ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2438/2015

Decizia nr. 2438/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 8 aprilie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată acțiunea în constatare formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care se solicita instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Prin Sentința civilă nr. 3751 din 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 în raport de art. 15 alin. (1) și (2) și art. 147 alin. (1) și (4) din Constituția României;

- a dispus comunicarea hotărârii și a punctelor de vedere ale părților către Curtea Constituțională;

- a respins excepția prescripției dreptului la acțiune;

- a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.;

- a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A.

Împotriva Sentinței civile nr. 3751 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A.

Recurentul critică sentința atacată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că hotărâre a fost dată pe baza unor probe nelegale și pe baza interpretării greșite a ansamblului probator administrat în cauză.

Astfel, instanța nu a ținut cont de faptul că declarațiile din datele de 17 și 18 martie 1975 nu făceau obiectul colaborării cu organele de securitate, ci erau date în fața organelor de miliție, în cadrul cercetării sub aspectul săvârșirii infracțiunii de sabotaj și subminare a procesului de producție în cadrul B. Ploiești.

Totodată, aceste înscrisuri i-au fost comunicate cu foarte multe ștersături, motiv pentru care a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, înregistrată sub nr. x/2013 și a declarat în fața Curții de Apel București aceste înscrisuri ca fiind false.

De asemenea, instanța nu a ținut cont de faptul că persoanele indicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în cuprinsul acțiunii nu au făcut obiectul unor persecuții politice, ci doar al cercetărilor disciplinare, pe linie de serviciu, iar în baza de date a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu au fost identificate dosare pe numele persoanelor menționate în dosarul persoanei verificate despre care acesta a furnizat sau ar fi putut furnizat informații.

Recurentul mai precizează că el însuși a făcut obiectul urmăririi de către fosta securitate, astfel cum rezultă din "nota de observație" din 14 octombrie 1988.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, ce se încadrează din punct de vedere procedural în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 colaborator al Securității este "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Față de prevederile textului de lege menționat, instanța de fond a reținut, în baza probelor de la dosar, că evenimentele de la locul de muncă, respectiv B. Ploiești, la care pârâtul a făcut referire, nu aveau nicio legătură cu urmărirea, cercetarea sau judecarea pârâtului pentru vreo infracțiune din motive politice, astfel că nu se pot reține susținerile acestuia că informațiile către Securitate le-ar fi furnizat în scopul de a se apăra de acuzațiile ce-i erau aduse.

Notele informative care prezintă relevanță sub aspectul constatării calității de colaborator al Securității sunt furnizate în anul 1977, după încheierea angajamentului de colaborator în martie 1975 și se referă la atitudini potrivnice regimului comunist ale numitului C. Din referatul de la dosar de fond și din observațiile de pe o notă informativă din 19 iulie 1979 a reieșit că C. a fost avertizat de organele de securitate pentru manifestări și comentarii ostile, fiind lucrat cu prioritate. Cu aceeași ocazie pârâtul a fost instruit să-l caute pe C. și să discute cu acesta pentru a i se stabili poziția și comentariile.

Referitor la faptul că înscrisurile comunicate pârâtului conțineau o serie de ștersături, s-a reținut că la dosarul cauzei nu au existat ștersături pe documentele comunicate instanței, la aceste documente avea acces și pârâtul pentru a le consulta, ștersăturile privind date cu caracter personal ale unor persoane ce nu erau implicate în prezentul dosar.

De asemenea, este nerelevantă din punct de vedere legal, împrejurarea invocată de recurent, în sensul că în perioada anilor 1980 ar fi fost, la rândul său urmărit, neexcluzând existența calității de colaborator al securității, cu atât mai mult cu cât într-o notă de analiză din anul 1988 s-a propus menținerea sa în rețeaua informativă.

Pentru considerentele menționate, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, instanța de control judiciar, în baza art. 496(1) va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 3751 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2015.

Procesat de GGC - NN