ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4390/2023

Ședința publică din data de 05 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23 iunie 2021, sub nr. de dosar x/2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a formulat acțiune în constatare, urmând, ca, prin hotărârea pe care instanța o va pronunța, în baza documentelor existente în dosar, la această dată, să constatate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 362 din 01 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins actiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

Împotriva sentinței civile nr. 362 din 01 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și, în principal, casarea cu trimitere a hotărârii atacate, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, să se constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Printr-un prim set de critici, reclamantul a învederat, în esență, că neregularitatea vizează în speță modalitatea în care instanța de judecată a reținut, prin considerentele sentinței, lipsa realizării unei corespondențe între semnăturile indescifrabile din cuprinsul materialului arhivistic și persoana pârâtului ce a fost chemat în judecată. Această reținere a instanței s-a făcut din oficiu, fără ca pârâtul, deși legal citat, să fi formulat în prezenta cauză vreun punct de vedere (întâmpinare, note de ședință etc), fără ca acesta să se fi prevalat în termenul legal de dreptul de a contesta scrierea sau semnătura și fără punerea în discuția părților - în condiții de contradictorialitate - a chestiunii emanației înscrisului.

Astfel, prima instanță a încălcat normele de procedură prevăzute la art. 301, respectiv art. 14 C. proc. civ., fiind indubitabil că aceste neregularități i-au produs o vătămare, anume căderea în pretenții, iar singura modalitate de înlăturare a acestei vătămări este casarea hotărârii pronunțate cu încălcarea normelor de procedură indicate. Pronunțarea unei hotărâri nelegale reprezintă una dintre situațiile in extremis în care vicierea unui act de procedură nu se poate înlătura decât prin desființarea lui, aceasta reprezentând de altfel chintesența reglementării în materia nulității.

Cu privire la al doilea motiv de nelegalitate invocat, reclamantul a susținut, în esență, că prima instanță a făcut în speță o eronată interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, urmare constatării unei necorespondențe între semnăturile indescifrabile și persoana pârâtului, instanța de fond a apreciat că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru circumscrierea în sfera noțiunii de lucrător al Securității.

Așadar, a înțeles să se folosească de o serie de înscrisuri noi strict și exclusiv pentru a argumenta greșita reținere de către instanța de fond a unei necorespondențe între semnăturile olografe din materialul probator și persoana intimatului-pârât, nicidecum pentru a extinde pretențiile din cererea introductivă, condițiile de fond ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 fiind îndeplinite, aspect necontestat, chiar reținut de prima instanță în sentința recurată.

Astfel, a apreciat ca fiind relevante în speță file din dosarul x, precum și o filă din dosarul x în extras - dosare instrumentate tot de intimatul-pârât în calitate de ofițer al Securității, pe care le-au depus în copii certificate pentru conformitate, în vederea argumentării tezei probatorii că semnătura indescifrabilă din materialul probator depus în primă instanță aparține intimatului-pârât.

Din aceste documente reiese fără putință de tăgadă faptul că semnătura este una și aceeași cu cea din materialul arhivistic depus în probațiune în primă instanță, iar semnătura figurează cu alăturarea numelui în clar.

Consideră că este înlăturată astfel orice pretinsă necorespondență, fiind evidentă identitatea dintre semnatarul înscrisurilor depuse odată cu acțiunea în constatare și intimatul-pârât.

Prin urmare, prin depunerea înscrisurilor noi nu se urmărește și nici nu se ajunge la o extindere a cadrului procesual configurat prin cererea introductivă de instanță, din moment ce nu se tinde la probarea unor îngrădiri sau suprimări a drepturilor fundamentale ale omului (aspect ce a fost reținut oricum ca îndeplinit chiar și de instanța de fond), ci la argumentarea eronatei interpretări și aplicări de către instanță a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În concluzie, recurentul-reclamant a învederat că intimatul-pârât, prin activitățile desfășurate, a îngrădit drepturile și libertățile fundamentale, garantate de legislația din acea vreme. Astfel, în speța dată, îngrădirea drepturilor s-a produs în momentul în care ofițerul a cules informații despre titularul dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S), astfel cum reiese din documentele întocmite de acesta sub semnătură olografă.

