ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2991/2025

Ședința publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 12 aprilie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 1497 din 24 septembrie 2024, Curtea de Apel București:

- a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.;

- a constatat că pârâtul a fost lucrător al Securității în sensul art. 2 alin. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâtul A. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, în principal, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, precum și obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul arată că instanța de fond nu a analizat în mod efectiv și complet probele administrate, omițând să se pronunțe asupra unor înscrisuri esențiale, precum adresele emise de IPJ Buzău care atestă că, la data întocmirii notei informative din 28.11.1988, nu mai activa la Postul de Miliție Padina, fiind mutat la Postul de Miliție Glodeanu Sărat. Instanța nu a motivat înlăturarea acestor probe și nici nu a analizat lipsa oricărei atribuții pe linie de securitate, aspect confirmat de lipsa mențiunilor în fișa postului și în notările de serviciu. De asemenea, instanța a respins nejustificat cererea de audiere a martorilor propuși, respectiv fostul șef de post B. și numitul C., deși aceștia ar fi putut lămuri împrejurările în care a fost întocmită nota informativă și identitatea persoanei care a semnat rubrica "Sarcini". Refuzul de a administra aceste probe a fost motivat superficial, fără a se verifica verosimilitatea, pertinența și concludența acestora, încălcându-se astfel dreptul la apărare prevăzut de art. 13 C. proc. civ. și principiul aflării adevărului consacrat de art. 22 C. proc. civ. În plus, instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție accesorie formulată de D., interpretând eronat dispozițiile art. 63 C. proc. civ., deși intervenția avea caracter accesoriu și urmărea susținerea apărărilor pârâtului, fiind justificată prin interesul personal al intervenientului de a clarifica împrejurările în care a fost întocmită nota informativă ce îl viza direct. Instanța nu a motivat în mod explicit de ce a înlăturat această cerere, ceea ce echivalează cu o omisiune de analiză și cu o încălcare a principiului legalității și imparțialității consacrat de art. 124 alin. (2) din Constituție și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată prin Legea nr. 293/2008, calificându-l în mod eronat drept lucrător al securității, deși nu îndeplinea cumulativ condițiile prevăzute de textul legal. Potrivit acestuia, calitatea de lucrător al securității presupune existența unor atribuții pe linie de securitate, exercitate în mod efectiv în cadrul instituțiilor nominalizate, cu consecința suprimării sau îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Recurentul arată că nu a avut niciodată atribuții pe linie de securitate, aspect confirmat de adresele IPJ Buzău, de lipsa oricărui raport aprobat de Securitatea Județeană și de lipsa mențiunilor în fișa postului. Nota informativă din 28.11.1988, singurul document invocat de reclamant, nu poate constitui probă suficientă, întrucât este datată după mutarea sa la alt post de miliție, nu poartă semnătura și ștampila CNSAS, iar semnătura de la rubrica "Sarcini" nu îi aparține, conform obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză criminalistică. Expertiza nu a analizat diferențele dintre stilurile de scris, iar semnătura de pe nota informativă diferă semnificativ de cea din scrisurile de comparație depuse la dosar. Instanța a ignorat aceste obiecțiuni și a validat concluziile expertului fără o analiză critică, deși existau indicii clare că nota nu îi aparține și că nu a avut nicio implicare în instrumentarea dosarului de urmărire informativă deschis pe numele lui D.. Declarația notarială autentificată de intervenient confirmă că, în perioada în care recurentul activa la Postul de Miliție Padina, nu i-au fost aduse prejudicii, nu i-au fost îngrădite drepturile și libertățile fundamentale, iar relația dintre cei doi era una de amiciție, fără imixtiuni în viața privată sau profesională. Instanța a ignorat această declarație și nu a analizat în mod concret dacă activitatea pretinsă a recurentului a avut consecințe asupra drepturilor persoanei vizate, ceea ce contravine jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia constatarea calității de lucrător al securității presupune îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor legale.

În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului astfel formulat.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar, susținând, în esență, că nu este incident niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., iar prima instanță a apreciat corect asupra îndeplinirii cumulative a celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Instanța de fond, pentru a admite cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constata că pârâtul A. a fost lucrător al Securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, a reținut prin sentința nr. 1479/24.09.2024, în esență, că este neîntemeiată susținerea pârâtului că nu putea emite el nota informativă, înrucât nu mai era lucrător al Postului de Miliție Padina, deoarece o simplă schimbare administrativă a postului de miliție nu poate conduce la concluzia schimbării apartenenței la structura aparatului represiv al regimului totalitar comunist, acesta continuând să facă parte din cadrul organelor de Miliție din mediul rural din cadrul I.P.J. Buzău, iar prin raportare la concluziile raportului de expertiză criminalistică, a constatat că Nota informativă contestată a fost scrisă și semnată de pârât, contrar susținerilor acestuia.

