Decizia nr. 4730/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire împotriva sentinței nr. 3751/2013 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 8 aprilie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca instanța să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3751 din 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 în raport cu art. 15 alin. (1) și (2) și art. 147 alin. (1) și (4) din Constituția României și a dispus comunicarea hotărârii și a punctelor de vedere ale părților către Curtea Constituțională; a respins excepția prescripției dreptului la acțiune; a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Cererea de recurs și soluția instanței de recurs Împotriva sentinței civile nr. 3751 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A.. Prin decizia nr. 2438 din 11 iunie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013 s-a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 3751 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 2438 din 11 iunie 2015, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire recurentul A., apreciind că instanța de fond și instanța de recurs au pronunțat soluții nelegale în raport cu probatoriul adminstrat.

Apărările intimatului Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Argumentele de fapt și de drept relevante. Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 30.07.2020 a fost dispusă suspendarea judecării cererii de revizuire, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare a cauzei în lipsă. Încheierea de ședință din data de 30.07.2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 30.01.2021. În ceea ce privește argumentul revizuentului, exprimat în punctul de vedere depus la dosar pentru termenul din 14.10.2021, conform căruia dosarul a rămas în nelucrare din cauza pandemiei, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, având în vedere că suspendarea de plin drept a judecății cauzelor a operat exclusiv pe durata stării de urgență instituite pe teritoriul României, respectiv de la data de 16.03.2020 până la data de 14.05.2020, conform Decretelor nr. 195/2020 și nr. 240/2020, emise de Președintele României. Or, acest motiv de suspendare a cursului perimării nu este incident în cauză, întrucât suspendarea judecării cauzei a avut loc la data de 30.07.2020, ulterior încetării stării de urgență dispuse prin decretele anterior amintite. Existența pandemiei nu reprezintă o împrejurare de natură să justifice conduita părților, care au lăsat cauza în nelucrare, în lipsa unei dispoziții legale în acest sens Mai mult, revizuentul avea posibilitatea formulării unei cereri de repunere a cauzei pe rol, ce putea fi înaintată la dosar prin poștă sau prin mijloacele electronice de comunicare, ceea ce nu presupunea deplasarea persoanei la instanță. În speță, Înalta Curte reține că nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării cererii de revizuire, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.