ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5487/2022

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. să se constate existența calității pârâtului de lucrător al Securității.

Prin sentința civilă nr. 476 din 5 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și s-a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 476 din 5 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, respingerea cererii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a susținut că activitatea de urmărire informativă a fost dispusă de șefii săi și nu putea fi refuzată întrucât privea executarea unui ordin direct, fiind impusă de rațiuni de securitate națională, astfel că, nu a reprimat pe nimeni și nu poate fi învinuit pentru faptele instituției unde lucra.

Totodată, consideră că instanța de fond nu a avut în vedere că în prezent nu ocupă o funcție din cele arătate expres în O.U.G. nr. 24/2008.

Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul-pârât ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanță a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-pârât a arătat că este cercetat în mod nelegal și netemeinic de către CNSAS, având în vedere că funcția pe care o deține nu este enumerată printre demnitățile sau funcțiile prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. De asemenea, a precizat că din nici un document nu rezultă faptul că informațiile culese cu ocazia supravegherii persoanelor în cauză au fost folosite în scopul reprimării activității și convingerilor persoanelor urmărite, întrucât suspiciunile nu au fost confirmate, iar dosarele acestora au fost clasate.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 6 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 30 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind amânată la solicitarea recurentului-pârât, fiind acordat termen de judecată pentru data de 2 noiembrie 2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în privința pârâtului A..

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâtul formulând critici de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, greșita interpretare a dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 24/2008, respectiv neîndeplinirea, în opinia sa, a condițiior reglementate de textele legale, motivat de faptul că nu poate fi învinuit de faptele instituției unde lucra și de faptul că în prezent nu ocupă o funcție dintre cele arătate expres în O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar raportat la actele dosarului, împărtășind opinia judecătorului fondului, apreciază că aceste argumente sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Din analiza înscrisurilor depuse la dosar a reieșit că pârâtul a fost angajat al fostei Securități, în cadrul Inspectoratului Județean Prahova, Securitatea Orașului Câmpina. În această calitate a participat la supravegherea informativă a mai multor cetățeni români.

În cadrul dosarului nr. x a supravegheat-o informativ pe B. astfel cum reiese din notele analiză întocmite olograf de reclamant la data de 20.10.1987 și de 16.02.1988 și semnate de acesta în calitatea sa de locotenent. Motivul supravegherii era reprezentat de legăturile semnalate cu un cetățean străin, turist, cunoscut cu ocazia unei excursii efectuate la Brașov. Se menționează în notele analiză că, în timpul studenției, persoana urmărită ar fi întreținut relații cu mai mulți colegi de facultate, studenți străini, intenționând o căsătorie și plecarea din țară.

În vederea supravegherii, pârâtul a dispus "dirijarea" unor surse ale Securității să stabilească comportarea la locul de muncă, atitudinea în cadrul anturajului pe care îl frecventează, dacă face referiri la contactarea sa de către organele de securitate, să i se stabilească preocupările după căsătorie, intențiile de viitor, dacă face comentarii despre relațiile social politice din tară, relațiile cu colegii de muncă. De asemenea, pârâtul a dispus interceptarea corespondenței interne și externe ale acesteia, a convorbirilor telefonice precum și efectuarea de investigații la domiciliul familiei pentru a stabili modul în care aceasta este cunoscută în rândul colocatarilor, anturajul, preocupările.

În cadrul dosarului nr. x cu privire la C. – inginer in cadrul IGCL Câmpina pârâtul a întocmit olograf și a semnat nota analiză din data de 1.03.1988. Motivul menționat în notă pentru supraveghere l-a constituit relațiile cu un cetățean italian care a invitat-o pe persoana supravegheată in cursul anului 1984 să efectueze o excursie în Italia, precum și cu alți cetățeni străini, unii cunoscuți în perioada facultății. În nota analiză se menționează că persoana supravegheată nu posedă și nu intră în relații cu persoane deținătoare de date și documente secrete. De asemenea, nota analiză cuprinde comentarii referitoare la familia din care provine persoana supravegheată și relațiile pe care le are la momentul redactării notei.

