ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1701/2016

Decizia nr. 1701/2016

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Primul ciclu procesual

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2/2010 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se constate calitatea de colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Prin Sentința civilă nr. 1124 din 20 februarie 2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., constatându-se existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, iar prin Decizia civilă nr. 2959 din 20 iunie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 1124 din 20 februarie 2012 și a Încheierii din 5 septembrie 2011 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind casate hotărârile atacate și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

II. Al doilea ciclu procesual

S-a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului de către numitul B., fiul persoanei urmărite, care a solicitat admiterea acțiunii C.N.S.A.S. și a cererii sale de intervenție, cu consecința constatării calității pârâtului A. de colaborator al Securității.

Au fost administrate probele cu înscrisuri (în cadrul căreia reclamantul a depus documentele care au stat la baza formulării prezentei acțiuni, în fapt Dosarul nr. x vizându-l pe numitul C. - 4 volume, dar și dosarul de pașapoarte, Decizia Colegiului C.N.S.A.S. nr. 85 din 17 octombrie 2002, adresa de răspuns MAN nr. 2334 din 29 august 2001, adresa de răspuns a SIE nr. 12068 din 23 august 2001), martori, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate cauzei și expertiza tehnică judiciară criminalistică pentru verificarea scrisului și semnăturii pârâtului, fiind atașat în acest sens raportul de expertiză efectuat de D. București, cu privire la care părțile nu au formulat obiecțiuni.

Prin Sentința nr. 2912 din 09 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție în interesul reclamantului formulată de intervenientul B., a obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 10.232 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în fond și în recurs (onorariu avocat și expertiză).

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut, din perspectiva admisibilității acțiunii și aplicării art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, că documentele menționate pe larg în cuprinsul notei de constatare și atașate în fotocopie prezentei cauze, ar fi fost preluate la data de 09 septembrie 2009 de la instituțiile deținătoare, susținerea vizând însă numai dosarul de pașapoarte, iar nu și Dosarul nr. x7 volume, menționat în cuprinsul notei de constatare.

A apreciat că reclamantul a fost în măsură să facă legătura între pârâtul din prezenta cauză și sursa "E. - menționat în dosarul x", numai în urma studierii noului Dosar preluat nr. x, dosarul de pașapoarte privindu-l pe pârât fiind preluat la data de 09 septembrie 2009, ulterior emiterii Deciziei nr. 85/2002 de neapartenență emisă în privința pârâtului, astfel încât nu rezultă că la baza emiterii acesteia ar fi fost avute în vedere și documentele analizate în cursul anului 2009.

Astfel, potrivit acestei adrese emisă la 03 aprilie 2002 rezultă că această instituție a comunicat la solicitarea reclamantului faptul că pârâtul din prezenta cauză figurează într-adevăr pe o fișă de evidență cu "Dosar pașapoarte/Direcția Pașapoarte", însă că acest dosar nu s-a păstrat în arhivă, iar în plus din adresele emise de SIE sub nr. 12068 din 23 august 2001 și SAM nr. 233 din 29 august 2001 a fost comunicată reclamantului împrejurarea că pârâtul ar figura ca necunoscută în evidențele acestora.

Totodată, curtea de apel a constatat că nu este relevantă împrejurarea, nedovedită de altfel, în sensul că acest dosar de urmărire informativă ar fi fost preluat efectiv de către reclamant la data de 10 noiembrie 2005, ci faptul că acesta a fost cunoscut de către reclamant încă de la data emiterii deciziei de neapartenență în privința pârâtului, rezultând că prezenta acțiune nu putea fi formulată în temeiul prevederilor legale evocate de către reclamant, documentele care au stat la baza acțiunii introductive neavând calitatea de documente noi și neprocesate, nefiind admisibilă în acest context reverificarea situației pârâtului prin prisma preluării dosarului de pașapoarte indicat anterior.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, curtea a reținut, din probele administrate inclusiv în rejudecare, că situația pârâtului se circumscrie ipotezei de excludere evocată de dispozițiile legale:

Pârâtul a fost trimis în SUA în cursul lunii decembrie a anului 1979 ca translator cu o delegație de români și a intenționat să rămână în America însă a revenit în țară cu o întârziere de două luni, respectiv în cursul lunii februarie 1980. În cadrul anchetelor informative la care a fost supus la întoarcere pârâtul a declarat despre persoanele care au acționat asupra lui pentru a-l determina să-și trădeze țara. Curtea a considerat deplin dovedită situația pârâtului, reținând concludența documentelor din dosar din care rezultă că, atât pârâtul, cât și soția acestuia, dar și mama sa au fost luați în evidență, conform dosarului de pașapoarte, cu consecințe negative pentru aceștia în măsura în care vor solicita acordarea unei eventuale vize de plecare de pe teritoriul României.

