ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1784/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, din data de 19.03.2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 879 din 25 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 879 din 25 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-reclamant a susținut, în esență, că nu a fost avută în vedere de prima instanță ca dovadă a colaborării pârâtului cu fosta securitate si a calității și utilității informatiilor furnizate, faptul că pârâtul a fost compensat de securitate, astfel cum rezultă din tabelul aflat la dosarul de fond. Totodată, contrar celor retinute de judecătorul fondului privind unicitatea notei informative care a stat la baza actiunii, a apreciat că legiuitorul nu cere existenta pluralității de informări adresate securității, care să îndeplinească standardele definitiei legale, fiind suficient și un singur astfel de caz, pentru retinerea calității de colaborator al securității. Astfel, informatiile furnizate de pârât au vizat îngrădiera unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pârâtul a constientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunea sa că se pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare a vizat această consecință. În fine, recurentul-reclamant a susținut că este îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de textul legal ce a constituit temeiul juridic al acțiunii, care se referă la vizarea acestor drepturi, iar nu neapărat încălcarea acestora. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs În stadiul procesual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 februarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 24 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Din actele dosarului rezultă că pârâtul a semnat la 25.08.1988 un angajament de a furniza informații către organele de securitate - dosar fond. Acesta a primit numele conspirativ " B. " Documentația administrativă înaintată de către reclamant conține o singură notă informativă semnată sub acest nume conspirativ, prin care sunt relatate nemulțumiri ale numitului MH relativ la pensia primită, precum și aspecte legate de producerea de alcool din diverse ierburi pe care MH l-ar vinde nelegal. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că nu a fost avută în vedere de prima instanță ca dovadă a colaborării pârâtului cu fosta securitate si a calității și utilității informatiilor furnizate, faptul că pârâtul a fost compensat de securitate, că legiuitorul nu cere existenta pluralității de informări adresate securității, că informatiile furnizate de pârât au vizat îngrădiera unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, pârâtul a constientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunea sa că se pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare a vizat această consecință, fiind îndeplinită și cea de a doua condiție prevăzută de textul legal ce a constituit temeiul juridic al acțiunii, care se referă la vizarea acestor drepturi, iar nu neapărat încălcarea acestora. Înalta Curte, împărtășind opinia primei instanțe, constată că aceste argumente, care de altfel au fost expuse și cuprinsul cererii de chemare în judecată, sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora. Amintește instanța de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară. În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunea de "colaborator al Securității" ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Din definiția dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), prin informațiile respective sa fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Or, în prezenta cauză, Înalta Curte reține că în mod corect a constatat judecătorul fondului că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în persoana recurentului, prevalându-se exclusiv de nota informativă de la dosar fond, în care sunt relatate de către sursa "B." nemulțumiri ale numitului MH relativ la pensia primită, precum și aspecte legate de producerea de alcool din diverse ierburi pe care MH l-ar vinde nelegal. În aceste condiții, se constată că informațiile oferite în nota respectivă au caracter general, nefăcându-se vorbire despre informații care să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Nemulțumirea lui MH legată de pensia primită este generică și nu este corelată cu reproșuri privind politica în domeniu a regimului anterior, chiar autorul notei arătând că MH a sesizat organele competente cu analiza calculului pensiei sale. Faptul că pârâtul exprimă opinia sa proprie în sensul că MH nu ar avea dreptate nu poate fi considerat că ar conferi un caracter anti-regim afirmațiilor persoanei reclamate. Relatările pârâtului legate de o presupusă producție și vânzare ilegală de alcool realizată de numitul MH nu reprezintă informații prin care se denunță activități potrivnice regimului totalitar comunist sau comentarii negative la adresa nivelului de trai din țara noastră sub regimul comunist. Și în ceea ce privește îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de control judiciar constată că furnizarea acestor informații printr-o notă informativă către organele de securitate nu a expus persoana în cauză unor consecințe negative, vizând îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Prin furnizarea acestor informații, persoana la care s-a referit nu a fost expusă unor posibile sancțiuni din partea reprezentanților regimului comunist sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viața personală a persoanelor urmărite, astfel că nu pot fi primite alegațiile recurentului în sensul că pârâtul a constientizat că asupra persoanei la care s-a referit în delațiunea sa că se pot lua măsuri de urmărire și verificare și, prin urmare a vizat această consecință. Așa fiind, din actele dosarului rezultă că unicul înscris depus de reclamant la dosar nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză, neputându-se concluziona, dincolo de orice dubiu, că pârâtul a fost colaborator al securității așa cum susține autoritatea reclamantă. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,