ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5382/2022

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul A. să se constate existența calității lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe acest pârât.

Prin sentința civilă nr. 1383 din 12 octombrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, și a constatat calitatea de lucrător al Securității a pârâtului A., domiciliat în București.

Împotriva acestei sentințe pârâtul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea reclamantului, ca neîntemeiată.

Printr-o primă critică, recurentul a invocat nemotivarea hotărârii recurate, apreciind că instanța de fond s-a limitat doar la a stabili faptele care ar fi atras calitatea pârâtului de lucrător al Securității, fără însă a prezenta care a fost participarea efectivă la aceste fapte.

Totodată recurentul-pârât susține că instanța de fond nu a analizat fiecare activitate în parte și nu explică de ce pentru aceste fapte s-a rețintu în sarcina sa calitatea de lucrător al Securității.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod, recurentul-pârât a susținut că instanța nu a interpretat apărarea propusă prin întâmpinare, cu referire la prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 modificată prin Legea nr. 293/2008 în sensul că nus-a făcut o analiză justă a faptelor sale din perspectiva sintagmei: "a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturile și libertățile fundamentale ale omului."

Intimatul - reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 07.12. 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate și a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum și prin raportare la dispozițiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.

Referitor la cea dintâi critică adusă de recurentul-pârât, întemeiată pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sesnul că instanța de fond a efectuat o motivare abstractă și s-a raport doar la faptele prezentate de către reclamant, Înalta Curte reține că potrivit textului de lege invocat: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

În literatura de specialitate s-a precizat că, deși la punctul 6 ar fi vorba de trei motive distincte, în realitate este vorba despre ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare, și anume nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificate și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii. Un atare motiv de casare se justifică prin prisma faptului că, în lipsa oricăror considerente, a unor considerente contradictorii sau străine de natura pricinii, nu se poate aprecia dacă soluția adoptată este sau nu rezultatul cercetării fondului cauzei.

În speță, deși recurentul-pârât și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., din dezvoltarea argumentelor expuse în cuprinsul acesteia rezultă că partea nu a arătat, în mod concret, punctual, motivele pe care hotărârea de fond ar fi trebuit să se întemeieze, motivele contradictorii sau străine de natura cauzei pe care le cuprinde aceasta, limitându-se să menționeze că motivarea instanței de fond este abstractă și încalcă dreptul la un proces echitabil, neindicând, prin urmare, care dintre ipotezele motivului de casare invocat ce vizează, așa cum s-a arătat, nemotivarea hotărârii, este incidentă în cauză.

Or, în condițiile în care recurentul-pârât a invocat doar în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neformulând argumente de ordin critic care să se circumscrie acestor dispoziții, instanța de recurs se află în imposibilitate de a efectua un control de legalitate a sentinței recurate din această perspectivă, nemulțumirea părții cu privire la soluția adoptată de prima instanță și simpla indicare a acestui temei legal neputând echivala cu motivarea cererii de recurs sub acest aspect.

În acest context, Înalta Curte reține că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. nu este fondat, ipoteza că hotărârea recurată ar fi nemotivată neputând fi reținută.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare propus în critica sentinței recurate, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază de asemenea că este nefondat având în vedere următoarele considerente:

Prin cererea nr. x/15.10.2019 formulată de numita B., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului la care petentul a avut acces în temeiul art. 7 alin. (1) și alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu modificările și completările ulterioare.

În urma verificărilor efectuate în dosarul nr. x (cotă C.N.S.A.S.), recurentul-pârât figurează cu activitate zona de acțiune a Securității.

Cu privire la activitățile întreprinse de către recurentul-reclamant, din materialul probator propus în cauză instanței de fond, Înalta Curte reține următoarele înscrisuri relevante:

- Cerere de verificare la cartotecă (formular tipizat), 15.02.1960, completat olograf de slt. A., Direcția Regională Suceava, secția Raională Darabani, document cu următorul conținut:

"Dispuneți verificarea numitului: C../.../. Domiciliul: satul Balinți, com. Havârna, raion Darabani. Alte indicii de identificare: fost membru D., fost condamnat. Scopul verificării: Urmează să fie luat în evidență, Ce informații se cer: Cum este cunoscut în evidențele dumneavoastră." (dosar nr. x, f. x);

- Referat, 17.09.1960, semnat dactilo și olograf de slt. A., Direcția Regională Suceava, secția Raională Darabani, în care se menționează:

"Din investigațiile efectuate în satul Balinți, comuna Havârna, raionul Darabani, în vederea identificării numitului C.., fost membru D.., am stabilit că susnumitul domiciliază în prezent în satul Balinți, comuna Havârna, ocupându-se cu munca câmpului. întrucât cel în cauză a fost membru D.., propun să fie luat în evidență la Problema D.." (dosar nr. x, f. x);

- Hotărâre privind trecerea în evidența operativă pasivă a numitului C... din com. Havârna, rai. Dorohoi, 02.02.1965, întocmită și semnată olograf de It. maj. A., Direcția Regională Suceava, secția Raională Dorohoi, document, în care se menționează:

"Numitul C../.../, de profesie agricultor, membru în cooperativa agricolă de producție, domiciliază în com. Havârna, raionul Dorohoi. Susnumitul figurează în evidențele noastre la Problema D.. pentru faptul că din anul 1940 se înscrie în D. și activează până la dizolvarea acestui partid în com. Havârna./.../. Față de cele raportate mai sus, propunem a se aproba trecerea susnumitului la forma de evidență pasivă." (dosar nr. x, f. x);

- declarații ale titularului privind atitudinea manifestată împotriva regimului comunist: fila x, 12-13,14-15v, 27, 28, 34,41-43v;

- declarații și Note informative furnizate de persoane din anturajul lui C., care aveau cunoștință de manifestările acestuia împotriva regimului comunist: fila x, 19-19v, 20-20v, 21-21v, 22-22v, 23, 24-24v, 25, 26, 29, 30, 31, 32, 33, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 46-47v, 48, 50, 61, 62, 63, 64, 65-65v.

