ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3181/2021

Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A.. 1.

Hotărârea pronunțată în cauză Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 503 din 30 iunie 2020, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și, pe cale de consecință, a constatat calitatea pârâtului, de colaborator al Securității. 1.

Calea de atac exercitată și motivele de recurs înfățișate Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs pârâtul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ. Se constată că recurentul-pârât fără a incvadra motivele de nelegaliate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează posibilitatea casării hotărârii, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În expunerea motivelor de recurs, în esență, reluând apărările formulate în fața instanței de fond, recurentul a arătat că legea a fost încălcată, că și-a probat susținerile din cererea de chemare în judecată. În legătură cu încălcarea acestor norme de drept material, recurentul mai arată că a făcut dovada încălcării lor prin mai multe mijloace de probă, însă instanța fondului, printr-o expunere schematică și o abordare arbitrală, lipsită de fundament juridic, a constatat în mod greșit întrunuirea condițiilor prevăzute de ordonanța pentru constatarea calității de colaborator, făcând imposibiliă o critică de legalitate punctuală. Sub acest aspect, recurentul subliniază că din modul în care este redactată hotărârea nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, expresia pentru motivele pe care se întemeiază nu înseamnă un raționament trunchiat fără temei juridic, ci un raționament care să acopere toate aspectele esențiale avansate și disputate de părți și care prin consistența lui juridiciă, să facă posibil controlul de legalitate. În fine, raportat la dispozițiile anterior invocate, recurentul a subliniat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea geșită a dreptului material fiind incident art. 488 pct. 8 C. proc. civ. A mai punctat recurentul în sensul că, toate actele desfășurate ca si colaborator au fost comise prin constrângere fizică si psihică, prin șantaj si amenințare, împotriva voinței mele așa cum am prezentat pe larg și cererea de chemare in judecată. Prin urmare, recurentul a nu a acționat cu vinovăția cerută de lege, actele sale fiind săvârîșite fără vinovăție cerută de legea, condiție prevăzută atât de art. 19 vechiul cod cât si de noul C. pen. art. 16. De asemenea, a mai susținut recurentul, că sunt aplicabile si cauzele de neimputabilitate art. 24,art. 25 noul C. pen., prevăzute de vechiul C. pen. art. 46 care prevăd: " Nu sunt imputabile faptele au fost săvârșite din cauza unei constrângeri fizice căreia făptuitorul nu i-a putut rezista si a unor constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu putea fi înlăturat în alt mod. Informațiile scrise in Notele informative mi-au fost dictate de către Șeful de post B. si am fost constrâns fizic si psihic sa le scriu. 1.

Apărările formulate în cauză Legal citată, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând principalele susțineri din acțiunea introductivă și însușindu-și argumentele sentinței recurate. 1.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 26 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar și față de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reține că este nefondat recursul de față, astfel că urmează a fi respins, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed: Considerentele Curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate. Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de față nu combate punctual argumentele Curții de apel, ci reiterează practic susținerile formulate în fața instanței de fond, afirmând, cu titlu general, că instanța de fond în mod eronat a constatat că activitățile pârâtului se încadrează în sfera de aplicare a O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. De asemenea, cele reclamate de către recurent sunt elemente care țin de temeinicia admiterii acțiunii de către instanța de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ținând de aprecierea suverană a instanțelor de fond. Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Este de menționat aspectul că, O.U.G. nr. 24/2008 urmărește să permită accesul opiniei publice la informațiile referitoare la colaborarea cu fosta Securitate a persoanelor enumerate de către art. 2, instituind o procedură prin care se poate stabili dacă acestea au desfășurat activități ce au contribuit la instaurarea și menținerea puterii totalitare comuniste, precum și la suprimarea sau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Este firesc ca finalitatea acestui act normativ să nu fie pedepsirea persoanelor cu privire la care există elemente pentru a se considera că ar fi colaborat cu regimul comunist, ci protejarea uneia dintre formele pe care le îmbracă democrația câștigată după Revoluția din anul 1989. În acest sens este preambulul O.U.G. nr. 24/2008, din care rezultă scopul social în adoptarea acestui act normativ: "Cunoașterea istoriei recente constituie o prioritate pentru societatea românească și de aceea administrarea și valorificarea istorică a arhivelor fostei Securități, care cuprind documente relevante cu privire la acțiunile întreprinse împotriva regimului totalitar comunist, precum și cu privire la reprimarea acestor acțiuni, sunt necesare într-o Românie europeană", rezultând că numai acele materiale informative "relevante" au fost avute în vedere de legiuitor. Pe calea recursului de față, recurentul s-a prevalat în mod explicit de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material). Cu precădere, Curtea subliniază că exced controlului de nelegalitate în recurs referirile reclamantului la situația de fapt ce se impune a fi stabilită pe bază de probe, acestea prezentând relevanță numai în ipoteza în care criticile de nelegalitate sunt apte să determine casarea sentinței civile cu rejudecarea fondului. Procedând în continuare la analiza criticilor formulate, Curtea constată însă că acestea nu sunt apte a determina reformarea deciziei recurate, pentru considerentele ce succed. Din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Curtea constată că, în mod legal, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt, respectiv prin raportare la activitatea desfășurată de recurent ca și colaborator al Securității. Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a investit instanța de contencios administrativ cu acțiunea având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât, în baza art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Verificările au fost efectuate de intimatul-reclamant, din oficiu, având in vedere că recurentul este membru al consiliului local Giulvăz, județul Timiș. În urma analizării înscrisurilor depuse în probațiune la dosar, prima instanță a ajuns la concluzia că ambele condiții impuse de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de lucrător al Securității, sunt îndeplinite în speță. Această concluzie este corectă și este împărtășită și de instanța de control judiciar. Potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității - text potrivit căruia "Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: g) primarii, viceprimarii, consilierii județeni, consilierii în Consiliul General al Municipiului București, consilierii locali; Din analiza textului art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru a se constata calitatea de colaborator trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: - persoana să fi furnizat informații; - informațiile să vizeze denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului comunist; - informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Cu privire la prima condiție, Înalta Curte constată că aceasta este îndeplinită în cauză. De altfel, nici recurentul nu o contestă având în vedere că a semnat un angajament cu Securitatea, sub numele conspirativ « C. » și a întocmit note și rapoarte către organele securității . Astfel, recurenzul-pârât a furnizat mai multe note informative, cum ar fi cele din 13.10.1987 despre numitul D., care a arătat că "este predicator la penticostali", că "în fiecare duminică este văzut că merge la adunările penticostalilor de la Crai Nou ", o notă similară fiind dată în 05.06.1988 în care se arată că aceeași persoană "frecventează în fiecare dumică și joia cultul penticostal din satul Crai Nou unde este și predicator" . Tot despre D. pârâtul a dat nota informativă din 30.08.1988 în care arată, pe lângă faptul că "acesta frecventează în fiecare duminică casa de rugăciuni de la Crai Nou unde este și predicator", faptul că "în fiecare seară pe la orele 21-22 dă drumul la aparatul de radio și audiază postul de radio "E.", pârâtul precizând și că "deocamdată nu am văzut persoane străine care să îl viziteze". Astfel cum rezultă din probele dosarului, ca urmare a celor relatate de recurentul-pârât s-a dispus verificarea persoanelor semnalate, influențarea și chiar avertizarea acestora. Recurentul invocă faptul că nu s-au prezentat dovezi, înscrisuri, care să dovedească faptul că vreo persoană a fost sancționată și, deci, care să arate că activitatea desfășurată a avut repercusiuni asupra cuiva, dar aceste susțineri sunt nefondate. Textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 precizează ca informațiile să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale și, prin urmare, nu trebuie dovedit faptul că vreo persoană din cele despre care au fost furnizate informații ar fi fost sancționată ca urmare a celor prezentate de recurent. Din actele și lucrările dosarului rezultă cu certitudine că a întocmit note informative care denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar aceste note au fost de natură a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Mai mult decât, este evident că recurentul-pârât nu a dat declarațiile mai sus relatate în timpul vreunei anchete sau proces într-o cauză în care ar fi fost cercetat, judecat sau condamnat, ci a dat aceste declarații în urma recrutării sale ca informator, pe bază voluntară, așa cum rezultă din "raportul cu propuneri de recrutare în calitate de informator a numitului A. " din 24.03.1987, în acest raport arătându-se, referitor la "garanția colaborării cu organele noastre" (de securitate n.n.) că "numitul A. este dispus să ajute organele noastre semnalându-ne aspecte ce ne interesează, datorită patriotismului de care dă dovadă, a cinstei și corectitudinii, fiind hotărât în luarea unor măsuri împotriva acelora care încalcă legea". Tot în acest raport se menționează că "în măsura în care se va contura certitudinea colaborării cu organele noastre, vom solicita candidatului angajamentul scris și-i vom face un prim instructaj, care se va referi la necesitatea păstrării secretului colaborării cu organele noastre, conduita pe care trebuie să o adopte în continuare față de persoanele din jurul său." Nu se poate reține surspinerea recurentului, în sensul că toate actele desfășurate ca si colaborator au fost comise prin constrângere fizică si psihică, prin șantaj și amenințare, împotriva voinței sale când din raport rezultă că pârâtul a colaborat voluntar cu organele de securitate, nefiind în nici un fel constrâns, din textul raportului mai sus citat rezultând că semnarea angajamentului urma a fi făcută doar în cazul în care acesta urma să fie de acord să colaboreze în acest fel cu organele de securitate. Cum bine a punctat instanța fondului, în sensul că pârâtul ar fi dat aceste note informative fiind constâns, amenințat și bătut sunt complet lipsite de credibilitate deoarece organele de securitate erau interesate să obțină informații verosimile, fiabile, fiind ilogic ca acestea să folosească persoane care ar fi avut vreo minimă reticență în ceea ce privește colaborarea cu securitatea. De altfel, este evident că recurentul -pârât nu fost recrutat prin constrângere, ci pe bază voluntară rezultă și din "raportul asupra modului cum a decurs recrutarea în calitate de informator a numitului A. " din 1.04.1987 , din "raportul de investigații despre A.", din "raportul de cunoaștere personală a numitului A." întocmit de lt.maj. F., anterior recrutării fiind întocmite o serie de rapoarte informative și note prin care organele de securitate au verificat comportamentul în societate al acestuia pentru a stabili dacă acesta este potrivit pentru a colabora cu securitatea. Nu în ultimul rând, activitatea informativă desfășurată de recurentul-pârât este clară, de la recrutarea sa (1.04.1987) acesta dăduse un număr de 26 de note informative referitoare la G., H., I., J., Doctor K., D. și L., M., propunându-se menținerea lui și pe viitor în calitate de informator "având în vedere numărul mare de note informative prezentate în scris, referitor la unele elemente din baza de lucru, posibilitățile de informare pe care le dispune, cât și faptul că în prezent i-au fost trasate sarcini concrete de a-l identifica și depista pe numitul G. intrat ilegal în țară". Scopul O.U.G. nr. 24/2008 îl reprezintă deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate. Înalta Curte constată că, în cauză, verificarea recurentului a fost declanșată în baza prevederilor art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. Așa cum am mai arătat, la dosarul cauzei există o serie de note informative ce au fost valorificate de judecătorul fondului, care a făcut o analiză aprofundată și efectivă a probei cu înscrisuri. Pe de altă parte se impune a fi subliniat faptul că, recurentul-pârâtul nu a contestat realitatea celor consemnate în respectivele rapoarte și note informative. Înalta Curte remarcă că, la dosarul cauzei, sunt depuse numeroase înscrisuri care dovedesc implicarea personală a recurentului în activitățile de urmărire și supraveghere informativă a anumitor persoane, susținerile acestuia privind insuficiența probatorie sau nedovedirea încălcării unor drepturi fundamentale ale persoanelor fiind nefondate. Respectarea dreptului omului și a libertăților fundamentale constituie esența unei societăți democratice. O societate democratică trebuie să asigure recunoașterea și respectarea acestor valori recunoscute universal. Înalta Curte, apreciază că activitatea desfășurată de recurentul-pârât de expunere a persoanelor denunțate, identificarea acestor persoane și aducerea lor în atenția organelor de securitate competente, în vederea luării de măsuri, încalcă dreptul la viață privată, prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor, prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice. III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul A..