ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2005/2023

Ședința publică din data de 06 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 09 aprilie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca prin hotărârea pe care o va pronunța, în baza documentelor existente la dosar, instanța să constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 1407 din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect constatarea calității de lucrător/colaborator al securității ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1407 din 12 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, măsurile dispuse de intimatul-pârât, astfel cum au fost reținute în acțiunea introductivă și în nota de constare nr. x/13.10.2020 au fost măsuri excesive, intruzive în viața privată și neconstituționale prin raportare la reglementările vremii în materia drepturilor și libertăților fundamentale și fără nicio legătură cu apărarea siguranței naționale.

Instanța fondului în motivarea sentinței nu a reținut motivația politică a urmăririi informative, însă a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale privind caracterul măsurilor luate de intimatul-pârât care au condus în mod cert la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale.

Contrar celor reținute de prima instanță, intimatul-pârât a redactat și semnat olograf rezoluția sa pe documentul aflat la dosarul nr. x (adresa nr. x/20.06.1986), iar nu doar de maiorul B., semnătura și rezoluția pârâtului aflându-se pe partea de sus a filei.

Rezoluțiile redactate și semnate de intimat pe documentele aflate la filele x si 23 din dosarul nr. x demonstrează asumarea urmăririi informative de către acesta și prin aceasta încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale. De altfel, toate filele la care a făcut referire au fost depuse la dosarul de instanță în susținerea acțiunii.

În concluzie, recurentul-reclamant a opinat că activitățile desfășurate de intimatul-pârât A., în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Civile și Politice, precum și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și dreptul la libera circulație - art. 12 din Pactul Internațional cu Privire la Drepturile Civile și Politice, drepturi și libertăți fundamentale recunoscute și garantate de legislație în vigoare la acea dată.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

La acest termen de judecată, în ședință publică, a invocat excepția tardivității formulării acțiunii introductive de instanță, în raport de dispozițiile art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este nefondate, pentru următoarele considerente:

Cu prioritate, referitor la excepția tardivității formulării acțiunii introductive de instanță, se reține că termenul de 30 zile, prevăzut la art. 37 alin. (1) din Hotărârea nr. 2/2008 privind adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, este incident în acțiunea în constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru categoriile de persoane precizate la art. 3 lit. b)-z) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, or, în cauză, cererea introductivă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și nu privește categoriile de persoane precizate la art. 3 lit. b)-z) și procedura care se desfășoară în cazul acestora.

În consecință, excepția tardivității urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește recursul, se reține că reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, termenul de lucrător al Securității desemnează "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului."

Prin urmare, pentru a se constata calitatea unei persoane de lucrător al Securității, este necesar să fie întrunite următoarele condiții: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989; acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Dacă în ceea ce privește prima condiție, este cert că intimatul-pârât a fost angajatul fostei Securități, având gradul de colonel (1984, 1986), în ceea ce privește cea de-a doua condiție, a reținut instanța de fond că era necesar ca ofițerul să fi desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, dar din probele administrate în cauză nu rezultă că prin măsurile dispuse în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pârâtul ar fi participat activ la supravegherea informativă a titularului dosarului fond informativ nr. x (cotă CNSAS).

Astfel, în urma analizării înscrisurilor în dovedire depuse de reclamant, în mod corect a apreciat judecătorul fondului că acestea nu conțin măsuri dispuse de pârâtul A., în calitate de angajat al fostei Securități, având gradul de colonel (1984, 1986), și funcția de șef Serviciu 1 (1986), în cadrul Inspectoratului Județean Bacău (1984,1986), care să fi avut ca efect suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în ce privește supravegherea informativă a titularului dosarului fond informativ nr. x (cotă CNSAS), medic, demarată deoarece "avea legături neoficiale cu cetățeni străini și, totodată că ar avea intenții de evaziune".

În acest sens, se au în vedere raportul emis de Inspectoratul județean Bacău –Securitate serv. I, care este semnat de colonelul C.. și de către un alt ofițer, diferit de pârâtul din prezenta cauză, adresa nr. x/5.12.1986, emisă de Inspectoratul județean Bacău –Securitate serv. II, care a fost semnată de maior D., șeful Securității, iar nu și de pârâtul A., șeful Serviciului, având în vedere că semnătura acestuia din urmă nu figurează pe această adresă, cât și adresa nr. x/20.06.1986, emisă de Inspectoratul județean Bacău-Securitate, care este semnată doar de maiorul B. și adresa nr. x/20.08.1986, emisă de Inspectoratul județean Bacău, care, de asemenea, este semnată doar de șeful Securității, maior D., nu și de pârâtul A., șeful Serviciului, având în vedere că semnătura acestuia din urmă nu figurează pe această adresă.

În acest context, instanța de control judiciar reține că activitățile de suprimare sau îngrădire a unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului presupun efectuarea unor acte în vederea verificării și urmăririi unor persoane, prin dirijarea surselor informative, dispunerea de măsuri, trasarea de sarcini, etc.

Totodată, nu se poate reține îndeplinirea acestei condiții nici în ceea ce privește orice altă mențiune consemnată olograf de natură a permite verificarea identității redactorului și a faptului că aspectele consemnate emană într-adevăr de la persoana indicată în conținutul lor.

În consecință, constatând că situația de fapt expusă de recurentul-reclamant nu este confirmată de înscrisuri prin care să se demonstreze că intimatul-pârât a efectuat activități de natură a suprima sau îngrădi unele drepturi și libertăți fundamentale, toate criticile formulate de recurentul-reclamant sunt neîntemeiate.

În aceste condiții, având în vedere că lipsește o condiție esențială dintre cele două care trebuie îndeplinite cumulativ potrivt art. art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat și a aplicat corect dispozițiile legale mai sus amintite, incidente speței, soluția de respingerea a cererii ca nefondate fiind una legală.

Nu în ultimul rând, în ceea ce privește jurisprudența invocată de recurentul-reclamant, se reține că aceasta pleacă de la premisa dovedită că ofițerul ar fi desfășurat activități prin care să fi suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce în prezenta cauză, așa cum s-a reținut și anterior, nu este cazul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității.

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1407 din 12 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 aprilie 2023.