ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3328/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 23 aprilie 2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței să constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin sentința civilă nr. 1513 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., constatând că pârâtul A. a fost lucrător al Securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva sentinței civile nr. 1513 din 27 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-pârât a învederat, în esență, că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, raportat la situația de fapt.

Astfel, a apreciat că în situația sa, ca subofițer al Miliției, C.N.S.A.S. trebuie să dovedească că a avut atribuții pe linie de Securitate, acest lucru nefiind dovedit doar prin întocmirea și semnarea olografă a unui proces-verbal, încheiat ca urmare a unui control de rutină în trafic a unui autoturism.

Efectuarea controlului portbagajului unui autoturism oprit în trafic pentru control nu a fost o activitate abuzivă, aceasta fiind o procedură standard în astfel de situații, procedură care se regăsește și în legislația actuală în materie.

Necunoscând limba engleză și neputând stabili caracterul legal al materialelor găsite la controlul de rutină, a condus persoana în cauză la sediul Miliției Alexandria, aceasta fiind procedura standard, și a și predat cele 7 cărți, fără a cunoaște ce s-a întâmplat ulterior.

La momentul descris mai sus nu cunoștea existența vreunui dosar de urmărire informatică pentru numitul B., dosar înființat deoarece acesta întreținea relații cu cetățeni străini, analiza și colporta știrile postului de radio capitalist C., manifesta o atitudine politică dușmănoasă la adresa orânduirii sociale și de stat a tării pe fondul unui fanatism religios, așa cum rezultă din documentele depuse la dosar de C.N.S.A.S.

Așa cum a mai arătat, nu cunoaște în concret în ce au constat acțiunile de cooperare ale Departamentului Securității Statului al Ministerului de Interne cu organele de miliție, dar poate să afirme cu certitudine că, în calitatea sa de plutonier major al Miliției locale, nu a fost informat despre acest aspect, respectiv despre existența vreunui dosar informativ pe numele B..

Această acțiune de rutină, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de altfel singulară în cauza respectivă, nu scoate în evidență o înțelegere a sa cu organele de securitate și implicarea în obținerea informațiilor despre activitatea suspectului.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 11 februarie 2022, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate în fața primei instanțe.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se reține că intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Soluția primei instanțe de admitere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Amintește instanța de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunea de "lucrător al Securității" ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din definiția dată de legiuitor termenului de "lucrător al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989; acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta este îndeplinită, pârâtul având gradul de plutonier (1983) în cadrul Inspectoratului Județean de Securitate Teleorman, Miliția Municipiului Alexandria, iar faptul că avea atribuții pe linie de Securitate în exercitarea acestei funcții rezultă inclusiv din Adresa din 07 ianuarie 1984 a I.J.S. Teleorman, Serviciul de Informații Interne către Direcția I-a, Serviciul IV, prin care se raporta, printre altele, că, în cadrul activității de urmărire informativă a pastorului B., "în luna noiembrie 1983 s-a acționat în cooperare cu organul de miliție, suspectul fiind cercetat pentru încălcarea unor prevederi ale Legii presei nr. 3/1974 și Legii nr. 23/1971 privind apărarea secretului de stat" .

Cu privire la cea de-a doua condiție, după cum în mod argumentat a reținut și judecătorul fondului, raportat la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a participat activ și efectiv la supravegherea informativă a persoanei urmărite în dosarul nr. x, ca urmare a ordinelor și sarcinilor primite de la nivelul conducerii Direcției I, Serviciul IV.

Astfel, așa cum rezultă din din Adresa din 07 ianuarie 1984 a Inspectoratului Județean Teleorman, Serviciul de Informații Interne către Direcția a I-a, Serviciul IV: "În acest scop, acțiunile organului de securitate s-au desfășurat prin organele locale ale administrației de stat - miliție - avându-se în vedere totodată și influențarea pozitivă a elementului prin intermediul împuternicitului județean al cultelor. Ca urmare, în baza aprobării conducerii unității, în luna noiembrie 1983 s-a acționat în cooperare cu organul de miliție, suspectul fiind cercetat pentru încălcarea unor prevederi ale Legii presei nr. 3/1974 și Legii nr. 23/1971 privind apărarea secretului de stat (subl. D.I.). La data de 04. XI.1983 a fost avertizat de organul de securitate pentru manifestări dușmănoase la adresa orânduirii sociale și de stat din țara noastră, legături suspecte cu emisari cultici cunoscuți cu atitudine ostilă R.S. România și elemente aflate în atenția altor organe de securitate cât și pentru organizarea unor acțiuni cu caracter anarhic vizând incitarea credincioșilor la solidarizarea cu baptiștii din comuna Țigănești", 1187869, f. x - 3v .

Or, în luna noiembrie 1983, recurentul-pârât a întocmit și semnat olograf procesul-verbal încheiat la data de 03 noiembrie 1983 la postul de control Alexandria, din care reise că în timp ce se afla în serviciul de control circulație a oprit pentru controlul de rutină un autoturism condus de persoana urmărită, care avea în portbagajul mașinii un număr de 7 cărți religioase scrise în limba engleză, care au fost reținute pentru verificarea caracterului legal și a condus persoana la sediul Miliției unde a predat cele 7 cărți, la sediul Miliției rămânând inclusiv persoana în cauză .

Desfășurarea de recurentul-pârât a activităților ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond a avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a persoanei urmărite, incluzând preocupările și anturajul, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, se mai reține și că, urmare a procesului-verbal încheiat de acesta în data de 03 noiembrie 1983 și confiscării cărților religioase găsite în portbagajul mașinii persoanei urmărite, în ziua imediat următoare persoana urmărită a fost avertizată de organul de securitate pentru manifestări dușmănoase la adresa orânduirii sociale și de stat, legături suspecte cu emisari cultici cunoscuți cu atitudine ostilă Republicii Socialiste România și elemente aflate în atenția altor organe de securitate, cât și pentru organizarea unor acțiuni cu caracter anarhic vizând incitarea credincioșilor la solidarizarea cu baptiști din comuna Tigănești, așa cum reiese din adresa anterior menționată, precum și din declarația dată de persoana urmărită cu această ocazie .

Prin urmare, în mod corect a reținut judecătorul fondului că prin prisma activităților desfășurate de recurentul-pârât a intervenit o intruziune în viața privată a persoanei urmărite, putând fi identificate inclusiv consecințele acestora asupra persoanei urmărite, respectiv suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În acest context, Înalta Curte apreciază și că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând natura muncii desfășurate, având în vedere scopul reglementării aduse prin O.U.G. nr. 24/2008, voința leguitorului fiind de a califica ca fiind lucrător al Securității și persoana care, acționând în limitele profesiei și cu respectarea atribuțiilor ce îi reveneau în epocă, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din formularea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reieșind concluzia că este suficient ca prin activitățile derulate de angajatul Securității să se producă o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.

În consecință, prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1513 din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.