ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3340/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.07.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea existenței calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 483 din 14 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A. ca neîntemeiată; A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 3500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, cu aplicarea art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Împotriva sentinței civile nr. 483 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii și constatării calității pârâtului de lucrător al Securității. În motivarea recursului arată că astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare nr. x/21.03.2022, și al înscrisurilor depuse, domnul A. a fost angajat al fostei Securități, având gradul de maior (1981), respectiv locotenent colonel (1985, 1988-1989) în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul Investigații, iar în această calitate, potrivit notei de constatare nr. x/21.03.2022, acesta a participat la instrumentarea dosarului nr. x - titular N.S. (cotă C.N.S.A.S.) prin întocmirea unor documente relevante în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, ce l-au vizat pe domnul A.I. Titularul dosarului menționat, domnul N.S., a fost condamnat în anul 1949 pentru uneltire contra ordinii sociale, ca fost șef al organizației "B." (conform sentinței, în anul 1948, fiind elev de liceu, a fost arestat pentru pregătirea de lozinci antiguvernamentale și antidemocratice destinate răspândirii în public. Ulterior eliberării, a fost luat în evidență ca fost condamnat. În anul 1971 acesta a fost luat în lucru prin mapă de verificare, apoi dosar de urmărire informativă, iar în 1974 a fost avertizat la locul de muncă pentru manifestări ostile de către Inspectoratul Municipiului București - Securitate. După avertizare, rămâne în atenția IMBS, care solicită investigații despre titular în a doua parte a anilor '70 și pe parcursul anilor '80, iar la data de 27.02.1989 îi deschide dosar de supraveghere informativă "pentru stabilirea poziției" (dosar nr. x). În acest dosar, recurentul-pârât a desfășurat activități privind: măsuri de verificare și supraveghere informativă asupra titularului dosarului; dirijarea și instruirea surselor pe lângă titularul acestui dosar; stabilirea dacă titularul întreține relații de natură dușmănoasă cu foștii condamnați, având în vedere faptul că a fost condamnat în anul 1949 pentru uneltire contra ordinii sociale; stabilirea în mod concret dacă titularul caută să se situeze pe o poziție dușmănoasă, în sensul de a desfășura activități de uneltire contra ordinii sociale și în ce constau acestea; verificări efectuate la domiciliul obiectivului; verificări efectuate pentru a cunoaște comportarea și atitudinea titularului la locul de muncă. Precizează că documentele care au probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt următoarele: - Adresa din 23.09.1981, întocmită și semnată olograf de pârât, Securitatea Municipiului București, Serviciul F, document în care se consemnează domiciliul persoanei urmărite și faptul că în cadrul imobilului și în familie, aceasta are o comportare corespunzătoare, este rezervat în discuții și nu întreține raporturi mai apropiate în rândul vecinilor; nu are anturaj creat la domiciliu, vizite primește din partea rudelor apropiate (a tatălui și a fiicei, în special) și rareori a altor persoane a căror identitate este necunoscută surselor Securității. Sub aspect politic nu i se cunosc concepțiile, deoarece în discuțiile pe care le poartă cu colocatarii, nu face referire la probleme de această natură. Din relatările unei singure surse rezultă că a fost simpatizant al organizației legionare. Este căsătorit și duce o viață de familie normală. Soția acestuia, N.V. este muncitoare la întreprinderea "Dâmbovița", se bucură de aprecieri corespunzătoare din partea vecinilor. Soții au două fiice, una de profesie farmacistă, căsătorită, și cealaltă elevă. - Adresa din 05.11.1981, întocmită și semnată olograf de pârât, Securitatea Municipiului București, Serviciul F, document în care se consemnează că N.S. ocupă împreună cu familia un apartament proprietate de stat, este de profesie ajustor și funcționează la C.., menționând că s-au trimis investigații la cererea nr. x din 02.06.1981 și, față de acestea, nu au rezultat date în plus. - Notă din 10.10.1985 privind pe numitul N.S., element aflat în atenție la SMB, semnată olograf de pârât, din care reiese că persoana urmărită locuiește împreună cu soția și cu fiica cea mică, elevă; fiica cea mare este farmacistă și în anul 1979 s-a căsătorit și s-a mutat, dar vine în vizită; N.S. nu angajează discuții cu vecinii, în care să se refere la evenimentele politice interne și internaționale; N.S. funcționează la C.. - Notă din 13.12.1988 privind pe numitul N.S., întocmită și semnată olograf A., Securitatea Municipiului București, Serviciul F, în care se consemnează că persoana în cauză locuiește cu familia și ocupă un apartament proprietate de stat; continuă să funcționeze la C..; la domiciliu nu a fost semnalat cu comentarii sau stări necorespunzătoare sau cu relații în rândul cetățenilor străini. - Notă din 31.03.1989 privind pe numitul N.S., aflat în atenție la S.M.B., întocmită și semnată olograf de A., Securitatea Municipiului București, Serviciul F, în care se