În același sens, a reținut că pârâtul a făcut obiectul unei anchete a organelor de Securitate, imediat după întoarcerea în România, conform raportului cu datele operative din "dosarul de urmărire informativă" deschis asupra pârâtului cu nume conspirativ "F.".

Pe de altă parte, analizând declarațiile date de către pârât în fața organelor de securitate cu privire la tatăl intervenientului accesoriu și pentru care a fost deschis acest dosar de urmărire informativă, Curtea constată că într-adevăr pârâtul a relatat aspecte care puteau conduce în mod formal la concluzia că acesta deține calitatea de colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) prima teză din O.U.G. nr. 24/2008, acesta oferind organelor de securitate opinia dată de persoana urmărită cu privire la regimul politic existent la acea dată și necesitatea schimbării acestuia prin "revoluție", aspect considerat trădare și contrar profund acestui sistem politic, fiind sancționabil ca atare, aspectele nefiind necontestate de către pârât, cu excepția celui de-al doilea document verificat prin raportul de expertiză criminalistică și cu privire la care s-a constatat că nu poate fi atribuit pârâtului.

Notele informative și declarațiile date sub scrisul și/sub semnătura pârâtului constituie în fapt rezultatul urmăririi informative desfășurate în mod intens asupra pârâtului.

Au fost înlăturate ca neîntemeiate toate susținerile intervenientului, referitoare la faptul că notele informative furnizate Securității au fost semnate de pârât cu numele conspirativ "E.", și nu cu numele real, așa cum ar fi fost normal într-o anchetă în care pârâtul ar fi dat declarații, iar majoritatea notelor informative au fost preluate de ofițerii de Securitate în case conspirative, și nu la sediul organelor Ministerului de Interne.

În raport cu soluția de respingere a acțiunii și a cererii de intervenție, instanța a obligat reclamantul la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în fond și recurs (onorariu avocat și expertiză).

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul C.N.S.A.S., criticând hotărârea pentru interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) (care definesc noțiunea de colaborator al Securității) și ale art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008.

A arătat recurentul că, deși instanța de fond nu a negat concluziile notei de constatare privind faptul că informațiile furnizate de intimatul pârât Securității se refereau la atitudini potrivnice regimului totalitar și vizau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale, fiind astfel îndeplinite condițiile instituite de prima teză a art. 2 lit. b) din Ordonanță, a reținut totuși că acțiunea reclamantului nu ar fi admisibilă, întrucât nu ar fi fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 din același act normativ, iar - pe de altă parte - ar fi fost neîntemeiată, fiind incidentă teza a doua a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, potrivit căreia nu este considerată colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost, fie cercetată fie judecată și condamnată."

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 32 din Ordonanță, recurentul a arătat că a probat faptul că, la momentul emiterii Deciziei nr. 85 din 17 octombrie 2002, nu deținea niciunul dintre dosarele pe care și-a întemeiat prezenta acțiune, iar hotărârea primei instanțe cuprinde motive contradictorii, de vreme ce - pe de o parte - reține că dosarele menționate nota de constatare nu fuseseră preluate și în consecință nici analizate la emiterea deciziei, iar - pe de altă parte - că dosarul s-ar fi aflat în posesia C.N.S.A.S. la momentul emiterii acestei decizii sau că "se afla cel puțin la dispoziția reclamantului, chiar dacă nu în păstrarea acestuia".

Sub acest aspect, recurentul reclamant invocă motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Cât privește pretinsa incidență a celei de a doua teze a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, recurentul reclamant precizează că este vorba de o situație de excepție care este de strictă interpretare și aplicare, fiind necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

În speță niciuna dintre aceste cerințe nu era îndeplinită, astfel cum rezultă din probele administrate, soluția primei instanțe fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).

III. Procedura în fața instanței de recurs

Intimatul pârât A. nu a depus întâmpinare, dar a formulat concluzii scrise prin SCA "G." și, respectiv, Cabinetele de Avocați Grupate "H", invocând - în principal - cauza exoneratoare prevăzută de art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că toate informațiile au fost furnizate în contextul anchetării sale de către Securitate exercitării de către ofițerii însărcinați cu supravegherea sa a unor presiuni asupra sa și a soției sale.

În subsidiar, a reiterat și apărarea în sensul că informațiile furnizate nu au denunțat acțiuni sau atitudini potrivnice regimului și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor menționate în notele informative.

Intimatul intervenient B. a depus, la rândul său concluzii scrise, solicitând admiterea recursului, arătând în principal faptul că delațiunile intima actului pârâți au avut grave consecințe între care: nota trimisă de Securitate serviciului de pașapoarte, prin care s-a ordonat respingerea cererii de viză pentru SUA lui A., deși deplasarea îi era absolut necesară pentru un tratament specific postoperator, care nu exista în România; faptul că persoana urmărită a fost obligată și să scoată clandestin din țară și să publice sub pseudonim în străinătate materialele și manuscrisele sale etc. De asemenea, nu este credibilă varianta anchetei penale la care ar fi fost supus intimatul pârât, având în vedere perioada îndelungată în care au fost furnizate informațiile, faptul că acestea au fost declarate în case conspirative și semnate cu nume conspirativ, precum și că multe dintre ele erau de natură foarte personală, chiar legate de aspecte ale vieții intime, depășind cu mult contextul unei anchete de genul celei la care se referă partea adversă.

În faza procesuală a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri noi, solicitată de către recurentul reclamant C.N.S.A.S. (procesele-verbale din 11 noiembrie 2005, de predare-primire a dosarului cu cota arhivistică (cota C.N.S.A.S., adresa Direcției Generale de Pașapoarte din 9 septembrie 2009 referitoare la dosarele de pașapoarte) și de către intimatul pârât A. (înscrisuri cuprinzând date privind parcursul profesional al ofițerilor I. și J.).

IV. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului C.N.S.A.S. este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la invocarea de către recurentul reclamant a motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., trebuie amintit că legiuitorul sancționează situațiile "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".

Privit în corelare și cu dispozițiile art. 261 lit. b) C. proc. civ., acest motiv de recurs impune cerința ca hotărârea judecătorească să cuprindă "expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Din examinarea sentinței, rezultă că aceasta a fost amplu motivată, fiind analizate principalele apărări formulate de părți.

Recurentul reclamant a considerat în mod eronat că este contradictorie motivarea hotărârii expusă în susținerea concluziei că nu era incidentă împrejurarea la care se referă art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008.

În realitate, raționamentul judecătorului a fost în sensul că, din coroborarea actelor dosarului, se poate reține că, deși dosarul de urmărire privindu-l pe C. nu se afla în păstrarea reclamantului, documentele pe care acesta le deținea ar fi fost suficiente prin ele însele să determine posibilitatea de a face legătura între sursa/informatorul "E." și numele pârâtului din prezenta cauză.

Or, acest raționament nu este contradictoriu și, chiar dacă modul de apreciere de către instanța de fond a probatoriului administrat și argumentarea îl nemulțumesc pe recurentul reclamant, acest fapt nu este de natură să atragă incidența motivului de recurs invocat.

În schimb, invocarea motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este justificată, în cauză hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.

Potrivit art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, "în cazul în care, urmare a preluării prevăzute la art. 31, rezultă documente și informații noi și neprocesate cu privire la calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia a unei persoane pentru care a fost emisă anterior prezentei ordonanțe de urgență o decizie de neapartenență sau de necolaborare cu Securitatea, dacă persoana face parte din categoriile persoanelor verificate din oficiu, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității inițiază și aplică, în mod corespunzător, procedura cuprinsă în prezenta ordonanță de urgență."

Cu prioritate, Înalta Curte constată, deci, că - în raport și cu înscrisurile atașate cererii de recurs - în cauză, a fost probată incidența unei situații ce se încadrează în ipoteza art. 32 raportat la art. 31 din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv împrejurarea că Dosarul nr. x, privind pe tatăl intimatului-intervenient, și dosarul de pașapoarte al intimatului-pârât au fost preluate ulterior emiterii Deciziei nr. 85/2002, prin care se concluzionase că intimatul pârât nu fusese lucrător sau colaborator al fostei Securități (respectiv, în anul 2005 și în anul 2009).

De altfel, intimatul pârât A. nu a mai insistat în contestarea incidenței art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, în ședința publică din 1 iunie 2016 lăsând la aprecierea instanței de recurs această împrejurare.

