ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2967/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 15 iulie 2019, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 860 pronunțată la data de 11 decembrie 2019, Curtea de Apel București:

- a respins cererea pârâtului de sesizare a Curții Constituționale pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate a art. 2 lit. b), art. 8, 9, 10 din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare;

- a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.;

- a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2, pârâtul A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond reținând în mod eronat că a avut calitatea de colaborator al Securității și sunt îndeplinite în privința sa cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-pârât este de acord că a informat la vremea aceea, însă susține că trebuie înțeles și contextul în care a fost determinat să facă asta. Astfel, ulterior transferării sale de la Șantierul Naval Oltenița la IEELIF Teleorman, în perioada anilor 1982-1983, având prieteni străini, aceștia l-au vizitat la Zimniceași, deși nu era permis acest lucru fără să anunți, el a ignorat acest aspect, astfel că a fost chemat la Miliție. Aici i s-a comunicat că este grav că a cazat la domiciliu cetățeni străini, iar după un timp i s-a spus că, dacă vrea să rezolve cumva, trebuie să vorbească în altă cameră cu un alt ofițer, ceea ce a și făcut. Cunoscându-se faptul că avea niște nemulțumiri, în special în relația cu șeful de sistem și cu secretarul de partid de atunci, care era un electromecanic, a fost destul de ușor să i se propună să aleagă între a se mai întâlni cu ofițerul pentru a-i mai spune ce nereguli mai sunt privind buna funcționare a sistemului de irigații, știind sigur că dorința lui era să arate că este pregătit pentru a face față funcției de inginer electromecanic, sau de a se da curs dosarului său de urmărire. Precizează recurentul-pârât că, după ce a consultat dosarul său de la CNSAS, a realizat că era urmărit de mai mult timp, existând vreo șapte informări despre el.

Mai arată că toate întreprinderile erau supravegheate de ofițeri de securitate și că lui, aceștia îi cereau informări despre diverse situații, în general despre activitatea specifică la sistemul de irigații. Menționează că era convins că informările sale erau comparate cu alte informații date de alții.

În ceea ce îi privește pe electromecanicii care au discutat despre B., recurentul-pârât susține că aceștia au fost chemați de ofițerul de securitate pe oraș, fără știința sa. El a aflat despre acest fapt abia peste două trei zile, deși era în Laboratorul de automatizări când a avut loc discuția, dar nu a dat importanță. Crede că cineva din echipă i-a spus ofițerului C.. După câtva timp, când a fost întrebat de cel care răspundea de sistemul de irigații despre ce s-a întâmplat, i-a spus exact ce știa de la cei care fuseseră chemați și averzizați "să nu mai vorbească ca babele despre Europa". Întâlnindu-se întâmplător și cu ofițerul C. și întrebându-l de ce i-a chemat, întrucât nu a știut de ce absentează de la muncă, acesta i-a comunicat că nu este nicio problemă, că doar le-a pus în vedere să-și vadă de treabă, asigurându-l că nu se va întâmpla nimic și să nu le treacă absențe.

După atâția ani, pentru a se convinge dacă a avut sau nu de suferit vreunul dintre cei care sunt invocați în rapoarte, recurentul-pârât arată că, luând legătura cu fiecare în parte, s-a convins că nu au avut nimic de suferit. Mai mult de atât, aceștia l-au asigurat că pot depune oricând mărturie dacă va fi cazul și că trebuie să se bucure de respectul lor.

Prin urmare, consideră recurentul-pârât că nu s-a probat de către reclamant modalitatea concretă în care s-ar fi încălcat dreptul la viața privată, din cuprinsul înscrisurilor respective nerezultând nici încălcarea, nici că modalitatea folosită ar fi fost aptă sau ar fi produs efectul unei atare încălcări a dreptului la viața privată.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentul-pârât.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a recurentului-pârât A..

Prima instanță a analizat înscrisurile administrate, a constatat îndeplinirea cumulativă a celor două cerințe impuse de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, iar pârâtul a criticat această soluție, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În limitele învestirii, respectiv doar cu privire la soluția de admitere a acțiunii în constatare, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare: "colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor."

Textul de lege enunțat, impune 2 condiții a căror îndeplinire trebuie să fie verificată de reclamant și de către instanța de judecată pentru a se putea reține calitatea de colaborator al Securității: - denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist și - vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale.

Totodată, se impune precizarea că norma juridică menționată nu exclude constatarea calității de colaborator în cazul în care este deschis dosar de urmărire informativă pe numele aceleiași persoane.

