ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.12.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 842 din 28 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 842 din 28 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ fiscal, pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Prin această cerere de recurs a arătat că i s-a comunicat o sentință care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, lipsind argumentarea instanței de fond, astfel că sentința nu îndeplinește cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Prin motivele de recurs formulate după comunicarea de către instanța de recurs a sentinței recurate în forma atașată la dosarul de fond, înregistrate la dosar la data de 21 decembrie 2022, recurentul-pârât a înțeles să critice sentinta nr. 842/2021, formată din 6 pagini, comunicată de Curtea de apel, complet nemotivată. Astfel, a susținut că trebuie analizată hotărârea primită de recurent inițial, care poartă ștampila conform cu originalul și semnătura grefierului de ședință, în condițiile în care aceasta este forma în care i s-a comunicat sentința, la dosar existând într-adevăr un exemplar al hotărârii motivate, semnate olograf de judecător și de grefier, cu menționarea inclusiv a datei comunicării. În opinia sa, această hotărâre a fost motivată probabil ulterior, după primirea recursului formulat de acesta. A invocat dispozițiile art. 429 C. proc. civ., privind dezînvestirea instanței de judecata, precum și art. 427 C. proc. civ., privind comunicarea hotărârii judecătorești. În concluzie, a solicitat casarea sentinței nemotivate, primite inițial de părțile litigante, și trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la motivele de recurs formulate de recurent pentru termenul din 16 februarie 2023, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este legală, fiind motivată cu respectarea dispozițiilor art. 425 C. proc. civ. În esență, a susținut că recurentul nu poate insista în valorificarea motivului de nelegalitate menționat exclusiv pe varianta de sentință comunicată inițial, atât timp cât la dosarul cauzei există un exemplar al sentinței motivate, care cuprinde considerentele instanței de judecată pentru pronunțarea soluției recurate. Vicierea procedurii de comunicarea hotărârii a fost acoperită prin comunicarea unui exemplar conform cu originalul aflat la dosar, recurentul fiind repus în termenul de recurs, având posibilitatea formulării de critici concrete. În concluzie, susținerea recurentului că trebuie să se țină cont de copia hotărârii comunicată inițial sunt lipsite de suport juridic și trebuie respinsă.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 decembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată la data de 16 februarie 2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A.. Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâtul formulând cerere de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susținând că sentința recurată este nemotivată. Înalta Curte constată că recurentul, prin cererea inițială de recurs, a criticat sentința recurată, pentru nemotivare, în sensul că aceasta nu cuprindea considerentele instanței care au condus la soluția adoptată, fiindu-i comunicat un exemplar al sentinței care cuprindea doar susținerile părților litigante expuse prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare. Observând că la dosarul de fond se află atașat un exemplar al sentinței recurate motivate, exemplar diferit de cel care le-a fost comunicat părților litigante, în stadiul procesual al recursului, Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a sentinței, în forma în care se afla atașată la dosar, reclamantul fiind repus în termenul de recurs, prin raportare la această comunicare. Prin cererea de recurs depusă la dosar ulterior comunicării sentinței motivate a curții de apel, recurentul a arătat că înțelege să formuleze critici la sentința pe care a primit-o initial și care era nemotivată, aceasta neîntrunind condițiile prevăzute de art. 425 C. proc. civ., susținând o eventuală înlocuire a sentinței, ori o motivare a acesteia după comunicarea exemplarului incomplet și formularea recursului de către reclamant. Cu privire la aceste susțineri, instanța de control judiciar constată că din actele și lucrările dosarului nu rezultă elemente care să conducă la concluzia unei eventuale înlocuiri a sentinței atașate în dosarul de fond la filele x. Este adevărat că părților litigante le-a fost comunicat câte un exemplar incomplet al sentinței recurate, însă acesta reprezintă un viciu al procedurii de comunicare a hotărârii, prevăzută de art. 427 C. proc. civ., iar nu un motiv de nelegalitate a sentinței din perspectiva lipsei motivelor acesteia, care să conducă la soluția de casare și la rejudecarea cauzei de către prima instanță. Totodată, viciul privind comunicarea sentinței a fost acoperit prin comunicarea hotărârii, în forma atașată în dosarul de fond, de către Înalta Curte, neexistând nicio vătămare a recurentului-reclamant, în condițiile în care i s-a acordat posibilitatea să formuleze critici concrete împotriva sentinței motivate. Însă recurentul nu a înțeles să-și argumenteze recursul raportându-se eventual la alte motive de nelegalitate, insistând în invocarea motivului prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că sentința care i-a fost comunicată inițial nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și că aceasta este hotărârea la care înțelege să se raporteze în prezentul recurs. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.