Referitor la aplicarea prevederilor art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte reține că instanța de rejudecare s-a raportat la împrejurarea că intimatul pârât ar fi furnizat informațiile despre numitul C. în cadrul unei anchete.

Aceste dispoziții legale reglementează o situație de excepție, fiind de strictă interpretare și aplicare, deci impunând îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor prevăzute de legiuitor pentru a fi împiedicată reținerea calității de colaborator al Securității.

În acest sens, Înalta Curte reamintește că, potrivit expunerii de motive din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, aceasta reprezintă un act normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, care au reprezentat una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de colaborator al Securității.

Astfel, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, "persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare date în timpul anchetei sau procesului, în stare de libertate, de reținere sau de arest, pentru motivele politice privind cauza pentru care a fost cercetată, fie judecată sau condamnată, nu este considerată colaborator al Securității".

Din semnificația dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității", rezultă condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite pentru a atrage această calitate.

Astfel, persoana trebuia să furnizeze informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), prin informațiile respective să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de colaborator al Securității.

Prin Deciziile cu nr. 843/2011, nr. 530/2009 și nr. 1522/2011 ale Curții Constituționale, s-a statuat ca O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnare publică, a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică și politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridica colectivă, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pentru verificarea întrunirii condițiilor legale care pot conduce la stabilirea calității de colaborator a pârâtului, instanță de fond avea obligația de a analiza întregul material probator administrat în cauză, precum și argumentele și contraargumentele expuse de toate părțile din proces.

Astfel, instanță de fond a reținut corect că intimatul pârât a furnizat informații referitoare la C. (tatăl intimatului intervenient), în sensul că avea un comportament ostil regimului. Semnificative în acest sens sunt mențiunile detaliate din notele informative întocmite în iunie, august și septembrie 1980.

Apărarea subsidiară a intimatului pârât în sensul că informațiile furnizate nu au denunțat acțiuni sau atitudini potrivnice regimului și nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor menționate în notele informative urmează, deci, a fi înlăturată.

Contrar celor reținute de prima instanță, însă, Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici principala apărare a intimatului pârât privind faptul că informațiile nu au fost oferite benevol, ci sub presiunea unei anchete motivate politic al cărei obiect a fost el însuși.

Sub acest aspect, reapreciind întregul probatoriu în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că prima instanță a interpretat greșit starea de fapt, în condițiile în care notele informative conțin informații furnizate de intimatul pârât A., prin care denunța atitudini potrivnice regimului totalitar comunist de natură să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanei vizate, iar îndeplinirea cumulativă a condițiilor pentru reținerea situației de excepție instituite de legiuitor nu a fost dovedită.

Într-adevăr, din dosarul de pașapoarte al intimatului pârât rezultă că tentativa intimatului pârât de rămânere frauduloasă în străinătate nu a fost trecută cu vederea de organele securității, însă din ansamblul probatoriului administrat nu rezultă că acesta ar fi făcut ulterior obiectul unei veritabile anchete pentru motive politice, în sensul legii, urmărirea sa (în dosarul "F.") limitându-se de fapt la împrejurări ce țineau de verificarea credibilității informațiilor furnizate în calitatea de colaborator (sursa "E.") cu privire la alte persoane vizate.

Niciun fel de consecințe inerente unei anchetări pentru motive politice asupra intimatului pârât nu rezultă din declarațiile de martori sau înscrisurile din dosar, neexistând motive pentru că instanța să facă legătura între aceste delațiuni și actele de cercetare referitoare la persoana intimatului însuși.

Dimpotrivă, folosirea numelui conspirativ în notele informative constituie în mod evident o măsură de protecție a acestuia și a caracterului clandestin al furnizării informațiilor pentru obținerea cărora colaboratorul a fost, în prealabil, instruit ("Informatorul a acționat conform instructajului făcut. (...) Informatorul va fi instruit pentru întâlnirea pe care urmează să o facă K.,").

În plus, nu poate fi ignorat argumentul pertinent adus de intimatul intervenient B., în sensul că oferirea de informații în cadrul unei anchete este contrazisă de actele cauzei, din care rezultă că furnizarea de informații în cadrul unei case conspirative a securității, sub acoperirea unui nume conspirativ și pe o perioadă îndelungată, de circa doi ani.

