ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1303/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.12.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința nr. 1339 din 5 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 1339 din 5 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea cu trimitere a hotărârii pronunțate, având în vedere că hotărârea a fost pronunțată fără a se judeca fondul, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei și admiterea acțiunii, în sensul constatării calității intimatului-pârât de lucrător al Securității.

În motivarea recursului arată că verificarea pârâtului, sub aspectul existenței calității de lucrător al Securității s-a efectuat în temeiul prevederilor art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, potrivit cărora persoanele care își exercită dreptul de acces la propriul dosar de Securitate (precum și urmașii unei persoane decedate, pe al cărei nume a fost întocmit un astfel de dosar) pot cere verificarea existenței calității de lucrător al Securității cu privire la ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate.

În fapt, prin cererea nr. x/26.02.2019, adresată C.N.S.A.S. de către doamna B., s-a solicitat verificarea sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petenta a avut acces în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, Astfel, în dosarul nr. x/1017 (cotă C.N.S.A.S.) pârâtul figurează în documente relevante din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de constatare nr. x/19.02.2020, precum și al înscrisurilor atașate, intimatul-pârât a fost angajatul fostei Securități, având gradul de locotenent major (1975-1976) în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul 310 (1976), respectiv Serviciul 320 (1977), iar în această calitate a participat activ la supravegherea informativă a titularului dosarului informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S). Astfel, titulara a fost în atenția Securității din anul 1968, iar intimatul-pârât a avut calitatea de ofițer al fostei Securități, calitate în care a desfășurat activități în legătură cu titulara dosarului de urmărire informativă.

Arată că, în mod nelegal a reținut prima instanță, că în condițiile în care prin Decizia nr. 938/25.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2010, acțiunea în constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității a fost respinsă definitiv, iar pârâtul nu face parte din nici una dintre categoriile de persoane enumerate la art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru care este permisă, în situația identificării unor informații care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, aplicarea procedurii prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, acțiunea de față este inadmisibilă.

Instanța de fond a mai reținut că inclusiv în situația identificării unor informații care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității din care ar rezulta că o anumită persoană a avut calitatea de lucrător sau colaborator ai Securității în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) sau b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu mai este posibilă o nouă parcurgere a procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 în situația în care respectivele persoane nu intră în categoriile expres și limitativ prevăzute de art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008.

Consideră că în mod greșit a apreciat prima instanță ca fiind incidentă o normă care îngrădește exercitarea dreptului la acțiune, respectiv art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008.

Tot în mod greșit consideră că instanța de fond a interpretat și dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că în acest mod i s-a negat dreptul de a solicita și determina inițierea verificărilor de către C.N.S.A.S. și, subsecvent, constatarea de către instanță a calității de lucrător al Securității.

Arată că în speță, acțiunea nu este întemeiată art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008, ci ca urmare a exercitării dreptului prevăzut de art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind vorba de o procedură de drept comun, la cererea persoanei urmărite de Securitate, de verificare a calității de lucrător pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului persoanei urmărite.

Susține că în speță, se putea formula oricând o acțiune de verificare raportat la prevederile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, independent de existența Legii nr. 161/2019.

Astfel, verificarea intimatului-pârât A. nu a avut la bază candidatura, alegerea sau numirea acestuia în una dintre funcțiile prevăzute de art. 3 și 4 din O.U.G. nr. 24/2008, ci exercitarea de către petenta îndreptățită, B., a drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) si (7) din actul normativ menționat, motiv pentru care verificarea a avut în vedere doar actele și faptele relevante din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În acest sens, invocă practica judiciară a Î.C.C.J. și susține că persoanei care a introdus ulterior cererea de acces la propriul dosar nu i se poate imputa vreo tardivitate în exercitarea acestui drept, cât timp exercitarea dreptului nu este condiționată de vreo limită de timp sau de tranșarea în justiție a necircumscrierii în sfera noțiunii de lucrător prin raportare la alt material arhivistic.

Precizează că a limita dreptul petentei îndreptățite, în baza art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, de a verifica ofițerul ce a instrumentat propriul dosar, pe considerentul că față de alt material arhivistic, nu s-a putut reține în justiție această calitate, reprezintă o aplicare eronată a dispozițiilor din O.U.G. nr. 24/2008.

Menționează că în același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 530/09.04.2009 (M. Of. nr. 430/24.06.2009) și Decizia nr. 267/24.02.2009 (M. Of. 225/06.04.2009).

De asemenea, o altă critică adusă este legată de greșita interpretare a rațiunii reglementării art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008, apreciind că în mod eronat, instanța a constatat că trebuie respectate exigențele unei norme speciale ce instituie o derogare de la autoritatea de lucru judecat.

Susține că în speță nu se încalcă o astfel de autoritate, întrucât prezenta cauză nu vizează același raport juridic și realitate faptică ce au fost anterior analizate printr-o hotărâre judecătorească, în condițiile în care prezenta verificare este distinctă și independentă de situația reglementată prin norma de excepție a art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că nu poate fi vorba de o excepție de la principiul autorității de lucru judecat, cât timp fundamentul cererii formulate este complet distinct.

