ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2710/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche la data de 28 noiembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța instanța să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 38 din 31 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 38 din 31 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche, au declarat recurs principal reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și recurs incident pârâtul A..

3.1. Reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs principal, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, contrarietatea flagrantă dintre dispozitivul și considerentele hotărârii recurate, deoarece deși prin dispozitiv a fost respinsă acțiunea în constatare formulată de C.N.S.A.S., considerentele hotărârii justifică soluția de admitere a cererii de chemare în judecată.

Atât timp cât considerentele, în integralitatea lor, sunt argumente în sprijinul admiterii acțiunii - iar dispozitivul hotărârii arată că instanța respinge acțiunea, devine incidentă și cea de a doua ipoteză a art. 488 punctul 6 din C. proc. civ., în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii.

În acest context, recurentul-reclamant a apreciat că față de cele reținute de instanța de fond în motivarea în fapt și în drept a hotărârii, soluția cuprinsă în dispozitiv trebuia să fie de admitere a acțiunii C.N.S.A.S. și constatarea calității pârâtului de colaborator al Securității, din perspectiva îndeplinirii cumulative a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

3.2. Pârâtul A. a declarat recurs incident împotriva considerentelor hotărârii pronunțate de instanța de fond, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, menținerea dispozitivului sentinței atacate și, în rejudecare, înlăturarea considerentelor și înlocuirea acestora în concordanță cu dispozitivul sentinței.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-pârât a învederat, în esență, că instanța de fond a motivat hotărârea recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ce vizează definiția data de legiutor a noțiunii de colaborator al securității.

Astfel, acesta a arătat că nu își amintește să fi scris o notă informativă olografă și să o semneze cu numele de B.. Deși scrisul prezentat seamănă cu scrisul său, nu își amintește să fi dat această notă care pare a fi scrisă după dictare. La acea vreme era elev de liceu și crede că o asemenea notă olografă l-ar fi marcat pentru toată viața încât să o țină minte.

Recurentul-pârât a apreciat că nu s-au făcut dovezi că sunt îndeplinite cumulativ condițiile calității de colaborator al securității si nici instanța nu a putut motiva pertinent aceste susțineri, întrucât informațiile cuprinse în Nota informativă au un caracter prea mare de generalitate pentru a fi considerate denunțuri privind "atitudini potrivnice regimului comunist". Simplul fapt că cele trei persoane ascultau muzica la posturi străine, fără a fi nominalizat postul de radio, nu poate reprezenta o activitate anticomunistă și nici atitudine anticomunistă. De asemenea, analogia pe care reclamantul o face cu postul de radio C. nu este una potrivită deoarece în niciun moment în Nota informativă nu se vorbește de acest post.

Totodată, recurentul-pârât a învederat că informațiile din Nota informativă nu au caracterul unor informații serioase care să producă efecte grave asupra persoanelor în cauză. Simplul fapt de a asculta muzică, fie ea și de la posturi străine nu reprezintă informații care să producă efecte cu urmări și consecințe grave, respectiv încălcarea dreptului la viață privată.

Astfel, faptul că aceștia au fost propuși doar a fi discutați în cadrul organizației UTC prin directorul liceului nu înseamnă, în opinia sa, că informațiile au dus la încălcarea dreptului la viață privată.

Nu rezultă din Nota informativă descoperită de reclamant faptul că activitățile și acțiunile desfășurate de colegii de liceu erau potrivnice regimului totalitar, ci ele erau activități specifice vârstei și preocupărilor din anii de liceu. Recurentul-reclamant subliniază și faptul că nu se precizează nicăieri faptul că muzica pe care o ascultau era interzisă în România acelor vremuri, că excursiile în Iugoslavia erau interzise, că aprecierile față de muzica occidentală erau interzise, doar pentru faptul că România era o țară socialistă.

Printr-un alt set de critici, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care nu cuprinde în motivarea ei considerentele pe care se întemeiază, fiind total contradictorii, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., soluția care se impune fiind modificarea considerentelor hotărârii recurate cu privire la faptul că ar fi fost colaborator al securității și menținerea dispozitivului sentinței referitor la respingerea cererii de chemare în judecată.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19 iulie 2020, recurentul-pârât A. a solicitat respingerea recursului principal și admiterea recursului incident, iar în rejudecare să se dispună modificarea considerentelor hotărârii recurate cu privire la faptul că ar fi fost colaborator al securității și menținerea dispozitivului sentinței referitor la respingerea cererii de chemare în judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, instanța de control judiciar constată următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că, dată fiind similitudinea criticilor formulate prin cele două cereri de recurs, le va examina grupat, urmând a le răspunde prin argumente comune, admițându-le pe cele învederate în susținerea recursului principal și, pe cale de consecință, înlăturându-le pe cele care fac obiectul recursului incident.

Dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. statuează că hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Prin urmare, conform dispozițiilor legale anterior menționate, hotărârea este casabilă dacă există contradicție între considerente și dispozitiv, în sensul că motivarea hotărârii duce la o anumită soluție, însă în dispozitiv instanța a pronunțat o soluție contrară.

