ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1546/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 19 iulie 2018 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul A., constatarea calității acestuia de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 737 din data de 27 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus astfel:

"Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în București, cod de înregistrare fiscală x, cont x deschis la A.T. C. pen. - M.B., în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect "constatarea calității de lucrător/colaborator al securității O.U.G. nr. 24/2008. Constată calitatea pârâtului de colaborator al Securității".

Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs pârâtul A. prin care, invocând cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecarea fondului, respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar în subsidiar, apărări prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârât, ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe drept temeinică și legală.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 27 februarie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 16 martie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulată în alin. (3) al aceluiași text normativ.

De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, înțeleasă atât drept context în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță în legătură cu astfel de dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Nu îndeplinește cerința motivării, cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate de instanță și fără a fi prezentate reale critici aduse raționamentului urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, pârâtul A. a invocat formal atât prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 și 8 C. proc. civ., cât și pe cele ale art. 22 din același act normativ, fără să indice concret care au fost petitele în privința cărora judecătorul fondului nu a furnizat o motivare, ori care sunt argumentele furnizate de judecătorul fondului ce prezintă un caracter contradictoriu, sau care au fost argumentele străine de natura cauzei ori cum a încălcat sau aplicat greșit prima instanță normele de drept material. Observă instanța de control judiciar că argumentele exhibate de recurent prin memoriul de recurs reprezintă, în fapt, doar o reiterare a susținerilor sale evocate în fața primei instanțe, referirile generice la caracterul ambiguu ori contradictoriu al sentinței atacate sau a manierei subiective ori superficiale în care instanța de fond s-ar fi aplecat asupra cauzei, nefiind susținute de argumente concrete care să vizeze conținutul efectiv al sentinței atacate.

O critică, în sensul prevederilor art. 488 și 489 C. proc. civ., ar fi presupus formularea unor argumente prin care partea recurentă să justifice motivele pentru care a considerat că maniera în care prima instanță a dezlegat cauza reprezintă rezultatul încălcării sau o greșită aplicare a normelor de drept material, ori o lipsă de motivare sau o motivare contradictorie ori străină de natura cauzei, în măsură să încalce prevederile art. 22 C. proc. civ., aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci părțile recurente au obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ. și să aducă argumente care să vizeze, în mod concret, soluția recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluția pronunțată de instanța de fond ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, precum și reluarea, într-o manieră identică sau similară, a aspectelor menționate prin actele de procedură realizate în faza de judecată a fondului, echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluția pronunțată de prima instanță, acestea rezumându-se la expunerea generică a unor afirmații și a unor texte normative, precum și la reluarea apărărilor din fond, nesubliniind relevanța pe care o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va admite excepția invocată de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reține că recursul formulat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 737 din data de 27 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 737 din data de 27 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.