ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3004/2012

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, a

constatat următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții

de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității,

în contradictoriu cu pârâtul T.D., a solicitat să se constate calitatea pârâtului

de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat

că așa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 04 februarie 2009 și din

înscrisurile atașate cererii, pârâtul a fost recrutat inițial la data de 26

februarie 1986 de către organele din cadrul Inspectoratului Județean de Securitate

Olt, serviciul 2, sub numele conspirativ P.M., iar în octombrie 1989 a fost recrutat

de același organ de securitate, în calitate de rezident, sub numele conspirativ

D.G.

A mai arătat reclamantul că, în cauză,

sunt îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, având în vedere că pârâtul a semnalat organelor de securitate o serie

de aspecte negative în comportarea colegilor săi, iar furnizarea unor informații

de asemenea natură a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului

că relatări ca cele prezentate nu rămâneau fără urmări.

Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată și lipsită de obiect, întrucât nu mai are calitatea de

președinte al Filialei Județene a Sindicatului Personalului Nedidactic din Invățământ-Olt

sau al vreunei alte forme sindicale și de asemenea, că nu sunt întrunite condițiile

cumulative privind existența calității de colaborator al Securității conform dispozițiilor

O.U.G. nr. 24/2008.

Prin sentința nr. 4228 din 29 octombrie

2010, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul T.D.,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut în esență că din conținutul înscrisurilor depuse la dosar, nu

se poate reține întrunirea cumulativă a condițiilor rezultate din textul art. 2

lit. b), pentru ca pârâtul să fie considerat colaborator al fostei Securități, în

accepțiunea dată de legiuitor.

Judecătorul fondului a constatat că nu

se poate concluziona că informațiile furnizate de pârât denunțau activități și atitudini

potrivnice regimului totalitar, informațiile furnizate neavând un atare caracter,

pârâtul denunțând numai comportamente umane fără legătură cu regimul comunist (comportament

distructiv, comportament indisciplinat, absenteism, etc).

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant

a arătat că în mod greșit, instanța de fond a respins acțiunea, având în vedere

că pârâtul a avut calitatea de rezident, această calitate fiind suficientă pentru

reținerea calității de colaborator, fără a mai fi necesară o altă condiție.

II. Considerentele Înaltei Curți - instanța

competentă să soluționeze calea de atac exercitată

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a înscrisurilor ce se află la

dosarul cauzei cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc.

civ., apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.

Stabilirea calității de colaborator al

Securității nu se face de plano, ca urmare a constatării faptului semnării unui

angajament sau a furnizării unor informații, ci prin verificarea concomitentă a

întrunirii condiției legale relative la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului, ori cu referire la documentele propuse cu titlu probatoriu în vederea

constatării calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului.

Instanța de fond a reținut corect situația

de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare

juridică adecvată în funcție de situația faptică.

Potrivit art. 2 lit. b) Teza I din O.U.G.

nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima instanță prin colaborator al

Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă,

precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Într-adevăr, în raportul cu propuneri de

recrutare întocmit de Șeful serviciului 2, se menționează că „se impune recrutarea

unui rezident în cadrul Liceului Industrial nr. A Slatina", candidatul în acest

scop fiind pârâtul T.D., însă la dosar nu există nicio dovadă în legătură cu activitatea

acestuia în calitate de rezident.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor

art. 2 lit. b), ultima fază din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că pentru ca un informator-rezident

să fie considerat colaborator al Securității este necesară îndeplinirea următoarelor

condiții:

- informatorul să aibă calitatea de rezident

al Securității;

- informatorul-rezident să coordoneze activitatea

altor informatori;

- activitatea informatorilor coordonați

de rezident trebuie să urmărească și să denunțe acțiunile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Din actele și lucrările cauzei rezultă

că intimatul-pârât a fost recrutat pe bază de angajament la data de 26

februarie 1986, datorită profesiei de pedagog la Liceul Industrial nr. A Slatina,

care îi permitea să intre în contact cu un număr mare de persoane.

Înalta Curte, în acord cu cele reținute

de prima instanță, consideră că informațiile furnizate de intimat în cadrul notelor

scrise de acesta, nu respectă condiția legală cu privire la scopul informațiilor,

mai precis, nu se referă la activități potrivnice regimului totalitar comunist.

În cauză, este dovedit doar că intimatul-pârât

a fost informator, cu angajament și nume conspirativ, dar nu există nicio dovadă

în legătură cu activitatea sa în calitate de rezident sau cu existența unor informatori

coordonați de pârât.

A accepta punctul de vedere al autorității

publice recurente, înseamnă să se admită concluzia că activitatea întreagă a fostelor

organe ale Securității și a informatorilor acesteia se încadrează în dispozițiile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fără a mai fi necesar ca activitatea acestora

să urmărească sau să denunțe acțiuni sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului,

ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Or, dacă intenția legiuitorului ar fi fost

aceasta, normele O.U.G. nr. 24/2008 ar fi incriminat în mod egal orice activitate

și orice lucrător, informator, rezident, etc, ai fostei Securități, ceea ce nu s-a

urmărit prin reglementarea actuală în vigoare.

Pentru considerentele arătate, Înalta

Curte constată că sentința recurată este legală și temeinică, neexistând motive

de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 4228 din

29 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.