ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1538/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.11.2018, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței să aprecieze asupra calității pârâtului de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 1459 din 15 aprilie 2019 a Curții de Apel București, Curtea de Apel București a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A..

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate.

A invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii acțiunii și reținerii existenței calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâtul A..

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt și a cadrului normativ incident în speță, a susținut recurentul-reclamant că prima instanță a respins acțiunea, încălcând și aplicând în mod greșit prevederile ce conțin definiția legală a noțiunii de colaborator al Securității, reglementată de art. 2 lit. b) teza finală din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Recurentul-reclamant a susținut că în cauză sunt întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de legiuitor pentru reținerea calității de colaborator al organelor securității, respectiv: înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția organelor de securitate, a locuinței sau a altui spațiu deținut, precum și caracterul voluntar al punerii la dispoziția Securității a spațiului.

Din conținutul raportului privind modul cum a decurs recrutarea, reiese faptul că intimatul - pârât a pus la dispoziția Securității a apartamentului în care locuia.

De asemenea, din conținutul angajamentului, întocmit și semnat olograf indescifrabil de către pârât, reiese acordul acestuia ferm de a pune la dispoziția organelor fostei Securități a apartamentului în care locuiește, respectiv "Subsemnatul A.,/..,/, cu domiciliul în Săveni, mă angajez să sprijin în mod secret, organizat și activ organele de securitate în activitatea ce o desfășoară pentru prevenirea, deconspirarea și lichidarea infracțiunilor îndreptate împotriva securității statului, prin punerea la dispoziție a apartamentului în care locuiesc, în interesul muncii necesare acestor organe." .

Din construcția textului de lege rezultă că este irelevant dacă în casa de întâlniri au fost sau nu introduse surse, de asemenea, fiind irelevantă natura informațiilor pe care rețeaua introdusă în casa conspirativă a furnizat-o Securității.

Altfel spus, pentru reținerea calității de gazdă a unei case de întâlniri nu trebuie ca sursele să furnizeze informații care să se refere la atitudini sau activități îndreptate împotriva regimului.

O interpretare contrară nu poate fi acceptată pentru următoarele motive:

În primul rând, niciuna dintre cele două părți - ofițerul, respectiv gazda - nu aveau cum să prevadă, la momentul punerii la dispoziție a spațiului, ce fel de informații vor putea oferi colaboratorii care vor intra în imobilul respectiv. în plus, gazda nici nu participa la întâlnirile dintre ofițer și surse.

În al doilea rând, o atare interpretare nu poate fi primită pentru că ar însemna că stabilirea calității de gazdă (colaborator prin facilitarea strângerii de informații) să depindă exclusiv de activitatea unor terți.

Prin urmare, calea aleasă de legiuitor se justifică prin aceea că gazdele caselor aveau, în angrenajul Securității, un rol mult mai important decât cel al informatorilor.

În plus, această categorie de colaborare nu permite subclasificări pe criterii morale, la fel ca în cazul informatorilor a căror activitate este analizată în funcție de conținutul delațiunilor furnizate.

Recurentul susține că în cauză este îndeplinită și condiția privind punerea voluntară a spațiului respectiv la dispoziția Securității, fapt dovedit fapt dovedit prin conținutul angajamentului semnat, și anume "Subsemnatul A.,/.../, mă angajez să sprijin în mod secret, organizat și activ organele de securitate/.../, prin punerea la dispoziție a apartamentului în care locuiesc, în interesul muncii necesare acestor organe."

Subliniază recurentul că această condiție reiese și din cuprinsul Raportului privind modul cum a decurs recrutarea în calitate de gazdă casă de întâlniri a numitului A. și cu propuneri de includere în rețea acestuia, de la dosarul de rețea nr. x (cotă CN.S.A.S.), datat 23.05.1989.

În opinia recurentului, nu este necesar astfel cum în mod eronat a reținut prima instanță, ca în spațiul pus la dispoziție de recurentul-pârât Securitatea să fi și desfășurat activități specifice, relevanță având în cauză punerea la dispoziție în mod conștient a unui spațiu, cunoscându-se scopul în care avea a fi utilizat.

Prin rezoluția din 6 septembrie 2019 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 25 februarie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune vizând constatarea calității de colaborator al Securității a intimatului-pârât A., în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Verificările au fost efectuate de recurentul-reclamant în baza art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată prin Legea nr. 293/2008, cu modificări și completări, ce stabilesc obligația Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității {C.N.S. A. S.) de a verifica din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător sau de colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b)-h1) din același act normativ.

Din conținutul Notei de constatare nr. x/09.08.2018, precum și din înscrisurile atașate acțiunii, pârâtul A. a fost recrutat de către I.J. Botoșani, Serv. 1, în calitate de gazdă casă de întâlniri, pentru efectuarea întâlnirilor ofițerilor de securitate de la I.J. Botoșani cu rețeaua informativă din legătură, în condiții de conspirativitate. în acest sens, a întocmit și semnat olograf un angajament, datat 23.05.1989.

Soluționând acțiunea formulată de reclamant, instanța fondului a apreciat că este neîntemeiată, considerând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile: înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția organelor de securitate a locuinței sau a unui alt spațiu pe care îl deținea și punerea la dispoziție a spațiului să se facă în mod voluntar.

Prin criticile formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză.

Contrar celor susținute de recurent, soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor normative pertinente prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului.

Astfel, sub un prim aspect, Înalta Curte reamintește ca din analiza preambulului și a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii unei societăți postcomuniste a fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care în prezent candidează pentru sau ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situația de a fi garanții Constituției și ai democrației) ori dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității.

Prin urmare, rolul instanței învestite cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau, după caz, colaborator al Securității, nu este acela de a stabili vinovații, de a aplica pedepse și de a le individualiza, nerealizând o justiție retributivă, ci doar de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului C.N.S.A.S. și a probelor administrate de pârât, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite prin jurisprudența C.E.D.O, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de Mare Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Prin urmare, este evident că eventuala neîndeplinire a celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 împiedică reținerea calității de colaborator al Securității, indiferent de prevederile preambulului acestui act normativ.

În prezenta speță recurentul-reclamant a solicitat verificarea calității de colaborator al securității în privința intimatului-pârât, prin prisma faptului că acesta a fost recrutat în calitate de gazdă casă de întâlnire, prin punerea la dispoziția organelor de Securitate a locuinței sale din Săveni, str. 23 august.

Este de principiu că pentru colaborarea prin facilitarea culegerii de informații trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

Înalta Curte constată, în acord cu prima instanță, că pentru a avea calitatea de colaborator al Securității nu este suficientă simpla punere la dispoziția Securității a spațiului în mod voluntar, fiind necesară ca această permisiune să aibă ca scop înlesnirea activității de culegere de informații de la alte persoane de către lucrătorii Securității

La această constatare se adaugă și faptul că din dosarul personal nu rezultă că în locuința pusă la dispoziție de pârât s-ar fi desfășurat activități în sensul culegerii de informații care să conducă la încălcarea unor drepturi sau libertăți.

Prin urmare, suspiciunea reală că una dintre cele două condiții ale textului de lege nu este îndeplinită, și anume caracterul voluntar al punerii la dispoziție a locuinței, în legătură directă cu faptul că în acea locuință nu s-a desfășurat, în concret nicio activitate de culegere de informații, conduce instanța de recurs la concluzia că nu poate fi reținută calitatea prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Nu este de ignorat nici faptul că, în condițiile date, relatate pe larg mai sus, stabilirea calității de colaborator în privința intimatului - pârât nu ar fi de natură să atingă scopul final al legii, așa cum este menționat în preambul și cum a fost descris pe larg în prezenta decizie.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile recurentului-reclamant sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru argumentele expuse, constatând că sentința este legală, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 1459 din 15 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.