ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2439/2015

Decizia nr. 2439/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 23 decembrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată acțiunea în constatare formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care se solicita instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Prin sentința civilă nr. 1080 din 1 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, împotriva sentinței civile nr. 1080 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A.

Criticile formulate de recurentul-pârât au fost subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 N. C. proc. civ., arătându-se, în esență, că probatoriul administrat în cauză nu evidențiază că sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (7) din O.U.G. nr. 24/2008, exercitarea dreptului de acces la propriul dosar este ierarhizat pe trei niveluri, persoana îndreptățită având latitudinea să decidă cu privire la formularea explicită a solicitării, pentru a studia nemijlocit dosarul și a obține eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe înscrisuri care privesc propria persoană; aflarea identității lucrătorilor Securității care au contribuit cu informații la completarea dosarului; verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea cazului, adică dacă aceștia au procedat la încălcarea unor drepturi fundamentale sau au suprimat aceste drepturi în mod clar, neîndoios, în scopuri politice sau totalitare. Cerințele cu privire la exercitarea dreptului la acces se susțin și se completează cu precizările de la art. 2 lit. c) și art. 2 lit. d) din O.U.G. nr. 24/2008. Din această perspectivă recurentul arată că C.N.S.A.S. a extins în mod abuziv verificările în cazul de față, fără a exista temei sau o solicitare, o cerere legală și justificată de vreun interes legitim.

În calitatea sa de ofițer, recurentul-pârât a desfășurat o activitate specifică susținută legal de prevederile Constituției din 1965, C. pen. din 1968, Legea nr. 24/1986 privind organizarea și funcționarea Consiliului Securității Statului, această activitate nefiind identificată cu susținerea puterii totalitare comuniste, ci exclusiv cu apărarea securității statului.

Aprobarea olografă de către recurentul-pârât a unor documente privind urmărirea informativă a lui B. și a lui C. se justifică prin aceea că cei doi erau suspecți de a săvârși infracțiuni sancționate de C. pen. aflat în vigoare la acea dată, iar acest lucru reiese chiar din nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S.

În plus, așa cum rezultă din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice (art. 12 pct. 3, art. 18 pct. 3, art. 19 pct. 3) este admisă restrângerea drepturilor și libertăților cetățenești pentru siguranța și securitatea națională a statelor semnatare, printre care și România.

Înalta Curte reține că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 N. C. proc. civ. care poate conduce la casarea unei hotărâri se referă la situația „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”, iar observațiile concrete aduse de recurent și expuse mai înainte se referă la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2005 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, ceea ce se încadrează la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 N. C. proc. civ. (echivalent al art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865), astfel că analiza se va face din perspectiva acestor dispoziții legale.

În exercitarea controlului judiciar se observă că judecătorul fondului a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale enunțate în cererea de recurs, la situația de fapt ce a rezultat în urma administrării probei cu înscrisuri.

Obiectul sesizării formulate de C.N.S.A.S. îl reprezintă cererea de constatare a calității de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât A., în temeiul art. 11 alin. (1) și (3) cu referire la art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată prin Legea nr. 293/2008 cu modificările și completările ulterioare (în continuare O.U.G. nr. 24/2008).

Acțiunea a fost însoțită în conformitate cu art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 de nota de constatare nr. DI/I/1561 din 17 iunie 2013 aprobată de Colegiul C.N.S.A.S., de cererile din 6 aprilie 2012 și din 28 februarie 2011 adresate de D. și E. care au solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității pentru ofițerii/subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond informativ nr. x (titular B.), nr. y (titular E.), precum și extrase din cele două dosare (cota C.N.S.A.S.) deja indicate.

Calitatea recurentului-pârât de fost angajat al fostei Securități nu este contestată de acesta, iar din actele dosarului rezultă că autoritatea reclamantă a probat faptul că pârâtul a contribuit (în calitatea pe care a avut-o) la instrumentarea celor două dosare informative nr. x și nr. y ale petenților D. (fiul lui B.) și E. care au solicitat efectuarea de verificări, cerință care constituie o condiție de legalitate pentru sesizarea instanței în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2005, ținând seama de verificarea calității de lucrător al Securității poate fi realizată numai cu privire la ofițerii/subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cererea de verificare, jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, fiind constantă în această materie (spre exemplificare: deciziile nr. 1582/2011, nr. 5359/2011, nr. 5193/2013, nr. 541/2014).

Aserțiunile recurentului privitoare la faptul că a îndeplinit atribuțiile specifice unui ofițer al Securității în conformitate cu normele legale în vigoare la acel moment sunt nerelevante din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noțiunea de „lucrător al Securității”, în sensul actului normativ în discuție una din condițiile imperative ale textului vizând în mod expres desfășurarea de activități prin care s-au suprimat sau îngrădit și libertăți fundamentale ale omului. De altfel, așa cum se subliniază în expunerea de motive a ordonanței de urgență, scopul acestui act normativ nu este unul punitiv, ci este acela de consemnare publică a abuzurilor săvârșite în perioada de dictatură comunistă cuprinsă între 6 martie 1945-22 decembrie 1989, această consemnare fiind necesară pentru o mai bună înțelegere a prezentului și o proiectare adecvată a viitorului societății românești.

Referitor la interpretarea și aplicarea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce-l privește pe recurentul-pârât, instanța de control judiciar reține că judecătorul fondului a apreciat argumentat, just și în limitele legii, în raport de probatoriul administrat, concluzionând că măsurile dispuse de pârât au fost îndreptate împotriva unor activități anticomuniste și prin ele s-au încălcat drepturi și libertăți fundamentale ale omului: dreptul la viață privată și secretul corespondenței. Din perspectiva O.U.G. nr. 24/2008 nu poate fi primită susținerea recurentului în sensul că doar a „aprobat olograf” documente privind urmărirea informativă a lui B. și E.

Față de cele expuse, constatându-se că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 N. C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) N. C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1080 din 1 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2015.