ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5202/2022

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2015 reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A..

Prin sentința civilă nr. 3134 din 24.11.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A..

Prin decizia nr. 2054 din 18 mai 2018 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 3134 din 24.11.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a modificat sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea reclamantului C.N.S.A.S. și a constatat calitatea de colaborator al securității a pârâtului A..

Împotriva acestei decizii, la data de 9.04.2021, a formulat contestație în anulare A., întemeiată generic pe dispozițiile art. 503 și următoarele C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, contestatorul a arătat că instanța de recurs a constatat, în mod eronat, faptul că prin acțiunile sale ar fi determinat îngrădirea unor drepturi și libertăți și a pronunțat soluția de constatare a calității de colaborator al securității doar pe baza unor supoziții.

Deși a fost legal citat, intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

În ședința publică din data de 3.11.2022 reprezentantul convențional al contestatorului a formulat cerere de repunere în termenul de formulare a contestației în anulare.

Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității cererii de repunere în termen dar și a prezentei căi de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 186 C. proc. civ., "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac."

În privința cererii de repunere în termenul de formulare a contestației în anulare, se constată că reprezentanta contestatorului invocă aspecte referitoare domiciliul procesual ales și la modul de comunicare a actelor de procedură, care nu constituie, însă, motiv temeinic justificat în sensul art. 186 alin. (1) C. proc. civ.

Alineatul 2 al textului de lege sus-menționat impune, însă, ca îndeplinirea actului de procedură și formularea cererii de repunere în termen să se realizeze în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.

În prezenta cauză motivul de împiedicare invocat, nu poate fi avut în vedere, câtă vreme contestația în anulare a fost formulată prin avocat, transmisă prin email la data de 9.04.2021, iar cererea de repunere în termen a fost formulată oral în ședința publică din data de 3.11.2022, fiind, în mod evident, tardivă .

În privința contestației în anulare formulate de A., Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ. "Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă."

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din același cod "Termenele, în afară de cazul în care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează: (...) 2. când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".

De asemenea, conform art. 184 alin. (1) C. proc. civ. "Termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel", iar potrivit art. 185 alin. (1) din același cod "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauza de față, contestația în anulare a fost formulată împotriva deciziei nr. 2054 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18 mai 2018, iar din actele dosarului de recurs rezultă că aceasta a fost comunicată intimatului-pârât A. la data de 14.09.2018 .

Contestația în anulare a fost transmisă prin email de către reprezentantul conventional la data de 9.04.2021, cu mult peste ambele termene prevăzute de art. 506 alin. (1) C. proc. civ. - 15 zile de la data comunicării hotărârii, respectiv un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Pentru considerentele expuse, întrucât contestatorul a formulat cererea de repunere în termen și a exercitat calea extraordinară de atac după împlinirea termenelor legale, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) și art. 506 alin. (1) C. proc. civ., le va respinge ca tardiv formulate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de repunere în termenul de formulare a contestației în anulare.

Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2054 din 18 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 3 noiembrie 2022.