Înalta Curte constată că, deși în cuprinsul considerentelor, prima instanță a motivat cererea de chemare în judecată în sensul admiterii acesteia, arătând explicit că, raportat la dispozițiile art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, va constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității, dispozitivul conține soluția contrară, fiind astfel îndeplinite cerințele prevăzute de legiuitor în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În consecință, instanța de control judiciar, având în vedere și specificul contenciosului administrativ, precum și dispozițiile legale speciale, derogatorii de la dreptul comun, ce guvernează această materie, respectiv prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează să procedeze la rejudecarea cauzei pe fond și să analizeze, în raport de materialul probator propus de părți și de apărările formulate de acestea prin acțiune și prin întâmpinarea depusă în primă instanță, dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru ca să se constate calitatea pârâtului de colaborator al fostei Securități.

Astfel, în fapt, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a sesizat instanța de judecată, susținând că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securității, furnizând informații cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Verificarea pârâtului A. s-a făcut de reclamant în temeiul prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) teza a II-a din actul normativ, CNSAS verifică din oficiu, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h

1

).

Din cuprinsul Notei de Constatare nr. x/20.09.2018, precum și din înscrisurile anexate, rezultă că pârâtul, în calitate de elev în vârstă de 18 ani la Liceul Ioan Slavici din Panciu, județul Focșani, a fost recrutat sub numele conspirativ "B." pentru acoperirea informativă a colegilor de școală.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este considerat colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

Prima apărare invocată de pârât se referă la faptul că la data întocmirii procesului-verbal nr. x/18.10.2018 al CNSAS și sesizării instanței, nu îndeplinea funcția de ales local pentru a face obiectul analizei conform art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât în anul 2016 a demisionat din funcția de consilier al Consiliului Local Panciu, județul Vrancea.

Înalta Curte va înlătura această critică a pârâtului în condițiile în care procedura prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008 este declanșată ca urmare a calității deținute de persoana vizată la acel moment, respectiv consilier local în speță, iar împrejurarea că ulterior demarării acestei proceduri, pârâtului i-a încetat calitatea de ales local, nu este de natură a împiedica continuarea desfășurării procedurii.

În consecință, este irelevant faptul că la momentul întocmirii procesului-verbal și sesizării instantei, pârâtul nu mai deținea funcția de ales local, din moment ce ocupa această funcție la data demarării procedurii de verificare, respectiv iulie 2016, aspect ce rezultă din înscrisurile depuse de reclamant, aflate la filele nr. x - 58 din dosarul instanței de fond.

În ceea ce privește încadrarea activității desfășurate de pârât în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte apreciază că în cauză au fost dovedite condițiile prevăzute de textul de lege pentru constatarea calității de colaborator al Securității, respectiv persoana să fi furnizat informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, în nota informativă olografă și semnată cu numele conspirativ "B." din 30 noiembrie 1972, se arată:

"Vă informez următoarele: Sunt câțiva elevi care ascultă permanent posturi de radio străine și apoi comentează cele audiate. Acești elevi sunt următorii: B.., an IV B, R., an III, D. C., an IV C. Acesta din urmă a fugit de acasă în anul școlar trecut cu gândul să părăsească țara. După ce a terminat banii pe care-i furase de acasă s-a întors în localitate. În decursul acestui an, l-am auzit mereu discutând despre emisiunile transmise de posturile de radio străine, preamărind modul de viață din Occident. Într-una din zilele lunii noiembrie a spus la mai mulți colegi de-ai lui că în cazul când se face excursia preconizată în Iugoslavia în luna aprilie, ar putea merge și el ca să rămână aici, de unde în prealabil ar fi putut să plece în Italia. Elevul B.. este conducătorul formației de muzică ușoară a liceului și popularizează în cadrul acestuia melodii extravagante de genul celor din Occident și, de asemenea, comentează în același timp știrile transmise de posturile de radio din Occident. La fel și R. I. audiază regulat emisiunea de muzică a posturilor de radio străine și apoi difuzează știrile transmise aici în rândul elevilor."

Înalta Curte reține că pârâtul, deși confirmă că au existat două întâlniri cu acel lucrător al securității la sediul liceului D., iar scrisul de pe nota informativă seamană cu scrisul său, afirmă că nu își amintește să fi scris o astfel de notă. Cu toate acestea, poziția oscilantă a pârâtului nu poate fi apreciată ca o manifestare neechivocă de contestare a înscrisului depus în probațiune de partea adversă și, de altfel, pârâtul, deși avea posibilitatea de a solicita efectuarea procedurii verificării de scripte conform prevederilor art. 302 și următoarele din C. proc. civ., nu a înțeles să formuleze o cerere în acest sens.

