ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2980/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1473 din 25 mai 2015, a respins excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul A., a admis acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul, care a solicitat, în temeiul art. 497 C. proc. civ., casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 160 alin. (1) și (2) C. proc. civ., întrucât instanța de fond a refuzat acordarea unui termen de judecată la solicitarea apărătorului său, fără a ține seama de faptul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită.

De asemenea, recurentul a formulat critici cu privire la interpretarea greșită de către prima instanță a dispozițiilor art. 11 raportat la art. 2 lit. b), precum și a art. 3 lit. s) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunzând punctual la motivele de recurs, partea a precizat următoarele:

• În speța de față, nu sunt aplicabile prevederile art. 160 alin. (1) și (2) C. proc. civ., deoarece recurentul a formulat întâmpinare, la data de 19 martie 2015, iar aceasta a fost completată la data de 06 aprilie 2015.

• Prima instanță a respins excepția lipsei de interes, aplicând în mod corect dispozițiile art. 3 lit. s) din O.U.G. nr. 24/2008, în contextul în care legitimarea sa procesuală de a introduce cererea în constatarea calității de lucrător sau colaborator al Securității izvorăște din însăși prevederile legale care reglementează activitatea de deconspirare a Securității.

• Recurentul a scris și a furnizat cel puțin o notă informativă care îndeplinește ambele condiții necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 08 decembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 30 martie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 29 septembrie 2017.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât de colaborator al Securității.

Prima instanță a respins excepțiile lipsei de interes și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtul A., a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Soluția pronunțată în cauza de față nu este împărtășită de instanța de control judiciar, întrucât a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 160 alin. (1) și (2) C. proc. civ., în care se prevede:

"(1) Dacă partea prezentă în instanță, personal sau prin reprezentant, nu a primit citația sau a primit-o într-un termen mai scurt decât cel prevăzut la art. 159 ori există o altă cauză de nulitate privind citația sau procedura de înmânare a acesteia, procesul se amână, la cererea părții interesate.

(2) Orice neregularitate cu privire la citare nu va fi luată în considerare în cazul în care, potrivit alin. (1), nu s-a cerut amânarea procesului, precum și în cazul în care partea lipsă la termenul la care s-a produs neregularitatea nu a invocat-o la termenul următor producerii ei, dacă la acest termen ea a fost prezentă sau legal citată."

Recurentul-pârât A. a formulat întâmpinare, înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a, Contencios Administrativ și Fiscal, la data de 27 martie 2015, iar în cuprinsul acesteia a precizat faptul că și-a ales domiciliul pentru comunicarea actelor procedurale la sediul Cabinetului de avocat "B.", respectiv în București. Întâmpinarea a fost comunicată intimatului-reclamant, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar fond, iar acesta a formulat răspuns la întâmpinare.

La termenul de judecată din data de 25 mai 2015, apărătorul pârâtului a formulat cerere de amânare a cauzei, motivată de faptul că atât citarea părții cât și comunicarea răspunsului la întâmpinare nu s-au făcut la domiciliul ales, ci la domiciliul acestuia. Instanța a respins cererea pe considerentul că eventualele vicii ale procedurii de citare au fost acoperite prin prezența avocatului ales al părții, iar acesta are posibilitatea să studieze răspunsul la întâmpinare prin solicitarea dosarului.

Instanța de control judiciar apreciază că judecătorul fondului a nesocotit prevederile art. 160 alin. (1) C. proc. civ., în raport de care avea obligația să acorde un nou termen de judecată, în condițiile în care partea nu a fost citată pentru termenul din data de 25 mai 2015 la domiciliul ales, respectiv la sediul cabinetului de avocatură care îl reprezenta un proces. Procedând astfel, instanța de primă jurisdicție a încălcat dreptul la apărare al pârâtului, fapt ce conduce la casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În raport de motivul de casare ulterior reținut, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent.

Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere trebuie să se pronunțe asupra tuturor aspectelor invocate în cauză și să administreze toate probele impuse pentru o completă cercetare a fondului cauzei.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 1473 din 25 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2017.

Procesat de GGC - LM