ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1578/2015

Decizia nr. 1578/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03 aprilie 2013 reclamantul A. a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului B. de lucrător al Securității.

Prin sentința nr. 2127 din 25 iunie 2013, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis

acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul B., și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Pârâtul a atacat cu recurs hotărârea primei instanțe, invocând motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul - pârât a arătat că prima instanță a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a avea în vedere natura și scopul activității pe care a desfășurat-o, precum și împrejurarea că în legislația națională și internațională există norme care permit restrângerea libertăților individuale, în anumite situații (art. 53 din Constituția României, art. 8 parag. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, art. 12 alin. (3), art. 18 alin. (3), art. 10 alin. (3) și art. 20 alin. (2) din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice adoptat de Organizația Națiunilor Unite).

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 octombrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2015, completul de filtru

a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că recursul este admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

5.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând cauza prin prisma motivelor formulate de recurentul - pârât, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate elemente circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apte să ducă la reformarea sentinței.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este lucrător al Securității „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Prima instanță a identificat corect cerințele pe care prevederea legală citată le impune în mod cumulativ pentru constatarea calității de lucrător al Securității și a stabilit în mod judicios încadrarea situației de fapt în ipoteza normei juridice,în condițiile în care nota de constatare în baza căreia A. a formulat acțiunea, conform art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, și înscrisurile din dosarul de urmărire informativă fac dovada activității desfășurate de recurentul - pârât în calitate de ofițer al fostei Securități, activitate de natură să aducă atingere dreptului la viața privată al persoanelor urmărite.

Este adevărat că exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale poate fi restrâns pentru protejarea unui interes legitim public, cum ar fi apărarea securității naționale, dar ingerința este admisibilă numai dacă este necesară într-o societate democratică, este proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere existenței dreptului sau a libertății înseși.

Prima instanță a reținut însă corect că activitatea recurentului - pârât, fost ofițer de securitate în domeniul contraspionajului, nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că înscrisurile administrate în cauză nu oferă indicii în sensul că persoanele urmărite ar fi fost implicate în fapte de natură să pună în pericol securitatea statului român, fiind consemnate doar aspecte ce țin strict de viața privată și de activitatea profesională, desfășurată în calitatea lor de medici.

Susținerile referitoare la necesitatea existenței unei hotărâri penale definitive, ca premisă a declanșării procedurii de constatare a calității de lucrător al fostei Securități, sunt lipsite de fundament, pentru că intimatul-reclamant A. a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității în urma unor verificări administrative efectuate la cerere, în condițiile prevăzute în art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008.

Acțiunea în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității vizează realizarea unui interes general, care se deduce chiar din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se menționează că, „în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Aceasta îndreptățește accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității”.

În consecință, având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. împotriva sentinței nr. 2127 din 25 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2015.