De asemenea, Înalta Curte consideră că este de observat libertatea de acțiune de care s-a bucurat în continuare intimatul pârât, precum și lipsa oricărei dovezi a unei legături de la cauză la efect între pierderea unei sarcini de către soția intimatului, depresia ulterioară și internarea acesteia la spitalul de psihiatrie, pe de o parte, și oferirea de către intimat a informațiilor despre B. și rudele sau apropiații acestuia, pe de altă parte.

În acest sens, apreciază că - și dacă s-ar prezuma amestecul organelor de securitate în internarea soției intimatului - aceasta a reprezentat, raportat la perioada în care a avut loc, numai o măsură de presiune pentru a determina întoarcerea lui A. în țară, nerezultând o legătura de cauzalitate directă, determinantă, cu furnizarea informațiilor.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciază că intimatului pârât nu îi sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, el nefiind obiect al unei anchete a Securității în sensul situației de excepție stipulată de lege.

Din actele înfățișate de reclamant, Înalta Curte constată că informațiile oferite îndeplinesc și cerința legală privind îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale persoanei vizate.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera dovedită existența unei anchete legate de încercarea intimatului pârât de a rămâne definitiv în SUA (deci a unei anchete motivate politic), în mod evident nu este îndeplinită ultima cerință prevăzută de textul legal, aceea ca informațiile furnizate să nu se îndepărteze de motivul respectivei anchete.

În speță, datele furnizate de către intimatul pârât excedează cu mult motivului pretinsei anchete, iar informațiile numeroase și detaliate oferite în legătură cu opiniile politice anticomuniste ale altor persoane corespund sarcinilor stabilite intimatului prin planul de măsuri întocmit de ofițerii de securitate.

Este de observat că rapoartele, planurile și adnotările ofițerilor securității se refereau la intimatul pârât ca la un informator obișnuit al acestui organ, neexistând vreo referire la situația specială invocată de acesta în apărare.

Rezultă, deci, mai presus de orice îndoială activitatea de colaborator, independentă de existența sau nu - la un moment dat - a unei investigații cu privire la intimatul însuși.

Pe de altă parte, excepția instituită de legiuitor ocrotește doar persoana care-a furnizat informații - cuprinse în declarații date ca persoană anchetată, în procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare întocmite în timpul anchetei motivate politic - dacă aceste informații privesc cauza pentru care era cercetată.

Or, în calitate de sursă a Securității, căreia i s-a atribuit numele conspirativ "E.", intimatul pârât A. a furnizat informații privindu-i pe C., dar și pe L. (fiica acestuia) și K. (parteneră de viață), nerezumându-se la opiniile și convingerile politice ale acestor persoane, la modalitatea de transmitere spre publicare în străinătate a unor materiale în care era criticată politica regimului etc., ci ajungând chiar la aspecte de viață intimă a unor persoane (cum ar fi faptul că fiul lui C., intervenient în cauză, a avut relații intime cu numita M.), astfel că nu poate fi vorba de informații vizând tentativa intimatului pârât de rămânere în SUA, care ar fi fost motivul politic al anchetei invocate de parte.

Totodată, suspiciunea de spionaj - invocată, de asemenea, în baza Raportului cu datele operative din DUI nr. 002630 și a înscrisurilor cuprinzând date privind parcursul profesional al ofițerilor I. și J., precum și în contextul împrejurărilor că intimatul pârât a fost verificat prin altă sursă ("N."), filat, interceptat - nu constituie un motiv politic, în sensul O.U.G. nr. 24/2008.

În concluzie, nu pot fi primite apărările intimatului pârât întemeiate pe "cauza exoneratoare de răspundere", Înalta Curte constatând că sunt întrunite condițiile impuse de art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din Ordonanță, pentru reținerea calității acestuia de colaborator al fostei Securități, iar soluția pronunțată de prima instanță impunându-se a fi desființată pentru greșita aplicare a legii la situația de fapt ce rezulta din materialul probator administrat în cauză.

V. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și va modifica sentința recurată, în sensul că va admite acțiunea reclamantului, va constata calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității, admițând totodată cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul B., iar cheltuielile de judecată rămânând a fi suportate de intimatul pârât, conform art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 2912 din 09 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată, în sensul că:

Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Constată calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A., născut la data de 27 aprilie 1951, în Washington, Statele Unite ale Americii, domiciliat în București, sector 2.

Admite cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul B.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 iunie 2016.

Procesat de GGC - NN