Pentru aceste considerente prezentate, se poate indisolubil reține că judecătorul fondului a interpretat și aplicat greșit norma de drept substanțial ce atrage circumscrierea în sfera calității de lucrător al Securității, din moment ce intimatul-pârât a avut calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989, deoarce acesta a fost angajatul fostei Securități, având gradul de locotenent (1982, 1983), respectiv locotenent major (1983, 1986, 1988) în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul "F" (Investigații) și chiar și prima instanță a reținut îndeplinirea acestei condiții:

"în speța dedusă judecății pârâtul a avut calitatea de ofițer al Securității în perioada 1945-1989".

Totodată, în această calitate, intimatul-pârât a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi si libertăți fundamentale ale omului. Este incontestabil că activitățile de îngrădire sau suprimare a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (activități reținute chiar și de instanța de fond) au aparținut intimatului-pârât. În speță, nu poate fi în niciun chip primită teza lipsei realizării corespondenței semnăturii indescifrabile, aspect pentru a cărui combatere au fost depuse înscrisuri care demonstrează corelarea specimenului de semnătură (care nici măcar nu a fost contestat de partea adversă) cu numele în clar al intimatului-pârât.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este fondat, pentru considerentele următoare:

În fapt, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

În urma verificării efectuate, ca urmare a solicitării formulate în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, s-a întocmit Nota de constatare nr. x/09.04.2021, în care s-a stabilit că pârâtul, în calitatea sa de angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent (1982, 1983), respectiv locotenent major (1983, 1986, 1988) în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul "F" (Investigații) a participat activ la supravegherea informativă a titularului dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.).

Înalta Curte nu împărtășește soluția instanței de fond de respingere a acțiunii, motivată de faptul că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege și constată calitatea intimatului-pârât de lucrător al Securității, astfel încât criticile de nelegalitate formulate de reclamant sunt fondate.

Amintește instanța de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunea de "lucrător al Securității" ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din definiția dată de legiuitor termenului de "lucrător al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989; acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, aceasta este îndeplinită, pârâtul având gradul de locotenent (1982, 1983), respectiv locotenent major (1983, 1986, 1988) în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul "F" (Investigații), aspect confirmat și prin Adresa U.M. 0198 București nr. 17082/12.01.2022 de la dosarului de fond.

Cu privire la cea de-a doua condiție, deși judecătorul fondului a reținut în mod corect că înscrisurile depuse la dosarul cauzei consemnează activităti intruzive și care afectează dreptul persoanei urmărite la libera circulație, la viața privată și la libertatea de exprimare, drepturi consfințite de art. 12, art. 17 și art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, a apreciat că între aceste înscrisuri și pârâtul cauzei nu există nicio legatură.

Astfel, prin Adresa Serv. F (Investigații) al I.M.B/UM 0800 București către I.M.B. Securitate (Serviciul 120) din 23 ianuarie 1982, întocmită dactilo și semnată olograf de locotenentul A., se consemnează:

"La adresa dvs. nr. x din 07.01.1982, vă comunicăm următoarele:

B./…/locuiește la adresa menționată din anul 1977/.../. Este cunoscut la domiciliu ca un element cu o comportare corespunzătoare în familie și societate, caracterizat ca o persoană serioasă, liniștită, fără a fi sesizat cu vicii.

Este vizitat la domiciliu, mai rar de către diverși colegi, actori de teatru (aceștia nu sunt de primă mână, astfel că nu au fost identificați), în anturajul cărora mai organizează unele petreceri, însă fără a deranja pe cei din jur:

Este pasionat de colecționarea unor statuete, vase antice, tablouri, tot apartamentul fiind decorat cu asemenea obiecte. Unele dintre acestea au valoare, amintim niște statuete care îl înfățișează pe Napoleon.

Obiectivul s-a lăudat față de o sursă a noastră că are o mătușă stabilită în SUA, la Holywood, cu care întreține relații prin corespondență.

Nu au rezultat alte aspecte de interes operativ.", (dosar nr. x f. x).

Prin Adresa Serv. F (Investigații) al S.M.B./UM 0800 București către S.M.B. (Serviciul 120) din 21 iunie 1983, întocmită dactilo și semnată olograf de locotenentul A., se consemnează:

"La adresa dvs. x din 10.05.1983, vă comunicăm următoarele:/.

Fată de materialul trimis în anul 1982, când cel în cauză a mai solicitat o călătorie turistică în SUA, au apărut aspecte ce prezintă interes operativ pentru organele noastre.

B.. și-a schimbat întreg comportamentul, comentează în mod negativ politica partidului și statului nostru, nivelul de trai din țara noastră, îl compară cu cel din occident, critică lipsa unor alimente de pe piată. Aceste discuții le poartă cu orice locatar din imobil, fără să țină cont în ce măsură îl cunoaște, discuții pe care le poartă chiar în fața imobilului în care locuiește.

Într-un cerc mai restrâns a afirmat că urmează să plece în SUA. unde are prieteni milionari, și s-ar descurca mult mai bine ca aici, ar putea deschide un restaurant fiind bine cunoscut, la domiciliu, în arta culinară.

Este vizitat la domiciliu de persoane din afara imobilului, colegi de teatru, persoane ce formează anturajul său.

Pe timpul cât este plecat din imobil apartamentul rămâne nelocuit" (dosar nr. x f. x).

Prin Adresa S.M.B. - Serv. F către S.M.B. (Serviciul 120), din decembrie 1983, întocmită dactilo și semnată olograf de locotenentul A., se consemnează:

"La adresa dvs. nr. x, din 28.11.1983 vă comunicăm următoarele:/.../Este vizitat la domiciliu de diferite persoane ce locuiesc în afara imobilului, persoane care formează anturajul său, în compania cărora deseori organizează mici chefuri, fără a deranja liniștea celor din jur.

Din relatarea unei surse a unității noastre ce a participat la o asemenea întâlnire, B.. a făcut unele afirmații necorespunzătoare la adresa societății socialiste din țara noastră, a elogiat modul de viață din occident. Printre alte discuții a afirmat că el găseste oricând să lucreze în exterior, chiar și la un restaurant întrucât se pricepe la bucătărie, și are multe relații care l-ar ajuta oricând./.../Față de materialul trimis anterior în prezent nu au rezultat alte aspecte.", (dosar nr. x, vol. 1, f.37).

Prin Adresa S.M.B. - Serv. F către S.M.B. (Serviciul 120) din 22 septembrie 1986, întocmită dactilo și semnată olograf de locotenentul A., se consemnează;

"La adresa dv. nr. x din 16.07.1986, vă comunicăm următoarele:/…/Este actor la teatrul Giulești. Cel în cauză are în prezent o comportare și atitudine corespunzătoare, față de vecini este respectuos, poartă diverse discuții cu aceștia, fără însă a și crea relații de prietenie mai apropiate printre ei. Nu a fost sesizat cu vicii sau pasiuni ieșite din comun care să atragă atenția celor din jur.

În discuțiile cu locatarii nu face comentarii negative la adresa politicii partidului și statului nostru, evită chiar asemenea discuții, face referiri la unele aspecte privind probleme administrative ale imobilului.

Sub aspectul profilului moral nu se poate spune că are o conduită necorespunzătoare, primește vizite la domiciliu din partea unor colegi de teatru, prieteni, despre care nu se cunosc date de identificare.

La domiciliu nu au fost observate vizite din partea unor cetățeni străini sau primirea de corespondență din exterior.

În discuțiile cu vecinii nu a fost sesizat cu comentarii privind unele știri ale posturilor de radio străine.

Cel în cauză este necăsătorit, apartamentul pe care-l deține este frumos mobilat, dar nu este semnalat cu o situație materială ce ar depăși veniturile realizate/", (dosar nr. x, f. x).

Prin Nota privind pe numitul B.., aflat în atenție la SMB -123/M. V., din iulie 1988, întocmită și semnată olograf de locotenentul A., se consemnează:

"Este actor la Teatrul Giulești. Sus-numitul este cunoscut la domiciliu ca un element cu o comportare corespunzătoare, caracterizat ca o persoană serioasă, liniștită, respectuoasă, modestă, având bune relații de vecinătate printre locatarii imobilului. Nu a fost sesizat cu vicii și pasiuni ieșite din comun.

În discuțiile ocazionale nu s-a remarcat cu comentarii necorespunzătoare la adresa politicii partidului și statului nostru, sau să-și exteriorizeze eventuale nemulțumiri personale.

De asemenea nu a fost sesizat cu colportarea știrilor de la postul de radio C. Vizite la domiciliu din partea unor cetățeni străini nu au fost observate, iar din partea românilor primește vizite la domiciliu, fără a se putea preciza date despre aceștia.

Este necăsătorit, mai vine o femeie pentru menajul necesar.", (dosar nr. x, vol. 1, f.84.

În ceea ce privește pretinsa necorespondență a semnăturii olografe, contrar opiniei judecătorului fondului, instanța de control judiciar reține că, în cauză, deși pârâtului i-au fost comunicate înscrisurile depuse de reclamant în dovedirea acțiunii și a fost legal citat, acesta nu a înțeles să le conteste sau să formuleze orice fel de obiecțiuni legate de acestea.

Or, potrivit art. 301 C. proc. civ., înscrisul sub semnătură privată depus la dosarul cauzei în etapa administrării probei cu înscrisuri este opus adversarului care, în condițiile în care ia cunoștință de acestea, poate să îl recunoască sau să conteste scrierea ori semnătura.

Recunoașterea înscrisului nu are o formulă expresă, ci presupune acceptarea înscrisului ca atare, prin neformularea niciunei obiecțiuni legate de veridicitatea sa probatorie.

Înscrisul astfel recunoscut face dovada până la proba contrarie, iar contestarea înscrisului presupune o manifestare neechivocă din partea celuia căreia i se opune și constă în tăgăduirea scrierii ori a semnăturii, formulată ca atare sau în orice exprimare în care contestația este neîndoielnică.

În acest sens se are în vedere că nici în fața instanței de recurs intimatul-pârât nu a înțeles să conteste veridicitatea acestor înscrisuri și, implicit a semnăturii olografe, acesta formulând doar o cerere de judecare a cauzei în lipsă.

În consecință, îndeplinirea condițiilor de fond ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 reiese din documentele care au stat la baza cererii de chemare în judecată, înscrisuri al căror conținut a fost redat anterior în extrase.

Înalta Curte are în vedere și contextul în care intimatul-pârât a participat activ la supravegherea informativă a titularului dosarului fond informativ nr. x (cotă CN.S.A.S) prin desfășurarea de activități privind dirijarea rețelei informative din legătura personală în vederea stabilirii relațiilor, preocupărilor și atitudinilor persoanei urmărite, precum și prin măsuri de verificare informativă asupra acestuia din urmă.

Astfel, titularului (domnului B.) i-a fost deschis dosar de urmărire informativă în anul 1978 (D.U.I. "D.") pentru participare la discuții negative alături de alte persoane cunoscute cu poziție dușmănoasă precum și pentru manifestări ostile (dosar nr. x, f. x), motive pentru care a fost avertizat în anul 1979 (dosar nr. x, f. x). În anul 1983, titularului (domnului B.) i se deschide un nou dosar de urmărire informativă (D.U.I. "E."), pe baza unor informații de primă sesizare, conform cărora "B., actor la teatrul Giulești face comentarii ostile la adresa măsurilor luate de statul nostru în domeniul economic, precum și aprecieri negative referitoare la conducerea superioară de partid și de stat (dosar nr. x, vol. 1, fila x, 85)".

Așadar, documentele menționate în nota de constatare și atașate cererii introductive de instanță, demonstrează că activitățile desfășurate personal de pârât au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la liberă exprimare, prevăzut de art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și de art. 28 din Constituția României din 1965.

Desfășurarea de recurentul-pârât a activităților ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond a avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a persoanei urmărite, incluzând preocupările și anturajul, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale.

Prin urmare, se reține că prin prisma activităților desfășurate de intimatul-pârât a intervenit o intruziune în viața privată a persoanei urmărite, putând fi identificate inclusiv consecințele acestora asupra persoanei urmărite, respectiv suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În acest context, Înalta Curte apreciază și că intimatul-pârât nu s-ar putea apăra invocând natura muncii desfășurate, având în vedere scopul reglementării aduse prin O.U.G. nr. 24/2008, voința leguitorului fiind de a califica ca fiind lucrător al Securității și persoana care, acționând în limitele profesiei și cu respectarea atribuțiilor ce îi reveneau în epocă, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din formularea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reieșind concluzia că este suficient ca prin activitățile derulate de angajatul Securității să se producă o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.

În consecință, instanța de control judiciar constată, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea intimatului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., constatând calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 362 din 01 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 05 octombrie 2023.