ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 848/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securității.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1367 din 5 mai 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și a constatat că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

Recursul

Împotriva Sentinței nr. 1367 din 5 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.,recurentul-pârât a susținut în esență că instanța de fond nu a analizat temeinic probatoriul administrat în cauză iar soluția pronunțată nu corespunde prevederilor legale în materie, respectiv dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008.

În concluzie, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de fond și respingerea cererii de sesizare formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Autoritatea publică reclamantă a depus întâmpinare susținând în esență că recursul formulat în cauză este nefondat iar hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat în cauză este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Principalele critici formulate de recurent vizează greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, susținerile acestuia fiind însă nefondate.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este colaborator al securității "persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din perspectiva acestor dispoziții legale în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că nota informativă din 14 august 1986 prin care recurentul-pârât semnala organelor de securitate că numitul B. a adresat cuvinte triviale șefului statului și a formulat afirmații tendențioase la adresa acestuia constituie informații care se circumscriu condiției legale referitoare la denunțarea unor atitudini sau activități potrivnice regimului comunist.

Potrivit definiției lega le a colaboratorului Securității dată de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru reținerea acestei calități nu este necesar ca acesta să furnizeze o pluralitate de informații, fiind suficientă furnizarea unei singure informații care să îndeplinească condițiile definiției legale.

În ceea ce privește susținerile recurentului-potrivit cărora nota furnizată organelor de securitate nu a fost întocmită cu scopul de a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului iar față de persoana în cauză nu au fost luate măsuri de urmărire și verificare, instanța de control judiciar le apreciază ca fiind nefondate întrucât dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008 se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale și nu la încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi, în sensul că recurentul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate.

Pe de altă parte, astfel cum a rezultat din probatoriul administrat în cauză persoanei denunțate i-a fost deschis dosar de urmărire, respectiv dosar nr. x, acest fiind sancționat cu avertisment.

Susținerile recurentului privitoare la furnizarea de informații anterior datei la care a semnat angajamentul cât și cele privitoare la faptul că semnarea angajamentului a fost determinată de presiunea psihică exercitată de ofițerul de securitate, nu pot fi primite întrucât potrivit dispozițiilor legale, mai sus reproduse este irelevant momentul furnizării informațiilor iar în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului.

Astfel fiind, reținând că hotărârea instanței de fond este legal și temeinică, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1367 din 5 mai 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 martie 2016.

Procesat de GGC - MM