalitar, anume aceea care se ocupa de domeniul literar - artistic.

Cu privire la x (nota informativă datată 5 noiembrie 1979, fila 44 din Dosarul nr. x/2/2009), pârâtul a prezentat un episod privind desfășurarea alegerilor la D., informând cu privire la acel student despre protestul său față de lipsa de democrație a alegerilor în contextul afirmației că fusese propus un candidat „de sus”.

Aceste aspecte pot fi circumscrise condiției în discuție, deoarece indică forme particulare de protest la nivel individual cu privire la regimul comunist și acțiunea sa în domeniul universitar - studențesc.

(3) Față de aceste două note informative, Curtea de apel a constatat că este îndeplinită și cea de-a treia condiție cerută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind de natură a determina o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.

Curtea de apel a observat că interpretările gramaticală, logico - sistematică și teleologică ale prevederilor legale anterior indicate, conduc la concluzia că nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost aptă să le aducă atingere. Altfel spus, este suficient ca informatorul să fi prevăzut potențialitatea afectării drepturilor persoanei la care s-a referit în nota pe care a dat-o.

În cauză, trebuie avută în vedere calitatea părții pârâte de student al Facultății de Drept la data acelor note informative, astfel că este indiscutabilă înțelegerea de acesta a rezultatului păgubitor generat prin ceea ce declara despre colegii dumnealui.

Or, primul material a determinat ca măsură a Securității «verificarea și luarea în atenție» a lui x, inclusiv ca pârâtul să reia legăturile cu acesta pentru a-i «sonda poziția și preocupările prezente», în timp ce în cazul lui x materialul era transmis serviciului care îl avea în atenție, pentru a fi «exploatat» (filele 45 și 49 din Dosar nr. x/2/2009).

Activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul probator, a determinat intenția de supraveghere îndeaproape a persoanei despre care dăduse informații (x), respectiv continuarea supravegherii celeilalte (x).

În concluzie, informațiile furnizate de pârât au îngrădit în cazul lui x dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ratificat de altfel de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România prin Decretul nr. 212/1974. Astfel, dreptul garantat de art. 17 din Pact este menit să asigure dezvoltarea, fără interferențe exterioare, a personalității fiecărui individ, inclusiv în relație cu alte ființe umane, existând o zonă de interacțiune a persoanei cu ceilalți, chiar și într-un spațiu public, care poate intra în aria vieții private. În acest din urmă sens are în vedere Curtea faptul că pârâtul, pornind de la o serie de informații și observații pe care le făcuse în urma interacțiunii cu x, a devoalat organelor Securității modul în care acesta se raporta și se reflecta în contextul epocii.

Totodată, conduita părții reclamante în raport atât de x, cât și de y a adus atingere libertății de exprimare consacrate de art. 12 din același Pact, incluzând

libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afara, precum si libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat, căci pentru afirmațiile lor, cele două persoane au făcut obiectul analizei organelor Securității și a urmăririi din partea acestora.

Pe cale de consecință, prin prisma notelor informative datate 05 noiembrie 1979 privindu-l pe y și 15 octombrie 1979 privindu-l pe x, Curtea de apel a constatat că pârâtul B. a fost „colaborator al Securității” în sensul art. 2 alin. (1) lit. (b) prima teză din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva sentinței nr. 1010 din 7 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul B.

Motivele de recurs au fost încadrate de recurentul-pârât în dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. fără ca recurentul să încadreze în mod strict aspectele de netemeinicie și nelegalitate în cadrul motivelor de recurs astfel cum au fost încadrate în drept.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. recurentul arată că instanța de fond, care a pronunțat sentința atacată în urma rejudecării cauzei dispusă prin Decizia nr. 2211/2014 nu a respectat cele dispuse de instanța de recurs, fiind încălcate dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce privește administrarea și aprecierea probelor și fără a face aplicarea dispozițiilor Deciziilor Curții Constituționale nr. 760/2011 și nr. 672/2012.