În vederea supravegherii pârâtul a dispus "dirijarea" unei surse a Securității să stabilească comportarea la domiciliu, comentariile pe care le face, preocupări, anturaj. De asemenea, pârâtul a dispus interceptarea corespondenței interne și externe ale acesteia și a convorbirilor telefonice pentru a stabili discuțiile pe care le poartă, relațiile și natura acestora.

În cadrul dosarului nr. x cu privire la D. – bobinator in cadrul E. pârâtul a întocmit olograf și a semnat nota analiză din data de 16.07.1988. Motivul menționat în notă pentru supraveghere l-a constituit stabilirea naturii relațiilor cu un cetățean "fugar" în Italia, pentru obținerea unor date de interes operativ cu privire la transfug. În nota analiză se menționează că persoana supravegheată este rudă cu cetățeanul transfug, că acesta nu posedă și nu intră în relații cu persoane deținătoare de date și documente secrete. De asemenea, nota analiză cuprinde comentarii referitoare la familia din care provine persoana supravegheată și relațiile pe care le are la momentul redactării notei.

În vederea supravegherii pârâtul a dispus "dirijarea" unei surse a Securității să stabilească poziția acestuia, preocupări, concepții, dacă este mulțumit cu modul în care s-a realizat pe plan social și profesional. De asemenea, pârâtul a dispus interceptarea corespondenței interne și externe persoanei supravegheate pentru a stabili discuțiile pe care le poartă, relațiile și natura acestora.

Amintește instanța de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 noțiunea de "lucrător al Securității" ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din definiția dată de legiuitor termenului de "lucrător al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv: persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989; acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta este îndeplinită, pârâtul fiind ofițer de Securitate în cursul anilor 1987 și 1988, semnând în această calitate note analiză referitoare la informațiile culese și prin care a dispus măsuri cu privire la continuarea supravegherii informative a unor persoane.

Cu privire la cea de-a doua condiție, după cum în mod argumentat a reținut și judecătorul fondului, raportat la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a participat activ și efectiv la supravegherea informativă a persoanelor urmărite în dosarele nr. x, nr. x, nr. x, sens în care a recurs la culegerea de informații prin dirijarea și instruirea unor surse și lucrători ai securității, în vederea verificării informative și a cunoașterii opiniilor și ideilor persoanelor urmărite cu privire la regimul politic.

Desfășurarea de către recurentul-pârât a activităților ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond a avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a persoanelor urmărite, incluzând preocupările, anturajul și relațiile de familie, în lipsa acordului acestora, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale.

Această activitate de urmărire informativă, în modalitățile expuse mai sus, a fost de natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Înalta Curte apreciază că recurentul-pârât nu se poate apăra invocând contextul politic al vremii, natura muncii desfășurate or ordinele superiorilor, având în vedere scopul reglementării aduse prin O.U.G. nr. 24/2008, voința leguitorului fiind de a califica ca fiind lucrător al Securității și persoana care, acționând în limitele profesiei și cu respectarea atribuțiilor ce îi reveneau în epocă, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, din formularea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, reieșind concluzia că este suficient ca prin activitățile derulate de angajatul Securității să se producă o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale.

În ceea ce privește alegațiile recurentului-pârât privitoare la faptul că instanța de fond nu a avut în vedere că în prezent nu ocupă o funcție dintre cele arătate expres de O.U.G. nr. 24/2008, constată instanța de control judiciar că recurentul a invocat pentru prima dată în recurs această chestiune, reținând totodată că potrivit dispozițiilor art. 494 raportat la art. 478 C. proc. civ. acesta nu are dreptul de a invoca în fața instanței de recurs alte apărări decât cele invocate în fața instanței de fond și care au făcut obiectul analizei prin sentința recurată.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Având în vedere efectele principiului legalității căilor de atac, reține Înalta Curte că judecarea cererii de recurs are în vedere exclusiv aspectele de nelegalitate ale hotărârii recurate, iar invocarea unor noi aspecte, neaduse în atenția primei instanțe, nu este permisă.

Pe cale de consecință, dat fiind că această susținere a recurentului nu a fost dedusă judecății în fața primei instanțe, prin întâmpinare, fiind invocată direct în recurs, ea nu va putea fi analizate pentru prima dată în calea de atac, urmând a fi respinsă cu această motivare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței nr. 476 din 5 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.