ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2731/2016

Decizia nr. 2731/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A., constatarea calității acesteia de lucrător al Securității, în condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

1.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2420 din 18 septembrie 2014, a admis acțiunea formulată de reclamant, constatând calitatea pârâtei de lucrător al Securității. în condițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

2.1. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. încadrând criticile în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 30 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

2.3. Prin Încheierea din data de 7 iunie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.1. Recursul este nefondat, fiind respins potrivit considerentelor care vir fi prezentate în continuare.

3.2. În recursul formulat, așa cum s-a menționat la pct. 2.1 al prezentei decizii, recurenta-pârâtă a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat și a susținut, în esență, că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, printr-o primă serie de critici, recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond i-a respins în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii formulate de C.N.S.A.S.

În esență, recurenta-pârâtă a susținut că C.N.S.A.S. a sesizat instanța de judecată fără ca cerințele art. 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 24/2008 (Legea nr. 293/2008) să fi fost îndeplinite, nefiind probat că ar fi fost găsite, în evidențele sale, documente care se referă la persoana petentului B., care sesizase autoritatea reclamantă.

De asemenea, instanța de fond a ignorat lipsa calității petentului, de reprezentant al numitului C., titularul dosarului x.

Instanța de fond, în motivarea soluției, a preluat argumentele autorității reclamante, concluziile instanței ignorând contextul istoric și legislativ al faptelor imputate, pronunțând astfel o hotărâre nelegală și netemeinică.

3.3. Prin întâmpinarea depusă, autoritatea intimată a răspuns susținerilor și criticilor recursului, susținând, în esență, argumentele care se regăsesc în acțiunea introductivă.

3.4. În ceea ce privește criticile referitoare la admisibilitatea/ inadmisibilitatea acțiunii și la calitatea petentului de reprezentant al titularului dosarului de urmărire, instanța de recurs a constatat că sunt neîntemeiate.

Potrivit art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității: „(7) Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii Securității identificați în urma cerificărilor din oficiu, prevăzute de prezenta ordonanță de urgență. (8) De drepturile prevăzute la alin. (1)-(7) beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea, inclusiv ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De aceste drepturi beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor”.

În cauză, este necontestat că petentul B., care a sesizat C.N.S.A.S., a cerut verificarea calității de lucrător al Securității în sensul legii, în calitatea sa de fiu al numitului C., titularul dosarului de urmărire x, astfel încât dispozițiile legale citate mai sus îi sunt aplicabile pe deplin.

Pe cale de consecință, rezultă că petentul a avut abilitarea legală de a sesiza C.N.S.A.S., iar acțiunea formulată este pe deplin admisibilă, din moment ce recurenta-pârâtă a contribuit la completarea dosarului de urmărire al tatălui petentului.

În ceea ce privește criticile și susținerile referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluției instanței de fond, instanța de recurs a constatat că și acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prin noțiunea de lucrător al fostei Securități se înțelege „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției cu atribuții pe linie de securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Or, este necontestat că în perioada 1987-1988, recurenta-pârâtă a avut calitatea de ofițer, cu gradul de lt. colonel și funcția de locțiitor al șefului Direcției I din Departamentul Securității Statului din cadrul Ministerului de Interne, iar din notele-raport și notele de analiză aflate la dosar rezultă că aceasta a aprobat urmărirea informativă a numitului C., preot baptist, pentru că era „suspect de activitate ostilă a statului (...) sub acoperirea religioasă a cultului baptist”.

Astfel, instanța de fond a reținut corect că recurenta-pârâtă a aprobat nota-raport de analiză a stadiului măsurilor întreprinse în dosarul de urmărire informativă „Segărceanu” privind pe C. din Alexandria, întocmită la data de 21.12.1987 de ofițeri de securitate cpt. A.C. și avizată de lt. col. Z.A., document în care se consemnează următoarele: „Având în vedere aceste situații, apreciez că nota de analiză întocmită la 19.04.1987, obiectivele și măsurile propuse la acea dată, continuă să fie de actualitate, motiv pentru care o xerocopie a acesteia va fi trimisă spre conformare Serviciului I - Teleorman;

În contextul celor mai sus raportate, se impun a fi întreprinse - în plus - următoarele:

- completarea Planului de măsuri existent în caz, cu noi sarcini menite să edifice asupra rolului pe care C. îl joacă în organizarea și desfășurarea activităților de studiu biblic-clandestin, care au loc sub îndrumarea unor cercuri religioase reacționare (…);

- conceperea unor măsuri informativ-operative în cadrul bisericii din Țigănești și a celei din Pitești, pentru prevenirea extinderii ariei de influență a lui C. în județul Argeș, unde preconizează să se mute. Se va avea în vedere crearea de derută, neîncredere și sădirea de suspiciuni în rândul adepților săi;

- diminuarea rolului pe care îl joacă în comunitatea București, pentru organizația religioasă reacționară «Christian Aid For Romania» din S.U.A. și prevenirea scurgerii de informații - pe calea poștei - despre situațiile unor credincioși baptiști, pretabile să fie folosite în scopuri ostile R.S. România, de către cercurile interesate din Occident (…)”.

Totodată, recurenta pârâtă a aprobat nota de analiză a stadiului măsurilor întreprinse în dosarul de urmărire informativă „Segărceanu” privind pe C., pastor baptist din Alexandria, întocmită de cpt. A.C. și avizată de lt. col. Z.A., la data de 15.03.1988, document în care se consemnează următoarele: „Având în vedere datele mai sus prezentate, se impune ca în dosarul de urmărire informativă «Segărceanu» să se acționeze pentru realizarea următoarelor obiective:

- prin Departamentul Cultelor se va acționa pentru a nu fi recunoscut ca pastor în municipiul Pitești, adâncirea disensiunilor existente între C., (...) și unii membri ai bisericii baptiste din Pitești, demascarea profilului moral-mercantil al lui C., care a transformat ajutoarele primite din străinătate în surse de înavuțire personală, prevenirea penetrării în conducerea Uniunii Cultului baptist din R.S. România.”.

De asemenea, în mod corect a reținut instanța de fond că, din nota de analiză a stadiului măsurilor întreprinse în dosarul de urmărire informativă „Segărceanu” privind pe C., pastor baptist din Alexandria, întocmită de cpt. A.C. la data de 25.06.1988 și aprobată de recurenta-pârâtă, rezultă măsurile dispuse-aprobate:

- prevenirea deplasării în străinătate - ca turist - a lui C., se va realiza prin condiționarea aprobării de către Serviciul de Pașapoarte Teleorman, cu prezentarea unor recomandări din partea Uniunii Cultului baptist și a aprobării Departamentului Cultelor;

- conceperea unor măsuri de cunoaștere comune cu S.J. Vâlcea, întrucât C. se va deplasa pentru tratament în stațiunea Govora;

- prin Departamentul Cultelor, inspectorul teritorial pentru județul Argeș al acestei instituții și conducerea Uniunii Cultului baptist din R.S. România, se va preveni titularizarea - ca pastor - în Pitești a lui C.;

- vor continua măsurile combinative de demascare a profilului moral a lui C. în mediile credincioșilor baptiști.

Astfel fiind, instanța de recurs a constatat că, într-adevăr, prin măsurile propuse și/sau aprobate, a contribuit la îngrădirea drepturilor persoanei urmărite: dreptul la viață privată, libertatea conștiinței/religiei și libertatea de mișcare, prevăzute și recunoscute de art. 17, art. 18 și art. 12 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România.

În concluzie, soluția instanței de fond este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 2420 din 18 septembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 octombrie 2016.