ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 500/2021

Ședința publică din data de 29 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca instanța să aprecieze pe baza indiciilor rezultate din documentele existente la dosar, la această dată, asupra calității pârâtului de colaborator al Securității.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1639 din 03 aprilie 2018 a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., și a constatat că pârâtul A. a fost colaborator al Securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva hotărârii instanței de fond recurentul-pârât A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală și netemeinică, lipsind cu desăvârșire motivarea în fapt în ceea ce privește stabilirea și constatarea îndeplinirii ultimelor două condiții cerute de dispozițiile ari. 2 Ut. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Aceasta întrucât, în mod cert, considerentele de drept ale primei instanțe nu se raportează la datele concrete ale speței, ce se relevă din conținutul probei cu înscrisuri administrată în cauză, neconstituind nimic altceva decât simple aserțiuni pur teoretice, de un caracter general absolut, ce se circumscrie genului de motivări impersonale de tip copy paste.

Recurentul precizează că din conținutul înscrisurilor supuse analizei instanțe nu se poate reține întrunirea cumulativă a ultimelor două condiții imperative prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) ale O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi considerat colaborator al fostei Securități, în accepțiunea dată de legiuitor.

În acest sens, din conținutul materialului informativ pe care își sprijină acțiunea reclamantul singurele elemente scrise ce pot fi examinate din perspectiva relevanței cerute de legiuitor (conținerea unor informații prin care să se denunțe activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului) sunt reprezentate de cele două note-informative olografe, ambele din data de 31.07.1987.

Însă, este cât se poate de evident că în cadrul acestora, deși se indică numele a doua persoane B. și C. din Comuna Dobrețu, jud. Olt, ceea ce este esențial de constatat este faptul că nu se relatează împrejurări concrete cu privire la activitatea acelor persoane, ci doar aspecte de ordin general, și anume aprecieri ce au vizat nemulțumiri reproduse a fi fost exprimate de respectivele persoane cu privire la condițiile generale de viață, remunerație și modul de organizare și funcționare a CAP-ului, consemnări însă cu caracter destul de larg și general, insuficient a permite verificarea întrunirii calității informațiilor impusă de O.U.G. nr. 24/2008.

În opinia recurentului, informațiile furnizate au fost absolut inofensive, neîntrunind cerințele legale, întrucât nu au fost denunțate activități sau atitudini concrete ale celor două persoane, potrivnice regimului totalitar comunist, în scopul îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora.

De asemenea, examinând nota-angajament din data de 31.07.1987, se poate constata că nici acest material nu întrunește cerințele de a conține informații prin care să se denunțe activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, de vreme ce angajamentul a fost numai și numai în sensul "sprijinirii organelor de securitate pentru a preveni, descoperi și lichida infracțiunile îndreptate împotriva statului și pentru combaterea oricăror fapte de natură să afecteze orânduirea socială", astfel cum reiese fără echivoc din conținutul acestui înscris.

Recurentul mai arată că prin notele-informative date, nu putea să facă altceva decât să-și respecte angajamentul, atitudine ce se poate circumscrie, chiar și la nivelul acelor vremuri, unui comportament civic, așa cum l-a manifestat față de țară la acea dată și, mai ales, la acea vârstă atât de tânără.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate calitatea de colaborator al Securității pentru pârâtul A..

Înalta Curte reține că instanța de fond a constatat calitatea de colaborator în sensul art. 2 lit. b) prima teză și în mod corect a apreciat îndeplinirea ambelor condiții necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității a recurentului-reclamant.

Astfel, aplicând în mod corect norma de drept material, instanța fondului a analizat îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de aceasta prin raportare la probatoriul depus, anume note informative olografe furnizate de recurentul-pârât și rapoartele scrise și semnate de ofițerul de legătură.

Delațiunile furnizate conțin comentarii negative privind măsuri ale partidului și statului, respectiv nemulțumiri legate de nivelul de trai din țară, care constituie vădite atitudini potrivnice regimului comunist.

Înalta Curte apreciază că în mod corect recurentul-pârât conștientiza faptul că persoanele denunțate erau expuse unor posibile sancțiuni, determinate de primirea, de către reprezentații Securității, a unor astfel de informații.

Legiuitorul nu cere, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunțătorul conștientiza că îl expune pe cel denunțat unor sancțiuni venite din partea reprezentanților regimului sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate.

Recurentul își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 1639 din 03 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2021.