ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2022

Ședința publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19.01.2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. a solicitat constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 2282 din data de 17 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securității.

Împotriva sentinței civile nr. 2282 din data de 17 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâtul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, au fost învederate, în esență, următoarele:

- instanta de fond a interpretat gresit prevederile art. 2 din Legea nr. 24/2008, deoarece din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către partea reclamanta-intimata, Consiliul Național pt. studierea arhivelor securității, nu exista nicio dovadă că recurentul ar fi "desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului";

Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul de fond, recurentul își pune semnatura pe o confirmarea a unui document și pe o adresa către instituțiile statului, dar care nu aduc nici direct, nici în mod indirect sau în concret vreo atingere sau îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în general sau a vreunei persoane, în mod special.

Asa cum lesne poate constata instanța, arată recurentul, aceste înscrisuri sunt simple formalități de serviciu și îndeplinirea atribuțiilor/obligațiilor sale, nereprezentând nicio încălcare a prevederilor Legii nr. 24/2008 și nici nu sunt dovezi concrete că s-a încălcat art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Mai mult chiar, recurentul a dat dovada că respectă drepturile fundamentale și în urma cercetărilor normale, legale, față de o persoană suspectată de spionaj, s-a dispus închiderea și clasarea dosarului respectiv.

Celelalte înscrisuri de la dosarul cauzei, apreciază că nu pot fi atribuite părții recurente.

În ceea ce privește motivul de recurs prevazut de art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ. apreciază recurentul că trebuie asteptat respunsul de la "The Director of Curt", din Israel, căruia i s-a solicitat să prezinte lămuriri, dovezi referitoare la domiciliul legal al partii recurente, in caz contrar putandu-se discuta de incalcarea prevederilor art. 155 alin. (1) pct. 13 noul C. proc. civ.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat, opinând că sentința pronunțată de prima instanță este legală, este motivată și aplică în mod corect art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce vor fi expuse în continuare.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia "casarea unei hotărâri se poate cere în cazul în care prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", Înalta Curte constată că, subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant nu a indicat, în concret, care sunt regulile de procedură pretins a fi încălcate de către instanța de fond, motivul de casare fiind invocat formal.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondat, sentința recurată reflectând aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanță, analizând documentația depusă la dosarul cauzei de către reclamant, a reținut în mod corect că, prin activitatea desfășurată, recurentul-pârât a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât a încercat să acrediteze ideea că B. era "suspect de spionaj în favoarea S.U.A. (mențiune tăiată de ofițer) Conform ordinului 70/.../. ".

Din actele depuse la dosarul de fond, rezultă că pârâtul A., având gradul de maior și funcția de șef al Serviciului 9 din cadrul Direcției a II-a (1957), a participat activ la urmărirea informativă a unui fost ofițer în "armata burgheză", șef al compartimentului de contraspionaj din cadrul Biroului Statistic Militar București, aflat în atenția organelor de Securitate întrucât "era suspect de activitate dușmănoasă împotriva regimului nostru și de spionaj".

Așadar, din înscrisul de la dosar fond, rezultă că pârâtul A. a propus urmărirea prin acțiune informativă individuală a titularului dosarului, B..

Potrivit aceluiași înscris "Scopul deschiderii dosarului este de a stabili: Activitatea sa din trecut și prezent" . În același document se mai arată că "titularul a fost șeful compartimentului de contra spionaj din Biroul Statistic Militar București"

Prin adresele aflate la dosar fond, pârâtul a solicitat punerea sub urmărire a corespondenței interne și externe precum și a coletelor mai multor persoane, între care se află și titularul dosarului, B..

La data de 26 ian. 1967 s-a hotărât închiderea acțiunii și clasarea dosarului spre păstrare la arhiva Serviciului - C - (cartotecă), deoarece s-a stabilit că "acțiunea inf. a fost greșit deschisă, neexistând materiale care să constituie o bază suficientă pentru a afirma că este suspect de spionaj sau să desfășoare activitate ostilă regimului nostru" .

Înalta Curte constată, că, în speță, măsurile propuse de pârât și acțiunile întreprinse pentru îndeplinirea acestora, se încadrează în categoria activităților care au avut drept urmare îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului stipulate de Constituția României de la acea dată, precum și de normele internaționale la care România era parte.

Astfel, înscrisurile depuse la dosarul primei instanțe, al căror conținut este descris pe larg în considerentele sentinței recurate, demonstrează, cu prisosință, acțiunile întreprinse de către pârât, ce pot fi încadrate în prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, îngrădind dreptul la viața privată, protejat normativ și în perioada anterioară anului 1989.

Instanța de primă jurisdicție nu a preluat aprecierile cuprinse în documentele fostei Securități, ci a examinat datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerințele legii.

Or, aprecierile asupra activității persoanei urmărite sunt dublate și de informațiile corespunzătoare, de măsurile întreprinse și solicitate de pârât, ceea ce a determinat constatarea faptului că sunt îndeplinite cerințele impuse de textul de lege.

Simpla obținere și mai ales, folosire a unor informații cu caracter personal referitoare la o persoană urmărită de Securitate pentru motive care nu aveau legătură cu apărarea intereselor naționale, ci erau legate de interesele politice ale regimului comunist, constituia o încălcare a dreptului la viață privată, prevăzut de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Nu prezintă relevanță dacă informațiile obținute și prelucrate de către recurent au determinat sau nu îngreunarea situației persoanei urmărite, sau dimpotrivă, au condus la concluzia că acesta nu avea opinii critice la adresa regimului comunist, importantă fiind, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de recurent, în viața privată a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofițer al Securității să fi desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Se constată că legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat și supus spre aprobare anumite măsuri și persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Prin urmare, toate activitățile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, indiferent dacă au fost de inițiere, propunere sau aprobare, etc., conduc la constatarea calității de lucrător în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate.

Recurentul nu se poate apăra invocând că, … aceste înscrisuri sunt simple formalități de serviciu și îndeplinirea atribuțiilor/obligațiilor sale …", iar, dovada că respectă drepturile fundamentale și în urma cercetărilor normale, legale, față de o persoană suspectată de spionaj, s-a dispus închiderea și clasarea dosarului respectiv", având în vedere că, în preambulul O.U.G. nr. 24/2008 s-a definit scopul reglementării ca fiind "continuarea într-un mecanism nou a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist", care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, "o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (spre exemplu, în Decizia nr. 267 din 24 februarie 2009), faptul că "deconspirarea Securității, prin consemnarea publică a abuzurilor/…/contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești", și că "scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României".

II.1 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârât A. împotriva sentinței civile nr. 2282 din data de 17 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2022.