În urma constatării la verificarea pe cale administrativă a documnetelor mai sus enumerate, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune vizând constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât.

Potrivit Notei de constatare nr. DI/l/1148/27.07.2020, recuentul-pârâtul a fost angajat al fostei Securități, având gradul de sublocotenent (1960), respectiv locotenent major (1965-1966) în cadrul Direcției Regionale Suceava, secția Raională Darabani (1960) respectiv secția Raională Dorohoi (1965-1966).

În cauză nu s-a contestat calitatea recurentului-pârât de ofițer al fostei Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate.

Prima instanță a constatat în mod corect, pe baza documentației prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, că activitatea recurentului-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, așa încât sunt incidente dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivele de recurs, recurentul reiterează apărările formulate pe fondul cauzei, încercând să acrediteze ideea că prin activitățile desfășurate în calitate de locotenent, în cadrul Direcției Regionale Suceava, secția Raională Darabani și Dorohoi, nu a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, însă aceste susțineri, instanaț de recurs le apreciază ca fiind nefondate.

Potrivit definiției legale a conceptului de lucrător al Securității cuprinsă în art. 2 lit. a) din ordonanța de urgență, are această calitate "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Ca atare, pentru constatarea calității de lucrător al Securității este necesar întrunirea a două condiții:

- persoana în cauză să fi avut calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989;

- acea persoană să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Cu privire la prima condiție, în mod corect a reținut instanța de fond că aceasta este îndeplinită.

Cu privire la cea de-a doua condiție, Înalta Curte prin, raportatare la actele depuse la dosar, recurentul-pârât a participat activ la supravegherea informativă a numitului C., la rândul său colaborator al Securității cu nume conspirativ E., până la efectuarea raportului cu propunerea de încetare a legăturii cu agentul "E. din 14.12.1966.

Desfășurarea de către recurentul-pârât a activităților ce rezultă din examinarea înscrisurilor depuse la dosarul de fond a avut ca scop și consecință obținerea de informații referitoare la viața privată a persoanei urmărite, indiferent dacă aceasta ulterior a devenit la rândul său colaboratoare a Securității, incluzând preocupările, anturajul și relațiile de familie, în lipsa acordului acesteia, fără ca măsurile întreprinse să fi fost justificate de imperativul apărării siguranței naționale.

Această activitate de urmărire informativă, în modalitățile expuse mai sus, a fost de natură să îngrădească drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Concret, astfel cum rezultă din Cererea de verificare la carotecă, datat 15 februarie 1960, pârâtul a solicitat informații privitoare la numitul C. despre activitatea politică anterioară a acestuia și despre activitățile sale dușmănoase, deși asupra persoanei urmărite nu era deschisă vreo urmărire/anchetă penală în desfășurare. Totodată relevant pentru activitatea care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului din partea recurentului-pârât privește și faptul că în relația acestuia cu numitul C. ca element activ al fostei Securități în calitate de colaborator, acesta a fost activat cu scopul de a supraveghea elemente ce au făcut parte din fostele partide burgheze, respectiv numiții F. fost membru D., G. fost membru D., H. fost membru I. și alții.

Ulterior, ca urmare a semnalărilor rețelei informative, la data de 02.02.1965, recurentu-pârât propune încetarea legăturii cu numitul C. și clasarea dosarelor.

În mod evident, prin activitățile desfășurate, verificarea și supravegherea numitului C., precum și scopul cooptării acestuia în funcția de colaborator al securității, se confirmă fără echivoc că recurentul a participat nemijlocit la instrumentarea unei acțiuni motivate politic.

Prin urmare, Înalta Curte constată ca fiind întemeiată afirmația intimatului-reclamant potrivit căreia activitățile desfășurate de recurentul-pârât, în cadrul dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S.), au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale recunoscute persoanelor: dreptul la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și dreptul la libertatea de exprimare, prevăzut de art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

Demersurile organelor de Securitate prin activitatea recurentului-pârât care a implicat nemijlocit activități care au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale, nu au rămas fără rezultat, iar ulterior la constatarea îndeplinrii sarcinilor primite de către colaboratorul Securității folosit pentru informații privitoare la probleme ce pot fi provocate de foști membri ai unor partide politice burgheze, recurentul-pârât a solicitat trecerea în evidența operativă pasivă a numitului C..

Așa fiind, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a încălcat în mod evident drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor urmărite, împrejurări de fapt ce conduc univoc către concluzia că soluția primei instanțe, de constatare a calității de lucrător al Securității a pârâtului este justă.

Pentru aceste considerente și, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1383 din 12 octombrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.