ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2558/2022

Ședința publică din data de 10 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.10.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 54 din 17 februarie 2020 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 54 din data de 17 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul A. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate invocat susține recurentul că instanța de fond nu a avut în vedere apărările formulate, decisive în cauza de față.

În ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate a susținut, în esență, recurentul următoarele:

Prima instanță a încălcat și aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, din perspectiva acestor dispoziții fiind relevant faptul că recurentul nu și-a dat acordul pentru folosirea locuinței de către Securitate, deși în aparență i se impută apartenența semnăturii de pe înscrisul intitulat Angajament.

În sensul celor anterior antamate, apreciază recurentul că lipsa utilizării efective a respectivului spațiu, doar prin simpla punere la dispoziție la nivel scriptic, acțiunea de acceptare a eventualului colaborator nu a produs consecințe, fapt ce ar trebui să îl exonereze de o eventuală constatare ca fiind colaborator al Securității.

Mai arată pârâtul că în cuprinsul dosarului se face referire la efectuarea unui instructaj asupra conspirativității, însă la dosarul cauzei nu se regăsește vreun proces-verbal sau alt document semnat personal de recurent care să confirme acest lucru, mai mult arată că este o afirmație falsă faptul că a pus la dispoziția Securității spațiul în perioada 1979-1987.

Arată acesta că a locuit în acea garsonieră doar în perioada 25.01.1979 - 04.09.1981, acesta locuind în Bacău, Cămpulung Moldovenesc, căsătorindu-se în anul 1980. Or, cei trei copii ai săi au impus prezența la domiciliul permanent, astfel încât, apreciază recurentul nu putea intra nimeni în locuința sa.

Mai arată acesta că se contestă angajamentul din 16.08.1979 atât prin prisma scrisului, a semnăturii și a conținutului acestuia.

Deși legal citat intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Criticile formulate de recurentul-pârât subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Hotărârea pronunțată de prima instanță satisface cerințele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței, fiind examinate efectiv toate problemele esențiale ridicate de părți.

Motivarea hotărârii atacate este clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, judecătorul fondului expunând în mod logic și gradual argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Din perspectiva acestor critici, se reține că cerința motivării adecvate a unei hotărâri judecătorești nu trebuie confundată cu obligația de a răspunde tuturor argumentelor prezentate de părți în vederea susținerii temeiurilor de fapt și de drept pe care se întemeiază solicitările părților litigante, fiind suficient ca aceste argumente să fie tratate grupat, în analiza aspectelor relevante care fundamentează poziția procesuală a părților, exigențe ce în cauză sunt îndeplinite de hotărârea atacată.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este, de asemenea, nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Starea de fapt dedusă judecății, așa cum rezultă din actele dosarului, evidențiază faptul că pârâtul A., primar al Comunei Preutești, Județul Suceava a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri pentru asigurarea conspirativității legăturii cu rețeaua informativă de la I.Av. Bacău, și a semnat olograf în acest scop Angajamentul din 16.08.1979 (prin raportul de expertiză criminalistică a stabilit că scrisul din cuprinsul Angajamentului și semnătura au fost executate de pârât) - dosarul de fond.

Conform raportului privind necesitatea și scopul recrutării, pârâtul intimat a fost racolat pentru a pune la dispoziție garsoniera sa în scopul muncii de securitate.

La data de 01.08.1979 s-a întocmit Raportul cu propunerea de a fi recrutat în calitate de gazdă casă de întâlniri a pârâtului, reținându-se " în scopul realizării unei munci mai calificate cu rețeaua informativă din legătură de la I.Av. Bacău, se impune crearea unei gaze de întâlniri în care să fie contactată rețeaua informativă în vederea instruirii și dirijării cât mai corespunzătoare în conformitate cu cerințele muncii noastre….

În acest scop a fost luat în studiu și verificare locatarul A., din str. x, ap. 32….

Din verificările efectuate asupra celui în cauză cât și a vecinilor de palier, rezultă că corespunde scopului propus de a fi folosit ca gazdă casă de întâlniri prin faptul că garsoniera poate fi folosită în tot cursul zilei și chiar uneori și noaptea" .

Propunerea a fost aprobată în data de 10.08.1979, iar ulterior la data de 16.08.1979 s-a procedat la recrutarea ca gazdă casă de întâlniri a pârâtului, fiind semnat Angajamentul menționat.

În cadrul Angajamentului scris olograf de pârât s-a menționat "…conștient de îndatoririle ce-mi revin în calitate de cetățean al RSR, mă angajez să sprijin activitatea organelor de securitate prin punerea garsonierei mai sus indicate în orele când lipsesc de acasă pentru rezolvarea unor sarcini profesionale. Colaborarea cu organele de securitate se va face în mod secret angajându-mă să precizez acest secret față de orice persoană indiferent de grad, funcție și natura rudeniei."