Motivele de recurs prevăzute de art. 7, 8 și 9 C. proc. civ. cuprind critici ale sentinței atacate prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul-intimat și constatată calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe recurent, apreciind în mod nelegal în sensul îndeplinirii celor trei condiții cumulative pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-pârât arată că în mod greșit s-a apreciat de instanța de fond că este îndeplinită condiția furnizării de informații organelor de securitate luând ca valabilă concluzia raportului de expertiză dispus în cauză din care se reține concluzia greșită în sensul că „înscrisurile de comparație puse la dispoziție sunt reprezentate de documente ce reține scrisul și semnătura recurentului B. provenind din perioade distincte de timp 1986 și 2014”.

Recurentul arată că în mod greșit instanța de fond nu a ținut cont de raportul expertului parte care nu și-a însușit concluzia expertului Institutului Național de Expertiză Criminalistică pe motiv că există modificări care intervin în scrisul unei persoane în timp, pe o perioadă de 30 de ani, modificări car demonstrează că opinia expertului Institutului Național de Expertiză Criminalistică însușită de instanța de fond nu este corectă.

Un alt aspect de nelegalitate invocat care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. constă în faptul că prima instanță nu a ținut cont de faptul că recurentul-pârât nu a semnat un angajament cu organele de securitate, iar la dosarul care a stat la baza notei de constatare există inadvertențe cu privire la numele persoanei verificate care apare în acte pe numele de „x” și nu de „y”, aspecte de natură a infirma și concluzia raportului de expertiză, care a indus în eroare instanța.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurentul-pârât invocă greșita aplicare și interpretare a legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce privește soluția pronunțată de instanța de fond.

Se arată că instanța de fond a analizat și apreciat greșit asupra celor două note invocate de intimat din totalul de patru, în sensul că prin această notă ar fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât arată că prima instanță a apreciat greșit asupra îndeplinirii celor două condiții, deoarece conținutul celor două note au caracter general, iar din punct de vedere al consecințelor fiind lipsite de efecte în sensul afectării drepturilor și libertăților fundamentale. Notele conțin aprecieri subiective, discuții între colegi de liceu sau facultate, în legătură cu teme de interes general. Iar în urma notelor niciuna din persoanele menționate în nota de constatare nu a fost anchetată sau condamnată sau a suferit consecințe sociale și politice.

Conținutul celor două note atribuie pârâtului nu reprezintă îngrădiri ale drepturilor omului în vigoare pentru toți cetățenii români la nivelul anului 1979.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii în constatare formulată de intimat pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că acesta este nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs prevăzute de art. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Sentința atacată pronunțată în rejudecarea dispusă prin Decizia de casare nr. 2211 din 14 mai 2014 prin care a fost admisă acțiunea formulată de intimatul-reclamant și a fost constatată calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este dată cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., iar pe fond soluția în raport de probele administrate - acte și rapoarte de expertiză -, este temeinică și legală, pe fond fiind îndeplinite condițiile legale.

Motivul de recurs prevăzut de art. 34 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat.

În rejudecare instanța de fond a respectat îndrumările date de instanța de casare cu privire la necesitatea administrării de probe noi pe situația de fapt, respectând dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. În rejudecare s-a administrat proba cu expertiza tehnică grafoscopică având în vedere că recurentul-pârât nu a recunoscut semnătura de pe notele informative furnizate organelor de specialitate.

Aprecierea asupra concluziilor raportului de expertiză și părerea expertului parte împreună cu celelalte probe administrate în cauză sunt de competența exclusivă a instanței.

Aceasta a analizat întreg materialul probator, luând în considerare Deciziile Curții Constituționale nr. 790/2011 și 672/2012. Conținutul notelor informative a fost verificat în contextul ansamblului probator, iar soluția a plecat de la două premise stabilite corect din probe: prima că recurentul-pârât a semnat și a furnizat notele în litigiu către organul de securitate, sub nume conspirativ, aspect probat cu raportul de expertiză grafoscopică și a doua - faptul că lipsa unui „angajament” nu este de natură a condiționa existența calității de colaborator atâta timp cât sunt îndeplinite pe fond dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. nu sunt fondate.

În cauză sentința atacată este dată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu analiza corectă și în detaliu a probelor administrate, în special a raportului de expertiză grafoscopică coroborat cu actele depuse în susținerea notei de constatare.

