ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5073/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în baza documentelor existente la dosar, la această dată, să aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Prin sentința civilă nr. 590 din 8 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a constatat că pârâtul a fost colaborator al Securității în sensul art. 2 alin. (b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva sentinței civile nr. 590 din 8 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal pârâtul A. a declarat recurs iar reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs incident.

3.1 Recurentul-pârât A., prin cererea de recurs întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, și, în principal, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a susținut că este incident motivul de casarea prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6, întrucât instanța de fond și-a motivat soluția având în vedere alt temei de drept, respectiv a constat că pârâtul a fost colaborator al Securității în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 deși prin acțiune s-a solicitat să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

A menționat că hotărârea nu cuprinde nici argumentele care au format convingerea, chiar și greșită, că pârâtul ar fi fost colaborator al Securității și că motivarea acesteia nu este de natură să facă dovada că susținerile și mijloacele de apărare au fost examinate, împrejurare ce denotă recercetarea fondului.

În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul-pârât a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, s-a arătat că nu este îndeplinită cea de a doua condiție impusă de aceste dispoziții legale, întrucât pârâtul nu a desfășurat activități de supraveghere informativă în calitatea sa de angajat și, pe de altă parte, nu a semnat niciun document în cadrul supravegherii informative pentru că nu a îndeplinit o asemenea activitate.

3.2 Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin recursul incident întemeiat pe dispozițiile art. 491, art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat în principal, casarea sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (2) și art. 14 alin. (6) din C. proc. civ., situație ce atrage incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel, instanța nu numai că nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut dar nici nu a pus în discuția contradictorie a părților schimbarea temeiului juridic al cererii de chemare în judecată, încălcând astfel principiile disponibilității și contradictorialității.

Cât privește incidența prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a apreciat recurentul-pârât că argumentele judecătorului fondului sunt străine de natura cauzei, străine de scopul urmărit prin promovarea acțiunii și anume stabilirea calității de lucrător al Securității.

În fine, a arătat recurentul-reclamant că hotărârea a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât în calitatea de angajat al fostei Securități a recurentului-pârât este evident că în speță este îndeplinită prima condiție prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-pârât ca nefondat în ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și admiterea recursului incident promovat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, recurentul-pârât A. a invocat excepția inadmisibilității recursului incident declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, susținând că din motivarea recursului incident rezultă că recurentul-reclamant aduce critici ce ar fi trebuit să facă obiectul unui recurs principal pe care acesta nu l-a formulat în termen legal.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 martie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 27 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează a admite ambele recursuri, pentru considerentele expuse în continuare.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului incident, invocată de recurentul-pârât A., Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, întrucât potrivit prevederilor art. 491 C. proc. civ. raportat la dispozițiile art. 472 și art. 474 C. proc. civ., intimatul nemulțumit de soluția primei instanțe, poate formula recurs incident în cadrul procesului în care se judecă recursul făcut de partea potrivnică, prin care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, motivele recursului incident putând viza orice aspect care prezintă interes pentru intimatul care declară recurs incident, acesta având un caracter accesoriu în raport de recursul principal.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu o cerere prin care a solicitat să se aprecieze asupra calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.

Prin sentința recurată acțiunea a fost admisă, fiind constatată calitatea pârâtului de colaborator al securității, atât reclamantul cât și pârâtul formulând critici de nelegalitate împotriva acestei sentințe.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită " va cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudența C.E.D.O. s-a reținut constant că dreptul la un proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situația în care instanța procedează la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența".

Or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de către părți, ceea ce cu ușurință se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunțate de instanța fondului, care a ignorat temeiul de drept invocat prin cererea de chemare în judecată, respectiv art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 și a soluționat cauza în raport de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a pune în discuția părților litigante acest aspect.

Așadar, instanța de fond, s-a raportat în mod greșit la un alt temei juridic decât cel indicate de reclamant, fără a ține seama de întreaga expunere din cadrul cererii de chemare în judecată și de apărările formulate prin întâmpinare, atitudine ce nu poate fi acceptată, în condițiile în care este de natură a afecta drepturile procedurale ale ambelor părți litigante, și echivalează cu necercetarea fondului dreptului dedus judecății.

În aceste condiții, în care instanța de fond nu a expus în considerentele hotărârii pronunțate care au fost motivele care au generat aplicarea unui alt temei de drept decât cel indicat de părți, este practic imposibilă exercitarea unui control judiciar de către instanța de recurs.

În consecință, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea asigurării dreptului părților la soluționarea cauzei cu respectarea dublului grad de jurisdicție. În rejudecare, instanța urmează a analiza cererea de chemare în judecată, prin prisma dispozițiilor legale invocate de către reclamant.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-pârât A. și recursul incident declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, va casa sentința recurată și va trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității recursului incident.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 590 din 8 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și recursul incident declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva aceleiași sentințe.

Casează sentința recurată și trimite cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.

Procesat de GGC - LM