Deși pârâtul A. s-a apărat constant în dosar invocând faptul că nu a avut atribuții pe linie de securitate și nu a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, neavând în atribuțiile fișei de post sarcini pentru a desfășura activități pe această linie, motiv pentru care a solicitat audierea, în calitate de martori, a numitului C., întrucât acesta a fost informatorul și putea lămuri instanța în fața cărui lucrător de miliție sau securitate a întocmit sau predat notele informative, respectiv a numitului B., deoarece era șeful de post la data respectivă, care desfășura efectiv activitatea de lucrător de securitate și care deținea toată documentația, instanța de fond a conchis în sensul respingerii cererii de audiere a celor doi martori, aspect ce rezultă din cuprinsul încheierii de amânare a pronunțării din data de 10.09.2024. Astfel, în ceea ce privește audierea numitului B., instanța a constatat că pârâtul a mai solicitat audierea acestui martor, însă a fost decăzut de instanță din această probă, la termenul de judecată din data de 04.04.2023, prin urmare, a apreciat că nu se poate reveni asupra unei probe în legătură cu care a operat decăderea. Iar în ceea ce privește audierea, în calitate de martor a numitului C., instanța a apreciat că nu este incidentă ipoteza prevăzută de art. 254 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., pentru că nu au fost relevate împrejurări noi în urma cercetării judecătorești, pârâtul a avut cunoștință de la începutul procesului de obiectul sesizării, formându-și apărări în mod repetat, prin urmare a constatat că este decăzut din această probă.

În raport de considerentele prezentate de prima instanță și de soluția pronunțată, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentului-pârât circumscrise motivului de casare prevăut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitoare la faptul că instanța de fond a încălcat dreptul la apărare și principiul aflării adevărului, prin omisiunea de a analiza în mod efectiv și complet probele administrate, precum și prin refuzul nejustificat de a încuviința probe esențiale pentru soluționarea cauzei.

Din analiza actelor dosarului și a considerentelor sentinței atacate, se reține că instanța de fond nu a motivat înlăturarea unor înscrisuri relevante, respectiv adresele emise de IPJ Buzău, care atestă că, la data de 28.11.1988, recurentul nu mai activa la Postul de Miliție Padina, fiind mutat anterior la Postul de Miliție Glodeanu Sărat, că în evidențele acestei unități nu există documente care să ateste faptul că recurentul a primit atribuțiuni sau sarcini pe linie de serviciu la Postul de poliție Glodeanu Sărat în legătură cu activitatea desfășurată la Postul de poliție Padina, precum și că nu există în arhivele Inspectoratului de Poliție Județean Buzău un raport aprobat de către șeful Securității sau de către șeful Serviciului I. Aceste înscrisuri, de natură oficială, nu au fost supuse unei analize concrete, iar instanța nu a explicat de ce le-a considerat irelevante în raport de obiectul cauzei.

Totodată, cererea de audiere a martorilor propuși, respectiv B. și C., a fost respinsă fără o analiză a pertinenței, concludenței și utilității declarațiilor, deși aceștia ar fi putut clarifica împrejurări relevante pentru verificarea autenticității notei informative și a atribuțiilor recurentului. Înalta Curte reține că instanța de fond avea obligația de a motiva în concret de ce aceste depoziții nu ar fi putut contribui la lămurirea cauzei, iar omisiunea sa echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.

În plus, Înalta Curte are în vedere că expertiza criminalistică grafoscopică este o probă tehnico-științifică cu valoare ridicată, dar nu absolută; ea trebuie, de regulă, coroborată cu alte probe.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură privind administrarea probelor și respectarea dreptului la apărare, ceea ce impune casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Instanța de recurs nu se va pronunța asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât o analiză pe fondul calificării juridice a calității de lucrător al Securității presupune o reapreciere a probatoriului, care nu poate fi realizată în etapa recursului, ci doar în cadrul rejudecării cauzei de către instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea unei analize complete și imparțiale a probelor administrate, cu respectarea dreptului la apărare și a principiilor fundamentale ale procesului civil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1497 din data de 24 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 mai 2025.