ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 785/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 785/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Cererea de chemare
în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor
Securității a solicitat, să se constate existența calității de colaborator al
Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul U.G.
În motivarea
acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru al Consiliului Județean
Giurgiu, iar potrivit prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1)
teza II din O.U.G. nr. 24/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor
Securității verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calității de lucrător
sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau
numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h
1
).
De asemenea,
reclamantul a mai arătat că astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de
Constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, precum și din înscrisurile
depuse la dosarul cauzei, pârâtul a fost recrutat inițial de către Serviciul 1
din cadrul Inspectoratului Județean Ilfov, la data de 25 aprilie 1973, sub
numele conspirativ "V.", pentru încadrarea informativă a anului II și
III din cadrul Liceului Călugăreni, iar în 1976, a fost preluat în legătura
Serviciului 140 din cadrul Securității Municipiului București, pentru
supravegherea colegilor de la Școala Postliceală de geologie, la data de 14
ianuarie 1977 semnând și un angajament de colaborare în fața ofițerului S.M.B.
Pârâtul a solicitat,
prin concluziile orale formulate în ședința publică din data de 24 martie 2011,
respingerea acțiunii, arătând că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă
existența unui document din care să rezulte că a făcut poliție politică și că
se face referire la o perioadă din liceu, în care nu cunoaște să fi făcut o
asemenea activitate.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr.
2324 din 24 martie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de
reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a
constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl
privește pe pârâtul U.G.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut în esență că din Nota de constatare nr.
DI/I/2982 din 01 octombrie 2009 rezultă că pârâtul a fost recrutat inițial de
către Serviciul 1 din cadrul Inspectoratului Județean Ilfov, la data de 25
aprilie 1973, sub numele conspirativ "V.", pentru încadrarea
informativă a anului II și III din cadrul Liceului Călugăreni, iar în anul 1977
a semnat un angajament de colaborare în fața ofițerului S.M.B.
S-a mai arătat în
considerentele sentinței atacate că prin informațiile reținute în Nota de
constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, pârâtul a furnizat informații
privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Judecătorul fondului
a constatat că informațiile comunicate Securității de către pârât au vizat
încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv,
dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu
privire la drepturile civile și politice.
Recursul declarat
de către U.G.
Împotriva acestei
sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul
U.G., invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a
susținut, în esență, că instanța, în mod injust, a reținut calitatea sa de
colaborator al Securității, atâta vreme cât la dosarul cauzei nu există nici un
raport informativ întocmit de el însuși sau de vreun ofițer al Securității pe
baza relatărilor sale.
De asemenea,
recurentul a mai precizat că instanța a dat o hotărâre cu interpretarea greșită
a legii, întrucât doar existența unui angajament de colaborare și a unei simple
mențiuni că ar fi semnalat unele aspecte privind comportarea, relațiile și
preocupările unor persoane care nu sunt nominalizate, nu sunt suficiente pentru
a se constata calitatea de colaborator al Securității.
Recurentul critică
sentința instanței de fond, arătând că nu există, la dosar, nicio notă
informativă despre presupuse persoane care să conțină aspecte de natură a viza
îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Concluzionând,
recurentul precizează că lipsa materialelor informative transmise către
Securitate, care să provină de la el însuși, rezultă și din Nota de constatare
nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, în care se menționează că „nu s-au
identificat documente care conțin informații transmise către Securitate"
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în
temeiul art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea
dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu probele
administrate.
Argumentele de
fapt și de drept relevante
Intimatul Consiliul
Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de
contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G.
nr. 24/2008 privind accesul de propriul dosar și deconspirarea Securității, cu
o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a
recurentului-pârât U.G.
Verificările au fost
efectuate, din oficiu, de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor
Securității, potrivit prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1)
teza II din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și
deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.
293/2008.
În cauză nu s-a
contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de colaborator al Securității,
aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această
calitate.
Prima instanță,
analizând documentația depusă la dosarul cauzei de CNSAS, a constatat în mod
corect că prin informațiile furnizate, U.G. a îngrădit exercițiul unor drepturi
și libertăți fundamentale ale omului.
Verificând
susținerile în apărare, formulate în primă instanță și reluate în cadrul
motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut
corect îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 2 lit.
a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi constatată calitatea de colaborator al
Securității pentru recurent.
În mod corect a
interpretat instanța de fond prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008
și a reținut că pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de
colaborator al Securității este necesar ca acea persoană să fi furnizat
informații, indiferent sub ce formă, care să denunțe activități sau atitudini
potrivnice regimului totalitar comunist ce vizau îngrădirea drepturilor și
libertăților fundamentale ale omului.
Existența
angajamentului și a numelui conspirativ se analizează în cadrul probatoriului
administrat, iar ceea ce poate fi reținut din notele depuse la dosar, sunt doar
informațiile ce îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.
nr. 24/2008.
În cazul constatării
calității de colaborator al Securității sunt relevante acele informații ce se
subscriu prevederilor art. 2 lit. b) sus menționat.
Chiar și o singură
informație, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, este suficientă
pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității.
Astfel, deși
recurentul susține că la dosarul cauzei nu există nici un raport informativ
întocmit de el însuși sau de vreun ofițer al Securității pe baza relatărilor
sale, din analiza Raportului nr. 161/CI din 17 decembrie 1978 și a Notei de
constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, rezultă că pârâtul U.G. a
furnizat informații despre preocupări religioase și despre ascultători și
colportori ai știrilor transmise de Europa Liberă, acesta fiind în mod constant
apreciat de către organele Securității, aspectele semnalate de pârât
verificându-se și luându-se măsurile necesare.
În consecință,
constatând că situația de fapt expusă de intimatul-reclamant este confirmată de
înscrisuri prin care s-a dovedit că recurentul, în calitate de colaborator al
Securității a furnizat informații de natură a îngrădi exercitarea unor drepturi
și libertăți fundamentale, apreciază ca fiind neîntemeiate toate criticile
formulate de recurent.
Față de cele expuse,
Înalta Curte reține că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304
pct. 9 C. proc. civ., fiind în mod corect aplicate dispozițiile art. 2 lit. b)
teza I din O.U.G. nr. 24/2008.
Temeiul legal al
soluției adoptate
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., raportat la art. 20
alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul
declarat de U.G. împotriva Sentinței nr. 2324 din 24 martie 2011 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 februarie 2012.