Mai arată că, nefiind o situație de excepție, ci una de drept comun, nu se poate pune problema necesității încadrării pe norma specială ce permite reverificarea în situații de excepție, nefiind nevoie de o astfel de normă pentru a conferi C.N.S.A.S. legitimarea introducerii în speță a acțiunii în constatare.

Pe de altă parte, prin exercitarea prezentei acțiuni în constatarea calității, nu se aduce atingere hotărârii anterior pronunțate, întrucât, potrivit acesteia, pârâtului nu i se poate imputa calitatea de lucrător prin raportare la materialul arhivistic adus în probațiune în acel proces, astfel că prezenta acțiune nu tinde la răsturnarea acelei situații tranșate prin hotărâre, ci la constatarea calității de lucrător al Securității prin raportare la cererea altei persoane, titulare a unui dosar, ce a fost instrumentat tot de către pârât. Cauza este diferită, temeiul verificării este diferit, astfel încât este eronată constatarea de către instanța de fond a pretinsei incidențe a art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008 și a neîndeplinirii condițiilor acestuia.

Intimatul-pârât A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Consideră că prima instanță a reținut în mod corect că acțiunea introductivă este inadmisibilă, reținând că dispozițiile art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008 instituie o limitare a principiului autorității de lucru jdecat, ce nu poate fi încălcat în lipsa unei reglementări derogatorii exprese.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 08 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și va fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prima instanță a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea dedusă judecății, ca inadmisibilă, reținând în esență că, atât timp cât prin Decizia nr. 938/25.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. x/2010, acțiunea în constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității a fost respinsă definitiv, iar pârâtul nu face parte din nici una dintre categoriile de persoane enumerate la art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008 pentru care este permisă, în situația identificării unor informații care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, aplicarea procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, acțiunea este inadmisibilă.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta a fost invocat formal, fără a se susține și fără a se aduce argumente de către recurentul-reclamant cu privire la faptul că hotărârea prin hotărârea dată, instanța ar fi încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, astfel că instanța de recurs, în lipsa unor critici, nu poate proceda la analizarea acestui motiv de casare.

De altfel, Înalta Curte constată că, deși prin motivele de recurs au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., în ședința publică din data de 8.03.2023 s-au pus concluzii doar cu privire la incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Subsumat acestui motiv de recurs, recurentul-reclamant susține că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor din O.U.G. nr. 24/2008, considerând că în speță nu sunt întrunite, în ceea ce privește cererea introductivă de instanță, condițiile prevăzute de art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008 în forma de la data sesizării instanței cu cererea ce face obiectul prezentului dosar "În condițiile în care, ulterior respingerii prin hotărâre judecătorească definitivă sau, după caz, irevocabilă a unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității, direcția de specialitate identifică informații care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, se va aplica în mod corespunzător procedura de verificare prevăzută în prezenta ordonanță de urgență, atât din oficiu, pentru persoanele care candidează la alegerile prezidențiale, generale, locale, pentru Parlamentul European, pentru persoanele care sunt prevăzute la art. 3 lit. b)-h ^1), art. 4, cât și la cerere, pentru oricare dintre persoanele care ocupă demnitățile sau funcțiile menționate la art. 3, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență."

Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că, procedura de reverificare a unei persoane cu privire la care a fost respinsă, în mod definitiv, o acțiune în constatarea calității de lucrător sau de colaborator al Securității, iar direcția de specialitate identifică informații care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității este posibilă doar în cazul în care acea persoană candidează la alegerile prezidențiale, generale, locale, pentru Parlamentul European, cât și pentru oricare dintre persoanele care ocupă demnitățile sau funcțiile menționate la art. 3.

Or, în cauza dedusă judecății, având în vedere că intimatul-pârât nu vizează niciuna dintre funcțiile expres determinate de lege prin art. 3 și art. 4 din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că nu poate fi primită critica recurentului-reclamant, în sensul că acțiunea ar fi admisibilă, deoarece verificarea intimatului-pârât are la bază exercitarea de către petenta B. a drepturilor prevăzute de art. 1 alin. (1) și (7) din O.U.G. nr. 24/2008, atât timp cât, dispozițiile art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008 instituie o excepție de la autoritatea de lucru judecat ce nu poate fi interpretat decât în mod strict, conform regulii de interpretare exceptio est strictissimae interpretationis et applicationis.

În cauză, prin Decizia nr. 938/25.02.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2010, acțiunea în constatarea calității pârâtului de lucrător al Securității a fost respinsă definitiv, ceea ce face ca o nouă verificare a acestuia, chiar întemeiată pe art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, să nu poată avea ca finalitate constatarea pârâtului de lucrător/colaborator al fostei Securități, dat fiind faptul că art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008 permite o nouă verificare doar în ipoteza persoanelor care candidează la anumite funcții, intimatul-pârât neintrând în această categorie.

Prin urmare, prima instanță a reținut în mod corect că, inclusiv în situația identificării unor informații care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității din care ar rezulta că o anumită persoană a avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securității în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) sau b) din O.U.G. nr. 24/2008, nu mai este posibilă o nouă parcurgere a procedurii prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 în situația în care respectivele persoane nu intră în categoriile expres și limitativ prevăzute de art. 12

2

din O.U.G. nr. 24/2008.

Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că în cauza de față motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 1339 din 5 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 1339 din 5 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.