În consecință, instanța de control judiciar are în vedere că prin nota informativă pârâtul a oferit informații cu privire la trei dintre colegii săi de școală, arătând că aceștia ascultă posturi de radio din Occident, muzică și știri pe care apoi le diseminează în rândul elevilor de la școală, laudă modul de viață din Occident, unul dintre aceștia intenționând chiar să părăsească țara ca să ajungă în Italia.

Înalta Curte constată că aceste informații fac parte din activitățile considerate potrivnice regimului comunist totalitar, care se opunea libertății de exprimare și libertății opiniilor, interzicând propriilor cetățeni să asculte posturi de radio care contestau acest regim, fiind totodată binecunoscut faptul că în perioada comunistă intenția unor persoane de a emigra, ca modalitate de exercitare a dreptului la liberă circulație, reprezenta, așa cum a arătat practica judiciară în această materie, o atitudine potrivnică regimului comunist, indiferent de motivul care ar fi determinat o astfel de decizie. Devoalarea acestor acțiuni de pârât reprezintă o ingerință în dreptul la viață privată al persoanelor urmărite și putea atrage persecuții din partea organelor represive ale regimului comunist.

Deși recurentul-pârât a încercat să minimezeze impactul informațiilor oferite despre colegii de școală, susținând de asemenea că acestea au un caracter prea mare de generalitate, instanța de recurs reține că aceste informații nu zugrăveau doar imaginea unor adolescenți tipici care ascultau muzică, ci oferă detalii despre faptul că aceștia popularizează în rândul colegilor o muzică, catalogată chiar de pârât, ca fiind "extravagantă de genul celei din Occident", laudă modul de viață din Occident, mod de viață care în opinia regimului comunist era de cele mai multe ori decadent și în contradicție cu cel promovat de acesta și chiar devoalează intenția unui coleg de a emigra în Italia.

Totodată, recurentul-pârât a oferit informații cu privire la faptul că aceștia ascultă și colportează știrile transmise la posturile de radio din Occident. Or, este notorie împrejurarea că emisiunile acestor posturi de radio erau bruiate de autoritățile comuniste din cauza faptului că au reprezentat pentru români, dacă nu singurele, atunci principalele surse obiective de informații. Pentru aceste motive regimul comunist încerca să limiteze prin orice mijloace (bruiajul era cel mai cunoscut dintre ele) audierea emisiunilor acestor posturi. În consecință, furnizarea unor asemenea informații se referă la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

De asemenea, condițiile în care s-a realizat recrutarea pârâtului pot avea caracter exonerator doar prin prisma art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv în măsura în care s-ar dovedi că a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetat, fie judecat și condamnat, situație neregăsită în speță.

În egală măsură, nici invocarea vârstei pe care o avea la data la care a dat nota informativă sau a faptului că aceasta pare a fi scrisă după dictare nu pot fi valorificate ca elemente excluzive ale aplicării art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Teza a III-a a acestui text de lege stabilește că nu este considerată colaboratoare a Securității persoana care, la data colaborării, nu împlinise 16 ani, or pârâtul avea 18 ani la acel moment. Totodată, scrierea notei informative conform celor dictate de ofițerul de Securitate nu este probată în vreun fel de pârât.

Înalta Curte subliniază, astfel cum s-a arătat anterior, că situațiile de excepție în care furnizarea de informații nu trebuie considerată activitate de colaborare cu Securitatea sunt numai cele prevăzute expres de art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008, iar recurentul-pârât nu a indicat și probat intervenirea unor astfel de împrejurări.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că în speță este îndeplinită și condiția referitoare la vizarea îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului din cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât recurentul-pârât putea și trebuia să conștientizeze, chiar dacă era elev și avea 18 ani, că, prin furnizarea informațiilor, asupra persoanelor denunțate exista riscul de a se desfășura acțiuni de represalii din partea organelor statale.

Totodată, această condiție legală nu se referă la îngrădirea efectivă a acestor drepturi, fiind suficientă "vizarea" unei astfel de îngrădiri. Se observă, astfel, că oferirea de informații era aptă să afecteze dreptul la viață privată, prevăzut de art. art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și dreptul la liberă circulație și dreptul la liberă exprimare, prevăzute și garantate de Constituția din acea vreme, precum și de pactele și tratatele internaționale la care România era parte.

De altfel, instanța de recurs reține că informațiile furnizate de recurentul-pârât organelor de Securitate nu au rămas fără efect, în condițiile în care în ceea ce îl privește pe colegul care își dorea să emigreze s-a dispus să se ia toate măsurile de urmărire pentru a preîntâmpina fuga acestuia din țară, iar toți colegii au fost semnalați organizației UTC din școală și au fost puși în discuție, așa cum reiese din măsurile dispuse de organele de Securitate menționate în nota informativă .

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului principal declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, va admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., constatând că pârâtul a avut calitatea de colaborator al fostei Securități, respingând în consecință recursul incident declarat de pârâtul A. împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 38 din 31 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal - veche.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.

Constată că pârâtul a avut calitatea de colaborator al fostei Securități.

Respinge recursul incident declarat de pârâtul A. împotriva aceleiași hotărâri, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.