ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1487/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 12 noiembrie 2014 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de contencios administrativ să constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Prin Sentința civilă nr. 836 din 24 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 836 din 24 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar să rejudece procesul de fond și să admită acțiunea și să se constate calitatea de lucrător al securității în ceea ce-l privește pe pârât.

În dezvoltarea criticilor sentinței recurate, recurentul-reclamant a reiterat situația de fapt care a condus la formularea cererii prin care acesta solicită constatarea calității de lucrător al Securității și a precizat că prima instanță a încălcat și aplicat greșit prevederile 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008.

Acesta a arătat că prima instanță nu a negat faptul că intimatul-pârât a avut atribuții pe linie de Securitate, aspect ce rezultă cu evidență și din datele speței (intimatul era implicat într-o urmărire informativă determinată de criterii politice, într-un dosar al fostei Securități), confirmându-se că nu a analizat incidența art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 din perspectiva încălcării dreptului la viată privată, deși acțiunea CNSAS era motivată, în principal, pe încălcarea dreptului la viață privată.

Recurentul-reclamant afirmă că prima instanță a analizat aplicarea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 exclusiv din perspectiva încălcării dreptului la liberă exprimare și astfel apreciază că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant consideră că hotărârea atacată nu este motivată, în condițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în raport cu respingerea cererii de chemare în judecată din perspectiva încălcării dreptului la viață privată, situație care atrage și incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Tot în critica sentinței recurate, recurentul-reclamant apreciază că, neanalizând incidența art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 din perspectiva încălcării dreptului la viață privată, sentința a încălcat și a aplicat greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, dar și prevederile art. 17 din Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Civile și Politice, precum și prevederile art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, situație ce atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În drept, recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

În apărare, intimatul-pârât a afirmat că instanța de fond a pronunțat o soluție corectă și că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile legale impuse de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca reclamantul să demareze o astfel de procedură.

În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia către părți, prin Încheierea din 31 octombrie 2017.

Prin Încheierea din 23 octombrie 2018, Înalta Curte, constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului.

În motivarea acestei dispoziții s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește criticile recurentului-reclamanta subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu respectarea prevederilor 425 C. proc. civ., republicat, privitoare la conținutul hotărârii, instanța reținând în considerentele sentinței recurate motivele care i-au format opinia și care au condus la soluția pronunțată.

Înalta Curte apreciază de asemenea că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este neîntemeiat, criticile dezvoltate în susținerea acestuia urmărind în concret aspecte privitoare la nemotivarea sentinței recurate și nu cu privire la încălcarea unor reguli de procedură ce ar putea atrage nulitatea hotărârii.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acesta este întemeiat, prima instanță făcând aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 la pronunțarea sentinței recurate.

În conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, lucrător al Securității este:

"orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Pentru reținerea calității de lucrător al securității, în conformitate cu textul legal citat anterior, trebuie ca persoana vizată să îndeplinească două condiții:

- să aibă calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989;

- în calitatea menționată anterior, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În speță, probele administrate în cauză evidențiază faptul că intimatul-pârât A., având gradul de plutonier major în cadrul Inspectoratului Județean Teleorman, Postul de Miliție Măldăeni (1988, 1989), a participat activ la supravegherea informativă a unui fost membru al organizației "B.", care a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru "uneltire contra ordinei sociale", iar după punerea sa în libertate a fost supravegheat informativ, figurând în evidențe ca fost condamnat, pentru cunoașterea atitudinii față de regimul politic de la acea vreme.

În funcția deținută, intimatul-pârât a dirijat surse din legătura sa personală pentru a obține informații privind viața privată a urmăritului și poziția acestuia față de politica regimului, acțiuni confirmate prin notele informative.

Înalta Curte, reține că măsurile dispuse de intimatul-pârât implicau date și informații referitoare la anturajul, preocupările și viata de zi cu zi a celui urmărit. Prin urmare, simpla obținere a unor date cu caracter personal și privat, referitoare la cel urmărit de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestui și pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, constituie o încălcare a dreptului la viață privată, consfințit de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prima instanță a apreciat că supravegherea a fost formală și fără a produce consecințele cerute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că pârâtul a dispus ca informatorul să discute în continuare cu persoana urmărită, dar acest fapt nu reprezintă un element suficient care, prin el însuși, să conducă la concluzia că a fost suprimat sau îngrădit dreptul persoanei la liberă exprimare, câtă vreme nu au fost luate și alte măsuri care să fi negat dreptul la opiniile politice al persoanei supravegheate ori să limiteze în vreun fel acest drept.

În dezacord cu raționamentul instanței de fond, Înalta Curte apreciază că, prin activitățile desfășurate, intimatul-pârât a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația de la acea dată, iar aceste ingerințe s-au produs la momentul în care intimatul, în calitatea sa de cadrul al Miliției, a dirijat surse informative în intimitatea persoanei urmărite, pentru a furniza informații despre opiniile acesteia la adresa regimului politic de la acea vreme.

Având în vedere cele reținute, Înalta Curte apreciază că cele două condiții privind calitatea de lucrător al Securității, prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt îndeplinite în ceea ce-l privește pe intimatul-pârât, astfel că susținerile recurentului sunt întemeiate.

Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat și în conformitate cu prevederile art. 496 din același cod, va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea și va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței civile nr. 836 din 24 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând cauza, admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și constată calitatea pârâtului A. de lucrător al securității.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2019.

GGC - CP