ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1286/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1286/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 3 martie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, la data de 12.07.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pârâtul A., solicitând să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 680 din 29 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea de lucrător al Securității în privința pârâtului.
Calea de atact exercitată în cauză
Recurentul-pârât critică sentința în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din Codul de procedură, susținând, în esență, că instanța fondului nu a analizat argumentele sale în combaterea acțiunii, pronunțând o hotărâre nemotivată sub acest aspect (art. 488 alin. (1) pct. 6); instanța a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, recurentul-pârât considerând că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de norma legală menționată (art. 488 alin. (1) pct. 8).
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
În combaterea susținerilor invocate de recurent, instanța de recurs reține că hotărârea recurată este motivată și nu cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei.
Argumentele și apărările recurentului-pârât au fost analizate de către instanța fondului, dovadă în acest sens este faptul că raționamentul instanței, a pornit de la argumentele invocate de pârât în întâmpinare.
Mai mult decât atât, nu există contradicție între considerente și dispozitiv în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție, însă, in dispozitiv, instanța s-a oprit la soluția contrară. În speță, soluția din dispozitiv este conformă celor expuse în considerente; sentința nu cuprinde considerente contradictorii, străine cauzei.
În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispoziițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța reține că judecătorul fondului a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare, reținând că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se constata calitatea pârâtului de lucrător al securității.
Astfel, în ceea ce privește analiza condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în cazul recurentului-pârât, instanța constată că lucrătorul Securității a fost definit de legiuitor ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".
Prima condiție prevăzută de textul legal ("persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989"), așa cum a reținut și instanța de fond este îndeplinită în cauză, în contextul în care recurentul-pârât a avut gradul de maior și funcția de șef aș Serviciului Judiciar din cadrul IJ Galați (1981), calitate în care a participat în mod direct la urmărirea informativă a domnului B., profesor de fizică la Grupul Școlar Industrial Energetic din Galați.
Și cea de-a doua condiție legală ("în calitatea menționată la punctul 1, persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului") este îndeplinită în cauză, în contextul în care măsurile întreprinse de către pârât au încălcat dreptul la viață privată și la libera exprimare.
Înalta Curte constată că măsurile dispuse de către recurentul-pârât au avut ca obiectiv inclusiv aspecte din viața privată a celui urmărit informativ, poziția acestuia față de politica partidului comunist și a orânduirii sociale din țara noastră, opiniile și afirmațiile cu caracter politic, iar nu aspecte care ar fi putut viza siguranța națională sau prevenirea săvârșirii unor infracțiuni contra statului și a economiei naționale. Urmărirea domnului B., sub pretextul unor fapte de drept comun, maschează reprimarea unei persoane animată de concepții anticomuniste și antitotalitare.
Prin măsurile întreprinse, recurentul-pârât a luat la parte la derularea unor activități specifice mecanismului de supraveghere polițienească extrem de intrusiv în viața privată a celor urmăriți și a realizat o încălcare nelegitimă și disproporționată a dreptului la viață privată și a libertății de exprimare. Contrar susținerilor recurentului, este evident că prin aceste acțiuni s-au îngrădit drepturi și libertăți fundamental ale omului, fără a se urmări un scop legitim și fără a se păstra un raport just de proporționalitate.
Inalta Curte subliniază că nu pot fi primite susținerile recurentului din recurs, întrucât din punctul de vedere al legiuitorului este irelevant dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară. Cu alte cuvinte, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile și ordinele superiorilor din acea vreme, a instrumentat un dosar, încălcând pe motive politice drepturi și libertăți fundamentale ale omului, stipulate de Constituția de la acea dată și de pactele internaționale la care România era parte, se înscrie în sfera lucrătorilor Securității, în sensul art. 2 lit. a).
Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 680 din 29 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 martie 2022.