ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4645/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20 iulie 2012, sub nr. x/2012, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței să constate că pârâtul A. a avut calitatea de colaborator al Securității.

Prin sentința civilă nr. 3058 din 14 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), în contradictoriu cu pârâtul A., constatându-se că pârâtul a avut calitatea de colaborator al Securității.

La data de 09 martie 2023 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, cererea de revizuire formulată de pârâtul A. îndreptată împotriva sentinței civile nr. 3058 din 14 octombrie 2013, menținută în tot prin decizia nr. 873 din 26 februarie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin care s-a solicitat, potrivit art. 327 din C. proc. civ. din 1865, să fie încuviințată cererea de revizuire, cu schimbarea în tot a sentintei nr. 3058/2013 și pe fond, respingerea acțiunii civile în constatarea calității de colaborator al securității, formulată de intimatul CNSAS.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din vechiul C. proc. civ. din anul 1865, modificat prin Legea nr. 59/1993.

Prin sentința civilă nr. 762 din 05 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția autorității de lucru judecat provizorii, invocată de pârât și a respins acțiunea - cererea de revizuire a sentinței nr. 3058 din 14 octombrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012 formulată de revizuentul - pârât A., în contradictoriu cu intimatul - pârât Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitații, pentru autoritate de lucru judecat provizorie.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că înscrisul nou, înfățișat instanței de revizuire îl reprezintă încheierea din 07 aprilie 2021 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2020, ca hotărâre definitivă, prin care se constată, în considerentele obligatorii nelegalitatea raportului de expertiză B. și, implicit, suspiciunea că notele și angajamentul din anul 1986 nu au fost concepute, scrise și semnate de acesta, iar ele nu corespund realității.

Or, această încheiere a făcut obiectul cererii de revizuire în dosarul nr. x/2022, fiind cel de-al treilea document pe care revizuentul și-a întemeiat concluzia că expertiza a fost declarată drept falsă, respectiv încheierea pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Parcurgând încheierea menționată, Curtea a constatat "că judecătorul de cameră preliminară a desființat soluția de clasare întocmită în dosarul nr. x/2020, trimițând cauza la procuror în vederea completării cercetărilor, fără însă să se constate caracterul fals al raportului de expertiză"; Curtea a concluzionat "că, pe de - o parte, nu s-a constatat până în prezent caracterul fals al expertizei, iar, pe de altă parte, nu suntem nici în situația în care instanța învestită cu dezlegarea cererii de revizuire poate să cerceteze falsul, întrucât nu s-a dovedit că cercetarea falsului nu se mai poate face pe cale penală".

De asemenea, și în dosarul nr. x/2022, revizuentul a făcut referire la adresa nr. x/12.02.2013 a Laboratorului interjudețean de expertize criminalistice București prin care, în scopul întocmirii expertizei în dosarul nr. x/2012, ce a făcut obiectul analizei instanței de revizuire.

Scopul final urmărit de partea - revizuentă este identic.

Principiul puterii lucrului judecat împiedică, nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, dată într-un alt proces, fapt ce ar afecta finalitatea puterii lucrului judecat și chiar a prezumției de adevăr.

Drept urmare, revizuentul nu mai poate repune în discuție, printr-o altă cerere, un drept care nu i-a fost recunoscut, fiind obligată să respecte o atare hotărâre, ce îndeplinește condițiile pentru a se bucura de autoritate de lucru judecat.

Esențial este că nu se poate recunoaște, în favoarea părții, printr-o hotărâre subsecventă, un drept ce i s-a refuzat printr-o hotărâre anterioară.

Fiind o excepție de fond, cu caracter absolut, imperativ, ce a fost găsită întemeiată, împiedică instanța să mai desfășoare vreo activitate procesuală cu privire la dreptul dedus judecății.

Împotriva sentinței civile nr. 762 din 05 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurentul-revizuent A., în temeiul dispozițiilor art. 304 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Recurentul-revizuent a învederat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, precum și ale art. 430 alin. (4) din C. proc. civ. de la 1865, în sensul că nu există autoritate de lucru judecat, neexistând tripla identitate, respectiv de obiect, cauză și părți.

Astfel, acesta a arătat că, în cauza soluționată prin sentința civilă nr. 653/19.04.2023 au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865, respectiv caracterul fals al expertizei efectuată de B., pe când în prezenta cauză a invocat prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, în sensul că a invocat un înscris nou reprezentat de o hotărâre penală definitivă pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 la data de 07 aprilie 2021 în dosarul nr. x/2020.

Intimatul Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitații a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-revizuent A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că recurentul-revizuent a învestit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect revizuirea sentinței civile nr. 3058 din 14 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, menținută în tot prin decizia nr. 873 din 26 februarie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865.

Potrivit art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865:

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

(...)

Recurentul-revizuent a invocat ca înscris nou în susținerea cazului de revizuire reglementat la art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865 încheierea din data de 07 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2020.

Instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat provizorii, invocată de pârât și a respins cererea de revizuire pentru autoritate de lucru judecat provizorie, reținând că revizuentul a mai formulat o cerere de revizuire împotriva aceleiași sentințe, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2022, respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 653/03.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Instanța de control judiciar constată că prin sentința civilă nr. 653/03.02.2023, care ulterior a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 4033 din 21 septembrie 2023, cauza fiind trimisă spre rejudecare, instanța a admis excepția de inadmisibilitate și a respins cererea formulată de revizuentul A. ca inadmisibilă, reținând că, în cauză, nu s-a regăsit ipoteza prevăzută de art. 322 pct. 4 - teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865 (dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății), pe care își întemeiase argumentația revizuentul.

Or, potrivit art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865:

"Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:

(...)

Așadar, Înalta Curte reține că, dacă în speța soluționată prin sentința civilă nr. 653/19.04.2023 au fost invocate și avute în vedere la soluționarea cauzei dispozițiile art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. de la 1865, în raport de caracterul fals al expertizei efectuate de B., în prezentul dosar dedus judecății, revizuentul a întemeiat cererea de revizuire pe prevederile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. de la 1865, invocând ca înscris nou în susținerea acestui caz de revizuire încheierea din data de 07 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2020, fiecare caz de revizuire având un regim juridic propriu, cu condiții de admisibilitate și termene de exercitare distincte,

Prin urmare, în dezacord cu opinia judecătorului fondului, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este întrunită tripla identitate de părți, obiect și cauză, astfel că se impune respingerea excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârât.

Față de aceste motive, apreciind ca fiind fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și, dată fiind necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 și ale art. 313 din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte, va admite recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinței civile nr. 762 din 05 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva sentinței civile nr. 762 din 05 mai 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 octombrie 2024.