ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1329/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2265 din 3 septembrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., iar prin precizările aduse căii de atac, la solicitarea instanței, potrivit rezoluției din 11 noiembrie 2014, a indicat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a reiterat împrejurările de fapt expuse și în fața primei instanțe, susținând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât nu au fost examinate apărările sale, iar unele au fost examinate în mod trunchiat.

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a invocat, în principal, nulitatea recursului, întrucât nu s-a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., fiind reluate aspecte susținute și în fața primei instanțe, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca vădit nefondat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29 februarie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

1.1. Argumente de fapt și de drept relevante

În cauză, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod.

Astfel, recurentul deși indică art. 488 pct. 4 din C. proc. civ. nu dezvoltă vreunul din motivele de recurs prevăzute de acest text de lege și nu aduce sentinței atacate vreo critică, ce ar putea fi încadrată într-unul din motivele prevăzute de art. 488 din cod, preluând aceleași considerente invocate pe fondul cauzei.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ. prevăd că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 2265 din 3 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2016.

Procesat de GGC - CL