Cu titlu prealabil, Înalta Curte relevă faptul că rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008 sunt arătate chiar în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, în care se arată că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Rezultă așadar fără echivoc că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membri unei societăți postcomuniste a fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru sau, după caz, ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situația de a fi garanții Constituției și ai democrației) sau dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității.

În acest context, rolul instanței judecătorești învestite cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau, după caz, colaborator al Securității, nu este acela de a stabili vinovății, de a individualiza și de a aplica pedepse, nerealizând o justiție retributivă, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. precum și a oricăror alte probe pertinente și concludente, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1096/1996, cât și prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Cu alte cuvinte, prin reglementarea prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor,,

Așadar, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității sau care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau altui spațiu pe care îl deținea și calitatea de rezident.

A doua condiție vizează calitatea informației furnizate în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Analiza se efectuează în fiecare caz în parte, însă în cazul gazdelor, respectiv a persoanelor care, și-au dat consimțământul ca în locuința sau în alt spațiu pe care îl dețin să aibă loc întâlniri ale organelor de Securitate, legiuitorul nu a impus nicio condiție suplimentară, așa cum s-a formulat în cazul primei ipoteze a normei de drept.

Așadar, simplul consimțământ dat în mod voluntar ca în locuință, sau în orice alt spațiu deținut să aibă loc întâlniri ale organelor de Securitate, conduce la atribuirea calității de colaborator.

Prin urmare, în cazul gazdelor nu este necesar ca spațiul pus la dispoziție să fi fost folosit de organele de Securitate și să se fi obținut informații de la rețeaua introdusă în acest spațiu de natură să suprime sau să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului în scopul susținerii regimului totalitar comunist.

Înalta Curte arată că, în mod corect, a apreciat instanța fondului că pârâtul A. a avut calitatea de gazdă casă de întâlniri în condițiile în care acesta a fost recrutat de organele de securitate în această calitate și a semnat olograf în acest scop Angajamentul la data de 16.08.1979. Din cuprinsul Angajamentului rezultă că pârâtul a pus în mod voluntar la dispoziția organelor de Securitate locuința din Bacău, str. x, ap. 32…, și și-a asumat în mod expres obligația de a sprijini organele de securitate și de a nu divulga nimic despre acest sprijin.

În sensul celor anterior antamate, Înalta Curte nu poate primi alegațiile recurentului din cuprinsul întâmpinării reiterate în recurs în sensul că nu a acceptat niciodată să fie colaborator al Securității și să sprijine activitatea organelor de Securitate, "nu și-a dat acordul pentru folosirea locuinței de către Securitate, deși în aparență i se impută apartenențe semnăturii de pe înscrisul intitulat Angajament" sau că,,...lipsa utilizării efective a respectivului spațiu, doar prin simpla punere la dispoziție la nivel scriptic, acțiunea de acceptare a eventualului colaborator nu a produs consecințe, fapt ce ar trebui să îl exonereze de o eventuală constatare ca fiind colaborator al Securității.".

Nu prezintă relevanță, având în vedere că reținerea calității de colaborator este strâns legată de manifestarea de voință a pârâtului de a pune la dispoziție locuința sa organelor de Securitate în scopul organizării de întâlniri, iar nu de desfășurarea efectivă a acestor întâlniri și de natura informațiilor furnizate eventual de rețeaua introdusă în casa conspirativă, sau de consemnările din Raportul cu propunere de recrutare referitoare la situația existentă în respectiva locație, nici afirmațiile acestuia potrivit cărora mama sa nu l-a vizitat niciodată la această locuință, cum s-a indicat prin Raportul cu propunerea de recrutare și că la datele de 15.05.1981 și 17.06.1981 când se menționează că ar fi avut loc întâlniri ale organelor se de Securitate în această locuință, soția sa se afla în ultimele luni de sarcină și se afla în permanență acasă, astfel încât aceste întâlniri nu puteau să aibă loc.

În acest context, în mod legal instanța de fond a reținut îndeplinirea cerinței prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că activitatea intimatului se circumscrie ipotezei legale mai sus menționate, respectiv, ... din probele administrate a rezultat îndeplinirea condițiilor necesare pentru reținerea calității de gazdă a unei case de întâlniri..".

Înalta Curte, reține că pentru îndeplinirea condiției legale este suficientă aptitudinea manifestării de voință de a produce consecințe, iar nu existența unor consecințe efective.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 20 din legea nr. 554/2004, Înalta Curte va recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 54 din 17 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 54 din 17 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2022.