În prezenta cauză, prin Nota informativă olografă din data de 22.05.1988, dată sub numele conspirativ "D.", recurentul A. a furnizat informații referitoare la revolta unor persoane privind sistematizarea unor localități:

"Am asistat la unele discuții care se fac pe marginea indicațiilor de partid ce au fost publicate în presa centrală cu privire la sistematizarea localităților rurale. Astfel, din discuțiile purtate cu ing. C.D., am aflat că la intenția de a se trece la demolarea unor locuințe din periferia orașului Zimnicea cetăținii din zonă s-au împotrivit fizic în sensul că au pus mâna pe cazmale, lopeți și l-au întâmpinat pe numitul B. care lucrează la Consiliul Popular/.../Pe această temă electromecanicii P.F. și D.G. au discutat că în general oamenii, vecinii nu sunt de acord cu demolarea pe motiv că nu li se asigură întâi locuință și pentru că la bloc nu ar mai putea crește păsări, animale. De asemenea, socrul sursei/.../achizitor pe linie de cooperație a mers la unii cetățeni din Zimnicea pentru achiziții și a întâmpinat rezistența oamenilor, care au afirmat că nu au de unde și că dacă-i mai și demolează cu atât mai mult nu vor avea de unde".

Susținerile recurentului-pârât, în sensul că informațiile furnizate în ceea ce privește aceste persoane nu pot conduce la constatarea calității de colaborator al Securității, nu sunt fondate.

Astfel, în ceea ce îl privește pe electromecanicul D., se constată că nota informativă din 25 mai 1988, furnizată de recurentul-pârât, a fost însoțită de propunerea ofițerului de Securitate de a fi exploatată operativ, pârâtul fiind instruit să urmărească concepțiile și activitatea profesională a lui D.

Așadar, deși se susține că informațiile furnizate de recurentul-pârât nu denotă activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, totuși, urmare acestei delațiuni, persoana vizată a fost încadrată informativ, recurentul-pârât primind sarcina de a se informa în continuare despre aspecte asemănătoare ale celui în cauză, "să urmărească concepțiile și activitatea profesională a lui D.".

În acest context, contrar susținerilor recurentului, se apreciază că denunțarea unor colegi care au criticat diverse măsuri de sistematizare promovate de către statul comunist în orașul Zimnicea se încadrează în prima teză a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind de notorietate că orice manifestare negativă contrară politicii oficiale promovate mai ales în legătură cu sistematizarea, demolarea locuințelor erau monitorizate de către organele de securitate, având consecințe negative asupra celor care făceau obiectul supravegherii, dovadă în acest sens fiind și reacția ofițerului pe marginea respectivei informări.

Cea de a doua condiție impusă de textul de lege anterior menționat se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale. În acord cu cele reținute de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că, furnizând informațiile referitoare la revolta unor persoane privind sistematizarea unor localități, recurentul putea și trebuia să conștientizeze că persoanele denunțate urmau să fie urmărite și verificate de către Securitate, astfel că acțiunea sa a vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale (dreptul la viață privată, dreptul la libera exprimare).

Argumentele recurentului referitoare la menținerea relațiilor cu persoanele vizate, care nu au avut de suferit urmare notei informative, nu pot fi avute în vedere de instanța de control judiciar, întrucât O.U.G. nr. 24/2008 nu condiționează constatarea calității de colaborator de poziția victimelor față de autorul informărilor și nici nu impune condiția ca informațiile furnizate securității să fi avut vreun efect, fiind suficient să aibă acest potențial.

De asemenea, în speță, față de argumentele invocate de recurent, raportat la contextul în care a acceptat colaborarea cu organele de securitate, se observă că nu operează condițiile arătate în cuprinsul tezei a II-a a art. 2 lit. b) și care ar duce la exonerarea persoanei verificate de reținerea calității de colaborator al Securității.

Potrivit acestei teze, pentru ca informațiile furnizate să nu fie luate în considerare este necesar ca, în mod cumulativ, datele puse la dispoziția Securității să fie cuprinse "în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare" și ca acestea să nu se refere decât la "cauza pentru care a fost cercetată, fie judecată și condamnată". Respectivele condiții se referă la o situație de excepție – în care definiția enunțată de prima teză a articolului nu se aplică – și sunt, în consecință, de strictă interpretare și aplicare.

În final, Înalta Curte reține că scopul O.U.G. nr. 24/2008 nu este acela de a pedepsi persoana pentru care se reține calitatea de lucrător sau colaborator al Securității, ci de a aduce la cunoștința publicului identificarea acestor persoane, în condițiile și cu respectarea procedurii prevăzute de acest act normativ.

Prin urmare, dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 860 din 11 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.