consemnează că persoana vizată continuă să funcționeze la I.CM.E.; la domiciliu este caracterizat ca un element liniștit și corect în raporturile cu vecinii, dar fără relații mai apropiate cu aceștia; nu a avut manifestări sau comentarii negative și nici cu relații în rândul cetățenilor străini, iar în situația de familie nu au intervenit schimbări. - Nota nedatată privind pe numitul N.S., aflat în atenție la S.M.B., întocmită și semnată olograf de pârât, Securitatea municipiului București, Serviciul F, în care se consemnează că persoana urmărită a funcționat la I.CM.E. până recent, când s-a pensionat; nu a fost semnalat cu manifestări necorespunzătoare, iar în situația de familie nu au intervenit schimbări. Recurentul-reclamant consideră că documentele prezentate demonstrează implicarea intimatului, în calitate de ofițer de securitate, în urmărirea informativă deschisă asupra titularului dosarului, obținând informații cu caracter personal, fără cunoștința și fără acordul persoanelor vizate și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, ceea ce constituie o intruziune în intimitatea persoanei urmărite și o violare a dreptului la viață privată. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, iar pe de altă parte, consideră că instanța de fond a obligat în mod nelegal reclamantul la plata sumei de 3500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. De asemenea, arată că prima instanță și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității (art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008), motivând, însă, din perspectiva condițiilor impuse pentru constatarea calității de colaborator al Securității (art. 2 lit. b) teza 1 din O.U.G. nr. 24/2008), deși condițiile prevăzute de lege pentru aceste două calități, sunt diferite. În acest sens, invocă anumite paragrafe din hotărârea recurată. Susține că motivarea sentinței cuprinde anumite contradicții, după cum urmează: - temeiul acțiunii a fost art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, iar prima instanță a invocat expres și repetat art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, preluând în motivare condițiile pentru constatarea calității de colaborator al Securității; - lucrătorul Securității nu furnizează informații, nu realizează delațiuni, acestea fiind acțiuni specifice colaboratorului, iar informațiile nu trebuie să se refere la atitudini potrivnice regimului comunist; - actele și faptele lucrătorului Securității nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, astfel că în mod nelegal, eronat și contradictoriu s-a reținut în sentința recurată condiția vizării îngrădirii drepturilor și libertăților. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., consideră că prima instanță a făcut o greșită interpretare și aplicare a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Consideră că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în condițiile în care recurentul-pârât a recunoscut calitatea sa de ofițer de Securitate și nu a contestat paternitatea înscrisurilor aduse în probațiune de către CNSAS. Arată că faptele ofițerului trebuie raportate la motivația politică a urmăririi informative, iar nu apărarea siguranței naționale; că din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nu prezintă relevanță dacă persoana urmărită avea sau nu avea o atitudine ostilă regimului comunist, ci faptul că aceasta a intrat în intimitatea persoanei urmărite pentru motive politice, iar nu pentru apărarea siguranței naționale. Astfel, arată că nu prezintă relevanță din perspectiva condițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 modalitatea în care ofițerul culege informațiile. Susține că încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu participarea recurentului-pârât a pătruns în intimitatea persoanei urmărite, prelucrând informații privitoare la opiniile, intențiile, preocupările și viața sa de zi cu zi. De asemenea, arată că nu prezintă relevanță dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente și nici dacă informațiile obținute duceau sau nu la îngreunarea situației celui urmărit, sau dimpotrivă, duceau la concluzia că cel urmărit nu aveau opinii critice la adresa regimului, ci importantă este imixtiunea arbitrară a autorităților în viață personală a celui urmărit, astfel cum reiese și din art. 17 din Pactul International cu privire la drepturile civile și politice și art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului. Mai arată că prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 nu impun ca un fost ofițer de Securitate să fi săvârșit mai multe acte de încălcare a unui drept fundamental sau a unei libertăți fundamentale, fiind suficient și un singur astfel de caz pentru reținerea calității de lucrător al Securității. 3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și recurentul-pârât A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate, exclusiv sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, precum și cu privire la cuantumul diminuat la 3.500 tei stabilit de către instanță și rejudecarea cauzei, în sensul obligării reclamantului CNSAS la plata cheltuielilor de judecată, și nu a pârâtului, acesta nefiind partea din proces care a căzut în pretenții, precum și obligarea reclamantului la plata în integralitate a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.900 RON. De asemenea, solicită obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată din recurs. În motivarea recursului arată, în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, deoarece, deși instanța a motivat obligarea la plata cheltuielilor de judecata prin trimitere la partea care a căzut în pretenții și la dispozițiile art. 453 C. proc. civ., a obligat partea care nu a căzut în pretenții, pârâtul, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată. Consideră că hotărârea conține motive contradictorii cu privire la partea ce ar trebui obligată să plătească cheltuielile de judecată. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că instanța de fond a aplicat în mod eronat dispozițiile art. 453 C. proc. civ. Critică reducerea din oficiu a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat. Arată că a achitat un onorariu în cuantum total de 5.900 RON în baza contractului de asistență juridică nr. x/19.08.2022 pentru reprezentare în fond și în apel. Mai arată că onorariul avocațial achitat a presupus redactarea întâmpinării, participarea la termenele de judecată din data de 29.11.2022 și din data de 28.02.2033, precum și analiza vastei legislații aplicabile în domeniu, reprezentata de O.U.G. nr. 24/2008, legislația europeana, legislația în materia securității, practica judiciară și jurisprudenta. Conform jurisprudenței CEDO, cheltuielile efectuate trebuie să fie necesare și efectuate real în limita unui cuantum rezonabil, în speță fiind îndeplinite toate cele trei criterii: caracterul real, caracterul rezonabil și caracterul necesar al cheltuielilor de judecată. Astfel, consideră că toate criteriile sunt îndeplinite, astfel că nu se impune reducerea onorariului avocațial. În aceasta privință, Curtea Constituțională a stabilit (Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în M. Of. nr. 848 din 20 septembrie 2005) că, fără a interveni în raporturile dintre părți, cenzurarea onorariului de către instanță este posibilă atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Apărările formulate în recurs 4.1. Recurentul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului formulat de către recurentul-reclamant CNSAS. Susține că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu poate fi reținută calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Mai arată că menționarea de către instanța de fond a lit. b) al art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008 reprezintă o simplă eroare materială. 4.2. Recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de recurentul-pârât ca nefondat, având în vedere că instanța de fond a admis cererea de îndreptare a erorii materiale și a obligat la plata cheltuielilor de judecată recurentul-reclamant.

Procedura de soluționare a recursurilor În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 27 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererilor de recurs la data de 14 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 6.1. În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Înalta Curte constată că acesta a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., sub un prim aspect, recurentul-reclamant a invocat faptul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei, având în vedere că prima instanță și-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității (art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008), motivând, însă, din perspectiva condițiilor impuse pentru constatarea calității de colaborator al Securității (art. 2 lit. b) teza 1 din O.U.G. nr. 24/2008), deși condițiile prevăzute de lege pentru aceste două calități, sunt diferite. Este adevărat că ultimele două paragrafe din pag. 5 a hotărârii recurate fac referire la lit. b) a art. 2 din O.U.G. nr. 24/2008, însă motivarea efectivă vizează lit. a) a aceluiași articol. Astfel, Înalta Curte constată că este vorba de o eroare materială, susceptibilă a fi îndreptată pe calea prevăzută de art. 442 C. proc. civ., ce nu poate constitui temeiul motivului de casare invocat și nu poate conduce la reformarea hotărârii atacate. Prin urmare, nu se relevă existența unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei, astfel că acest prim motiv de casare nu este fondat. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat. Potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Contrar celor susținute de către recurentul-reclamant, textul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 atribuie calitatea de lucrător numai acelor persoane care au desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, ceea ce înseamnă că prin activitățile respective trebuia să se fi produs efectiv un rezultat. Cu alte cuvinte, în ceea ce privește constatarea calității de lucrător al Securității, este necesar ca informațiile furnizate să fi suprimat sau îngrădit în mod efectiv drepturi și libertăți fundamentale ale omului, nefiind suficient ca acestea să vizeze doar în mod petențial îngrădirea respectivelor drepturi. Pe de altă parte, ca urmare a acestor exigențe deduse din textul legal sancționator, la analiza calității de lucrător, trebuie să se aibă în vedere și raportul rezonabil de proporționalitate între interesele generale și cele particulare. În speță, se constată că prima condiție impusă de textul de lege de mai sus este îndeplinită, recurentul-pârât fiind angajat al fostei Securități, având gradul de maior (1981), respectiv locotenent colonel (1985,1988-1989) în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul Investigații. Însă, în ceea ce privește a doua condiție, Înalta Curte constată că aceasta nu este îndeplinită. Instanța de recurs observă astfel că în cauza de față nu există dovezi că recurentul-pârât, prin activitatea sa, a încălcat efectiv drepturi și libertăți fundamentale ale omului, astfel cum bine a reținut judecătorul fondului, din înscrisurile depuse la dosar nereieșind o asemenea ipoteză. Astfel, din adresele și notele furnizate de către recurentul-pârât, reiese că au fost furnizate informații privind faptul că locuiește într-un apartament proprietate de stat împreună cu familia, are două fiice, una de profesie farmacistă, căsătorită, și cealaltă elevă; că este de profesie ajustor și funcționează la C..; că în cadrul imobilului și în familie, persoana în discuție are o comportare corespunzătoare, este rezervat în discuții și nu întreține raporturi mai apropiate în rândul vecinilor; nu are anturaj creat la domiciliu, vizite primește din partea rudelor apropiate; sub aspect politic nu i se cunosc concepțiile, deoarece în discuțiile pe care le poartă cu colocatarii, nu face referire la probleme de această natură; că nu a fost semnalat cu comentarii sau stări necorespunzătoare sau cu relații în rândul cetățenilor străini. În aceste condiții, analizând informațile furnizate, nu rezultă că acestea au îngrădit în vreun fel drepturi sau libertăți fundamentale ale omului. Or, pentru a putea fi reținută ipoteza prevăzută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, era necesar să se dovedească că informațiile furnizate au îngrădit efectiv drepturi și libertăți ale persoanei urmărite, ceea ce nu este cazul în speța de față. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut nici argumentul recurentului-reclamant în sensul că prin informațiile furnizate s-a încălcat dreptul la viață privată al persoanei în discuție, câtă vreme informațiile aveau un pronunțat caracter general, ce nu era apt să determine o asemenea încălcare. În acest sens, instanța de fond a reținut în mod corect că prin furnizarea de către pârât a unor asemenea informații nu au fost suprimate, efectiv sau potențial, drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare la acea dată, iar obținerea acestor informații nu s-a făcut de o manieră care să presupună încălcarea vieții private a persoanei urmărite, în condițiile în care nu informațiile respective nu au fost obținute prin interceptarea ilegală a corespondenței, prin amplasarea ilegală a unor dispozitive de înregistrare în domiciliul acestora ori prin violarea domiciliului acestora. Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul recurentului-reclamant este nefondat. 6.2. În ceea ce privește recursul declarat de către recurentul-pârât A., Înalta Curte constată că nici acesta nu este fondat. Referitor la criticile formulate de către recurentul-pârât referitor la diminuarea cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii a stabilit că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.." În raport cu caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanța supremă prin decizia menționată, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că argumentele recurentei vizând modalitatea de apreciere asupra cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în primă instanță, nu pot forma obiect al analizei instanței de recurs, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. În ceea ce privește critica referitoare la faptul că a fost obligat în mod greșit de către instanța de fond la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care a câștigat procesul, Înalta Curte constată că acest aspect nu poate fi cercetat pe calea recursului, în condițiile în care partea avea la îndemână procedura prevăzută de art. 442 C. proc. civ., prin care putea solicita instanței care a pronunțat hotărârea atacată, îndreptarea erorii materiale. Potrivit dispozițiilor art. 445 C. proc. civ.: "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442 - 444". Din interpretarea textului de lege precitat reiese că îndreptarea erorilor materiale nu se poate solicita decât în condițiile art. 443 C. proc. civ., câtă vreme art. 445 C. proc. civ. reglementează o procedură obligatorie, care impune utilizarea exclusiv a instrumentului procedural prevăzut de art. 442 C. proc. civ. atunci când se aspectele vizate se circumscriu unei cereri de îndreptare a erorilor materiale, cum este cazul în speța de față. În aceste condiții, nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. De altfel, recurentul-pârât a formulat în fața instanței de fond o cerere de îndreptare a erorii materiale, iar prin încheierea din 30 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de îndreptare a erorii materiale și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în considerentele și în dispozitivul sentinței nr 483/14.03.2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, în sensul că se va menționa în mod corect că instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 3500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. În acest context, nu se mai impune analizarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dat fiind faptul că prin încheierea din 30 mai 2023 eroarea materială a fost îndreptată. Prin urmare, aspectele invocate de către recurenți prin cererile de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 483 din 14 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.