Curtea, cu privire la raportul de expertiză grafoscopică efectuat în cauză de expertul desemnat nu va reține apărările din recurs bazate pe opinia subiectivă a expertului parte în care se contestă concluzia raportului de expertiză pe motiv că au existat modificări ale scrisului între data scrierii executată în 1979 și cea a scriptelor de comparație respectiv 1986-în calitate de judecător și 2014 - probe de scris în fața instanței.

Curtea constată că prima instanță a apreciat corect concluzia raportului de expertiză în sensul că persoana care a semnat către Securitate notele informative din 1979 este aceeași persoană care a semnat în 1986 hotărâri și respectiv recurentul-pârât care a dat în fața instanței în anul 2014 mostre de semnătură - fila 135 dosar.

Din raportul de expertiză rezultă concluzia că notele informative au fost scrise și semnate literal cu numele de „x” de către B.”

În mod corect a reținut prima instanță că în cauză în raport de probele de scris expertul nu a întâmpinat dificultăți de identificarea scrisului persoanei, iar perioada mare de timp scursă nu reprezintă un impediment deoarece caracteristicile de bază ale scrisului rămân neschimbate pe tot parcursul vieții.

Cu privire la identitatea pârâtului, Curtea nu va reține că în cauză nota de constatare privește o altă persoană în condițiile în care datele de stare civilă, date privind studiile și evoluția profesională determină concluzia că pârâtul B. este persoana care a furnizat Securității notele informative față de care se solicită constatarea calității sale de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește analizarea notelor din 5 noiembrie 1979 și din 15 octombrie 1979 Curtea apreciază că instanța de fond a concluzionat cu respectarea legii în sensul îndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în sensul că prin aceste note se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și ele erau de natură a determina o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.

Discuțiile purtate între studenți, astfel cum pârâtul le-a comunicat organelor de securitate demonstrau o atitudine de protest al unor studenți față de regimul totalitar chiar dacă nu manifestat expres sau violent, iar ambele note au fost apreciate ca fiind utile de organele de securitate deoarece au fost deschise dosare informative pentru a fi „exploatate”.

Faptul că ulterior persoanele vizate de aceste note nu au suferit în concret consecințele delațiunilor pârâtului nu înlătură îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în condițiile în care pârâtul avea în anul 1979 calitatea de student al Facultății de Drept și avea posibilitatea de a înțelege consecințele informațiilor sale asupra persoanelor vizate.

Or, primul material a determinat ca măsură a Securității «verificarea și luarea în atenție» a lui x, inclusiv ca pârâtul să reia legăturile cu acesta pentru a-i «sonda poziția și preocupările prezente», în timp ce în cazul lui y materialul era transmis serviciului care îl avea în atenție, pentru a fi «exploatat» (filele 45 și 49 din Dosar nr. x/2/2009).

Activitatea concretă a pârâtului, astfel cum rezultă din materialul probator, a determinat intenția de supraveghere îndeaproape a persoanei despre care dăduse informații (x), respectiv continuarea supravegherii celeilalte (y).

În concluzie, informațiile furnizate de pârât au îngrădit în cazul lui x dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ratificat de altfel de Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România prin Decretul nr. 212/1974. Astfel, dreptul garantat de art. 17 din Pact este menit să asigure dezvoltarea, fără interferențe exterioare, a personalității fiecărui individ, inclusiv în relație cu alte ființe umane, existând o zonă de interacțiune a persoanei cu ceilalți, chiar și într-un spațiu public, care poate intra în aria vieții private. În acest din urmă sens are în vedere Curtea faptul că pârâtul, pornind de la o serie de informații și observații pe care le făcuse în urma interacțiunii cu x, a devoalat organelor Securității modul în care acesta se raporta și se reflecta în contextul epocii.

Totodată, conduita părții reclamante în raport atât de x, cât și de y a adus atingere libertății de exprimare consacrate de art. 12 din același Pact, incluzând libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afara, precum si libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat, căci pentru afirmațiile lor, cele două persoane au făcut obiectul analizei organelor Securității și a urmăririi din partea acestora.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 1010 din 7 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 aprilie 2016.