ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1851/2016

Decizia nr. 1851/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23 decembrie 2013, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței să constate calitatea acestuia de colaborator al Securității, având în vedere dispozițiile art. 3 lit. z), art. 2 lit. b), art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

1.2. Hotărârea Curții de apel

Prin Sentința nr. 2431 din data de 19 septembrie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea în tot a hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii și reținerea calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe domnul A.

În esență, recurentul-reclamant a arătat că sentința a fost pronunțată cu încălcarea normelor legale incidente cauzei, instanța de fond reținând în mod netemeinic că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2000.

În realitate, informațiile furnizate de intimatul-pârât prin notele informative din 28 august 1982, 30 august 1985, 27 iunie 1986, referitoare la comentariile anumitor persoane legate de nemulțumirea acestora față de nivelul de trai, are reprezentau o atitudine potrivnică regimului comunist, atrăgeau implicit expunerea persoanelor denunțate unor posibile acțiuni informative ale Securității.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aceasta este de asemenea, îndeplinită câtă vreme informațiile legate strict de opiniile și viața privată a unor persoane erau divulgate Securității.

2.1. Apărările intimatului

Prin întâmpinarea depusă la data de 16 ianuarie 2015, intimatul a solicitat în principal constatarea nulității recursului, iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

În motivarea excepției nulității recursului s-a arătat că acesta nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 83 alin. (3) și art. 84 alin. (2) C. proc. civ. pentru lipsa semnăturii consilierului juridic și a delegației acestuia, precum și pentru neîncadrarea motivelor formulate în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Intimatul a mai precizat că, în ceea ce privește fondul cauzei, nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Informațiile consemnate în notele informative au caracter de notorietate (erau cunoscute de toți membrii colectivului), nu erau informații confidențiale și erau, de asemenea, cunoscute de organele securității deoarece cele două persoane vizate erau în atenția organelor de Securitate. În plus, aceste informații erau evazive, nefiind apte să atragă nicio consecință asupra celor vizați.

2.2. Procedura derulată în recurs

Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză potrivit disp. art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 5 februarie 2016, în temeiul alin. (4) al aceluiași articol.

Niciuna dintre părți nu a depus punct de vedere asupra raportului.

Prin Încheierea din data de 14 aprilie 2016, completul de filtru a respins excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât și a admis în principiu recursul declarat de CNSAS, fixând termen pentru judecarea acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator a intimatului-pârât.

Prima instanță a reținut în baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității că în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi declarat colaborator al Securității, întrucât, pe de o parte, informațiile furnizate prin notele informative erau de notorietate, iar pe de altă parte, tocmai pentru că erau de notorietate nu au fost de natură să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) este colaborator al Securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză, verificările au fost efectuate de CNSAS ca urmare a solicitării formulate în acest sens de SSPRD 1989, prin cererea înregistrată în 25 mai 2010, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, intimatul având calitatea de luptător în Revoluția din Decembrie 1989.

Din ansamblul materialului probator al cauzei, care include note informative semnate olograf de intimatul-pârât, note de analiză privind activitatea colaboratorului "A.", rezultă că informațiile furnizate de pârât au fost apreciate ca utile de organele de securitate și, în consecință, au fost exploatate prin măsurile dispuse conform "Planului de măsuri în dosarul de urmărire informativă din data de 14 iulie 1983 întocmit de lt. col. B. - SMB, Serviciul 210".

Contrar susținerilor intimatului, preluate și de judecătorul fondului, nu se poate reține că informațiile furnizate prin prima notă informativă erau de notorietate, deoarece persoana vizată depusese oficial actele de emigrare.

Informațiile cuprinse în nota informativă din 26 august 1982 (dosar x - A.), anume: "În ultima vreme a continuat să răspândească zvonul că soțul vrea să divorțeze de ea și să plece în SUA, având ca motiv refuzul ei de a emigra cu el, căci el nu mai suportă aerul nostru", nu pot fi apreciate ca fiind de notorietate.

Or, în perioada regimului comunist intenția de a părăsi țara definitiv era considerată o atitudine extrem de gravă, potrivnică regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de acest regim totalitar de îngrădire a liberei circulații.

Împrejurarea că informațiile furnizate sunt lipsite de relevanță datorită notorietății acestora este contrazisă de Nota ofițerului la Nota informativă din data de 26 august 1982, prin care s-a dispus: "În baza indicațiilor primite, informatorul ne-a furnizat materialul ce se exploatează spre documentare în S.: Dacă vizitează ambasade străine. Dacă comentează negativ politica statului nostru".

În ceea ce privește cea de-a doua notă informativă, deși se susține că informațiile furnizate de pârât nu denotă activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, totuși, urmare acestei delațiuni, persoana vizată a fost încadrată informativ, intimatul primind sarcina de a se informa în continuare despre atitudinea și comportamentul celui în cauză.

Așadar, este îndeplinită prima condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.

A doua condiție, care se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentare este, de asemenea, îndeplinită atâta timp cât pârâtul furniza Securității informații legate strict de opiniile și viața privată a unor persoane.

Astfel, în cauză a fost încălcat dreptul la viața privată (prev. de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturilor Civile și Politice) și dreptul la libera exprimare (prev. de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice).

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, astfel că în temeiul disp. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va casa sentința recurată și rejudecând cauza va admite acțiunea și va constata calitatea de colaborator al Securității cu privire la A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 2431 din 19 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constată calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL