ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1850/2016

Decizia nr. 1850/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 noiembrie 2013, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A., apreciind că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin Sentința nr. 1988 din data de 23 iunie 2014 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând admiterea căii de atac, casarea în tot a hotărârii și, în rejudecare, admiterea acțiunii și reținerea calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe intimatul-pârât.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că documentele menționate în cuprinsul notei de constatare nu pot fi circumscrise categoriei de activități prevăzute de lege pentru constatarea calității de lucrător al fostei Securități.

În opinia recurentului, prima instanță ar fi trebuit să constate încălcarea evidentă a dreptului la viață privată, precum și a dreptului la libertatea de exprimare, în lipsa oricărei justificări pentru ingerințele produse prin acțiunile intimatului.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 5 februarie 2016, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 14 aprilie 2016, recursul a fost admis în principiu și s-a stabilit termen la data de 9 iunie 2016 pentru judecata acestuia cu dezbateri contradictorii, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței prin prisma motivului prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, impunându-se casarea sentinței, pentru considerentele care urmează.

Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, este lucrător al Securității "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Motivul pentru care prima instanță a respins acțiunea a fost acela că relatările "surselor" dirijate de către pârât cu privire la titularul dosarului de urmărire informativă nu au fost de natură să încalce dreptul la viața privată sau libertatea de exprimare, întrucât nu au consemnat atitudini sau poziții potrivnice sistemului totalitar comunist.

Această concluzie denotă interpretarea greșită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2004, care nu conține, în definiția noțiunii de lucrător al Securității, un element legat de faptele sau atitudinile potrivnice regimului comunist ale persoanelor urmărite informativ, așa cum o face art. 2 lit. b) în cazul colaboratorului fostei securități, ci instituie două condiții cumulative: să fie vorba despre un ofițer sau subofițer al Securității sau al Miliției, cu atribuții pe linie de Securitate și să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi sau libertăți fundamentale ale omului.

Prima instanță a apreciat că în speță nu sunt întrunite cerințele pe care prevederea legală citată le impune în mod cumulativ pentru constatarea calității de lucrător al Securității și a stabilit în mod greșit neîncadrarea situației de fapt în ipoteza normei juridice, în condițiile în care nota de constatare în baza căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiunea, conform art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, și înscrisurile din dosarul de urmărire informativă fac dovada activității desfășurate de recurentul-pârât în calitate de lucrător de miliție cu atribuții legate de fosta Securitate, activitate de natură să aducă atingere dreptului la viața privată și libertății de exprimare a persoanei urmărite.

Exercițiul drepturilor și libertăților fundamentale poate fi restrâns pentru protejarea unui interes legitim public, cum ar fi apărarea securității naționale, dar ingerința este admisibilă numai dacă este necesară într-o societate democratică, este proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere existenței dreptului sau a libertății înseși.

În speță, însă, activitatea intimatului-pârât nu s-a încadrat în limitele expuse mai sus, pentru că a vizat o persoană supravegheată informativ în perioada 1963 - 1987 pe motiv că în anul 1951 fusese condamnată la doi ani internare într-o colonie de muncă pentru "activitate dușmănoasă", iar actele de urmărire și sarcinile trasate de intimatul-pârât prin notele informative din 4 noiembrie 1984 și 10 martie 1985, la peste trei decenii de la condamnarea politică din 1951, nu s-au bazat pe elemente rezonabile care să confere legitimitate ingerinței în viața privată și în libertatea de exprimare.

Dimpotrivă, intimatul-pârât a stăruit în a trasa sarcini de urmărire a persoanei respective sub aspectul vizitelor pe care le primește la domiciliu, al conținutului discuțiilor pe care le poartă cu alte persoane, al posturilor de radio pe care le ascultă, cu toate că informațiile primite au fost în sensul că persoana urmărită (preot în vârstă) nu "discută negativ" la adresa statului român.

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând cauza, va admite acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 1988 din 23 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constată calitatea de lucrător al Securității a pârâtului A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT