ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1731/2023

Ședința publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.06.2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1714 pronunțată în data de 19.11.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1714 pronunțate în data de 19.22.2021 de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și, încadrând criticile sale în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, să se dispună admiterea acțiunii și constatarea calității de lucrător al Securității, în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

În dezvoltarea criticilor sale, a susținut recurentul că prima instanță a făcut în speță o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările si completările ulterioare.

Prima instanță, în mod greșit, a considerat că pârâtul nu a desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi si libertăți fundamentale ale omului.

Contrar celor reținute în sentința recurată susține recurentul că măsurile dispuse de către intimatul-pârât, astfel cum au fost reținute în acțiunea introductivă și în nota de constare nr. Dl/1/31/09.01.2020 au fost masuri excesive, intruzive în viața privată și neconstituționale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor și libertăților fundamentale, și, fără nicio legătură cu apărarea siguranței naționale.

Motivația politică a urmăririi informative a titularului dosarului reiese din documentele aflate la dosarul informativ nr. x: "Titularul a fost supravegheat informativ de către organele de securitate pentru manifestări naționaliste începând din perioada în care era elev la liceul "B." din Arad, motiv pentru care a fost avertizat de I.J. Alba la data de 30.11.1976 în prezenta conducerii liceului și a organelor de partid (motivul avertizării a fost faptul că titularul, împreună cu colegii de cămin, a discutat despre cartea lui C., Epoca de aur a Transilvaniei, despre perioada în care Ardealul aparținea Ungariei și despre alte lucrări istorice maghiare referitoare la acest subiect, cf. declarației acestuia de la f. x). Ulterior, titularul a fost urmarit de Direcția a IV-a (contrainformații militare) pe perioada efectuării stagiului militar și de I.J. Cluj în primii ani de facultate, iar în luna martie 1983 a fost exmatriculat de la Facultatea de Construcții din Cluj-Napoca, tot pentru manifestări naționaliste. Din anul 1983, când se încadrează muncitor la I.J.C.M. Șantierul Tg. Secuiesc, este lucrat în problema naționaliști de U. Covasna, ca fost avertizat și exclus din facultate pe acest motiv, (dosar nr. x/2972, fila x, 32,41).

Reiterează în acest sens faptul că, din perspectiva Securității, urmărirea persoanelor de naționalitate maghiară, nu era motivată doar de caracterul naționalist - iredentist al manifestărilor acestora, ci de faptul că aceste persoane erau potențiali oponenți ai regimului comunist. De cele mai multe ori sub această mască naționalistă se ascundea opoziția fată de regimul comunist și față de politica partidului si statului. De altfel, și în speța de față, materialele informative se referă la activitatea titularei în calitate de redactor, activități care nu au nicio legătură cu siguranța națională.

Mai mult, arată recurentul că CNSAS nu și-a bazat acțiunea pe un plan de măsuri, ci pe o diversitate de acte și fapte ale intimatului-pârât în cadrul urmăririi informative, toate având ca finalitate cel puțin intruziunea în viața privată a persoanei în cauză și avertizarea sa de către Securitate.

Nu reiese din motivarea sentinței recurate, la care Plan de măsuri face trimitere instanța, cu motivarea că acesta nu vizează interceptarea convorbirilor telefonice fiind propus doar formal.

Din documentele care au stat la baza acțiunii CNSAS reiese pe de o parte implicarea directă a pârâtului în urmărirea informativă, iar pe de altă parte realitatea măsurilor intruzive și coercitive ale Securității.

Deși în sentința recurată se reține implicarea pârâtului în urmărirea informativă și avertizarea persoanei urmărite, prima instanță concluzionează că documentele semnate de către pârât sunt evazive, ceea ce confirmă ipoteza că pârâtul încerca să mimeze efectuarea unor demersuri în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Or, în speță, nu caracterul tehnic-subiectiv al intruziunii este esențial, ci pentru îndeplinirea și a celei de-a doua condiții prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, esențial este motivul politic al intruziunii, motiv de care intimatul-pârât nu era străin (aspect reținut de altfel chiar instanța fondului)

Nici măcar judecătorul fondului nu neagă intruziunea, dar se încearcă doar conexarea efectelor cu interesul național.

În realitate intruziunea a avut caracter politic - de sprijinire a regimului totalitar comunist, fără nicio legătură cu apărarea siguranța națională și fără nicio concordanță cu o ordine democratică.

Față de cele arătate mai sus, recurentul solicită a se constata că titularul dosarului a fost urmărit de fosta Securitate pentru motive exclusiv politice - de sprijinire a regimului totalitar comunist si fără nicio legătură cu securitatea națională, iar activitatea intimatului-pârât și documentele întocmite de acesta în cadrul urmăririi informative are un caracter efectiv, fapt care este reținut și în sentința recurată.

Concret, activitatea intimatului-pârât în legătură cu titularul dosarului de urmărire informativă a constat în măsuri de verificare și supraveghere informativă asupra titularului dosarului, iar documentele menționate în nota de constare demonstrează cu prisosință intruziunea în viața privată a persoanei urmărite prin aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse, toate acestea infirmă motivarea primei instanțe și demonstrează interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Susține deopotrivă recurentul că încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu participarea recurentului, care a dispus dirijarea rețelei informative, a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, prelucrând informații privitoare la opiniile, intențiile, preocupările și viața sa de zi cu zi, ce ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim.

În momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane erau preluate și prelucrate de Securitate și deveneau obiect de lucru al acesteia, pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, se producea încălcarea dreptului ia viață privată.

Consideră că nu prezintă relevanță dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau pri -mijloace mai puțin violente. Important este faptul că simpla folosire a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o violare a dreptului la viață privată.

De asemenea, este lipsit de importanța și dacă informațiile obținute duceau sau nu la îngreunarea situației celui urmărit, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cel urmărit nu aveau opinii critice la adresa regimului.

Importantă este, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de recurent, în viață personală a celui urmărit. Această împrejurare demonstrează fără echivoc încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

Odată ce informații care ar fi trebuit să rămână în sfera privată deveneau obiectul de lucru al autorităților, care le prelucrau, pentru motive lipsite de legătură cu siguranța națională, este dovedită ingerința în viața personală a celui urmărit de către Securitate.

Practica judiciară a arătat constant că nu are relevanță dacă ofițerul de Securitate a ordonat acțiunea abuzivă, sau doar a executat un ordin. Din punctul de vedere al prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare, nu prezintă relevanță dacă foștii ofițeri de Securitate respectau regulamentele și ordinele superiorilor și nici dacă aceștia hotărâseră deschiderea dosarului de urmărire informativă sau participaseră ulterior la instrumentarea acestuia. Din perspectiva definiției legale a noțiunii de lucrător al Securității, prevăzută de art, 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, relevante sunt doar calitatea de fost ofițer de Securitate și încălcarea unui drept fundamental (în speță, dreptul la viață privată - art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice), condiții care sunt îndeplinite în speță.

Astfel, recurentul solicită a se avea în vedere că prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu impun ca un fost ofițer de Securitate să fi săvârșit mai multe acte de încălcare a unui drept fundamental sau a unei libertăți fundamentale, fiind suficient și un singur astfel de caz, pentru reținerea calității de lucrător al Securității.

Pentru aceste considerente recurentul consideră că sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare, pentru a se putea constata calitatea de " lucrător al Securității".

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, a se admite acțiunea și a se constata calitatea de lucrător al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A..

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul – reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), intimatul- pârât A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarulu din data de 01.02.2022, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28.03.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de reprezentantul recurentului -reclamant pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare asupra cererii de recurs ce face obiectul judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat și cu apărările din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurentul -reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele în continuare arătate:

Astfel, se reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, termenul de lucrător al Securității desemnează "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului."

Prin urmare, pentru a se constata calitatea unei persoane de lucrător al Securității, este necesar să fie întrunite următoarele condiții: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989; acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Dacă în ceea ce privește prima condiție, este cert că intimatul-pârât a fost angajatul fostei Securități, având gradul de locotenent major în cadrul Inspectoratului Județean Covasna, Securitatea Orașului Tg. Secuiesc în perioada 1986-1987, în ceea ce privește cea de-a doua condiție, în mod corect a reținut instanța de fond că era necesar ca ofițerul să fi desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, dar, din probele administrate în cauză rezultă că supravegherea informativă a fost una pe linie de siguranță națională, determinată de manifestările naționaliste ale numitului D. și de necesitatea de a preveni reiterarea lor, fiind în mod expres circumscrisă la "problema națională", astfel că, măsurile și acțiunile întreprinse de pârât apar a fi justificate din perspectiva siguranței naționale.

Astfel, în urma analizării înscrisurilor în dovedire depuse de reclamant, judicios a constatat prima instanță că urmărirea informativă a numitului D. a fost motivată exclusiv de manifestările naționaliste ale acestuia, neexistând niciun indiciu în dosar în sensul că ar fi fost avute în vedere și motivații politice, privind atitudinea celui în cauză la adresa regimului comunist.

În acest sens, se au în vedere Adresa/17.11.1986, semnată dactilo și olograf de lt. maj. A., Inspectoratul Județean Covasna, Securitatea oraș Tg. Secuiesc: "Către Inspectoratul Județean Covasna al M.I-Securitate, Serviciul 2. Rugăm întreprindeți măsuri de verificare a numitului D./.../, cu domiciliul stabil în localitatea Brețcu,/.../flotant în Sf. Gheorghe, blocurile de nefamiliști din cartierul Simeria, angajat la I.A.C.M. Sf. Gheorghe în calitate de responsabil cu protecția muncii. Identificarea ne este necesară pentru a vă trimite materialele ce le deținem despre cel în cauză" (dosar nr. x/2972, f. x), dar și Raportul datat 13.11.1986, trimis de plt. N.G., șeful Postului de Miliție din com. Brețcu, în care se consemnează următoarele: "Către Biroul de Securitate Tg. Secuiesc, tov. lt. maj. A.. Raportăm că numitul D., domiciliat în județul Covasna, lucrează la întreprinderea Județeană de Construcții Montaj Sf. Gheorghe, Șantierul de construcții blocuri din Sf. Gheorghe, în calitate de responsabil cu protecția muncii și locuiește în blocurile de nefamiliști din cartierul Simeria. Susnumitul vine acasă în com. Brețcu o dată pe săptămână în ziua de sâmbătă și se întoarce duminica sau în ziua de luni la serviciu. În zilele când este acasă nu frecventează localul restaurant, doar discoteca, când este organizată, nu are prieteni apropiați. A fost văzut participând ca spectator la meciurile de fotbal din Brețcu și din deplasare. În restul timpului, și-l petrece la domiciliu, citind literatură Prin faptul că nu-i putem cunoaște îndeaproape activitatea de la locul de muncă, propunem să fie supravegheat informativ de către organele superioare. Față de cele raportate, rugăm dispuneți"(dosar nr. x/2972, f. x).

Nici consemnările menționate în cadrul Raportului privind pe numitul D., 17.06.1987, semnat olograf de lt. maj. A., Inspectoratul Județean Covasna, Securitatea oraș Tg. Secuiesc, respectiv: "Numitul D./../angajat la IACM Sf. Gheorghe în calitate de responsabil cu protecția muncii, lucrat prin dosar de supraveghere informativă pentru manifestări naționaliste. Întrucât susnumitul în prezent are locul de muncă și domiciliul în Sf. Gheorghe, nemaiexistând posibilități de încadrare informativă, propunem transferarea materialelor de SI la Serviciul 2 al I.J. Covasna" (dosar nr. x/2972, f. x), nu pot constitui un indiciu în sensul că ar fi fost avute în vedere și motivațiile politice privind atitudinea celui în cauză la adresa regimului comunist, ci, din conținutul înscrisurilor anterior menționate rezultă fără putință de tăgadă că urmărirea informativă a numitului D. a fost motivată exclusiv de manifestările naționaliste ale acestuia.

Astfel, nu se poate afirma, pe baza probatoriului administrat, că pârâtul a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul prevederilor coroborate ale art. 2 lit. a) și b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv dreptul la viață privată, cum susține recurentul, ingerințele în acest sens fiind justificate de apărarea intereselor naționale și proporționale cu scopul urmărit, neputându-se reține "imixtiuni arbitrare sau ilegale" de natură a aduce atingere dreptului la viață privată astfel cum este acesta consacrat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, ci fiind vorba despre limitări permise de lege și justificate de interesul superior al siguranței naționale.

Înalta Curte reține că dreptul la viață privată nu este consacrat nici măcar în prezent ca fiind unul absolut, ci poate cunoaște limitări, între care se numără și cea impusă din rațiuni de securitate națională, astfel că - pentru ca activitatea desfășurată de intimatul-pârât să determine calitatea acestuia de lucrător al securității, în sensul O.U.G. nr. 24/2008 - trebuia demonstrat de către recurentul-reclamant că scopul urmărit de intimat nu a fost în legătură cu obiectivul de interes public afirmat, ci de susținere a puterii comuniste și reprimare a opozanților săi.

Or, față de probele administrate în dosarul primei instanțe, pe baza cărora Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiunea, Înalta Curte constată că, deși, din conținutul lor rezultă implicarea intimatului-pârât, în calitatea sa de ofițer al fostei Securități, în supravegherea informativă a numitului D., acestea nu privesc fapte ori demersuri concludente îndreptate împotriva acestuia, din perspectiva O.U.G. nr. 24/2008.

Din înscrisurile depuse se poate observa implicarea intimatului-pârât în urmărirea informativă asupra numitului D., însă această urmărire informativă nu are ca scop obținerea unor informații cu caracter personal și pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea interselor naționale, dimpotrivă, supravegherea informativă s-a limitat la acest unic scop, stabilirea atitudinii celui în cauză fiind în mod expres circumscrisă la "problema națională", astfel că măsurile și acțiunile întreprinse de pârât apar a fi justificate din perspectiva siguranței naționale.

Astfel, intimatul-pârât, în calitatea sa de ofițer de informații, a desfășurat activități specifice față de numitul D., determinate de manifestările naționaliste ale acestuia și de necesitatea prevenirii lor, nefiind depus nici un înscris din care să rezulte că au fost avute în vedere și motivații politice, privind atitudinea celui urmărit la adresa regimului comunist.

Contrar celor susținute de recurentul – reclamant, din conținutul probatoriului administrat în cauză rezultă că activitățile intimatului-pârât față de persoana urmărită relevă preocuparea de salvgardare a siguranței naționale, față de manifestările naționaliste ale persoanei în cauză, iar nu față de viața personală a respectivei persoane.

În acord cu instanța de fond și Înalta Curte constată că nu se poate reține că, prin activitățile concrete desfășurate de pârât în instrumentarea dosarului de urmărire informativă, au fost suprimate sau îngrădite drepturi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viață privată, cum susține reclamantul, ingerințele în acest sens fiind justificate de apărarea intereselor naționale și proporționale cu scopul urmărit, neputându-se reține "imixtiuni arbitrare sau ilegale" de natură a aduce atingere dreptului la viață privată astfel cum este acesta consacrat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, fiind vorba despre limitări permise de lege și justificate de interesul superior al siguranței naționale.

În acest context, Înalta Curte consideră că nu poate fi ignorat faptul că exercițiul drepturilor omului reglementate prin diverse instrumente internaționale poate fi circumstanțiat sau chiar limitat în funcție de alte interese generale care țin de protejarea securității colective, iar asemenea limitări pot privi inclusiv dreptul la viața privată, dacă ele urmăresc un scop legitim, adică țin de asigurarea integrității teritoriale a statului sau a securității publice.

Totodată, este de notorietate că, serviciile de securitate urmăresc culegerea de informații cu privire la persoane și fapte ale acestora care pot afecta securitatea statului respectiv, fără elementul relevant pentru aplicarea O.U.G. nr. 24/2008, și anume regimul politic din acel stat.

Or, după cum a rezultat din probele menționate, măsurile de supraveghere au fost determinate de manifestările naționaliste ale persoanei în cauză și dispuse de intimatul-pârât exclusiv cu scopul de a preveni reiterarea lor și de a apăra siguranța națională.

Susținerile recurentului – reclamant, în sensul că urmărirea persoanelor de naționalitate maghiară nu era motivată doar de caracterul naționalist-iredentist al manifestărilor acestora, ci de faptul că erau potențiali oponenți ai regimului comunist, căci, de cele mai multe ori, sub această mască naționalistă se ascundea opoziția față de regimul comunist și față de politica partidului și statului, au fost judicios reținute de prima instanță ca fiind simple generalități, fără nicio acoperire în actele dosarului informativ care să permită concluzia că urmărirea informativă a numitului D. a fost instrumentată și din considerente de natură politică, iar nu exclusiv din motive de siguranță națională.

Astfel, având în vedere că activitatea intimatului-pârât nu a fost desfășurată în scopul sprijinirii regimului totalitar comunist, că supravegherea informativă nu era în legătură cu regimul politic de la acel moment, ci cu obiectivul major al siguranței naționale, Înalta Curte apreciază - în acord cu instanța de fond - că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nu se poate reține calitatea intimatului-pârât de lucrător al Securității.

În aceste condiții, având în vedere că lipsește o condiție esențială dintre cele două care trebuie îndeplinite cumulativ potrivt art. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și a aplicat corect dispozițiile legale mai sus amintite, incidente speței, soluția de respingerea a acțiunii recurentului – reclamant, ca neîntemeiată, fiind una legală.

În consecință, constatând că situația de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a efectuat activități de natură a suprima sau îngrădi unele drepturi și libertăți fundamentale, respectiv dreptul la viață privată, toate criticile formulate de recurentul-reclamant sunt neîntemeiate.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar soluția dată de instanța de fond este legală și reflectă corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1714 din 19 noiembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.