ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 785/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul U.G. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul este membru al Consiliului Județean Giurgiu, iar potrivit prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G.

nr. 24/2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității verifică din oficiu, sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității, persoanele care au candidat, au fost alese sau numite în demnitățile sau funcțiile prevăzute la art. 3 lit. b) - h 1 ). De asemenea, reclamantul a mai arătat că astfel cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, precum și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, pârâtul a fost recrutat inițial de către Serviciul 1 din cadrul Inspectoratului Județean Ilfov, la data de 25 aprilie 1973, sub numele conspirativ "V.", pentru încadrarea informativă a anului II și III din cadrul Liceului Călugăreni, iar în 1976, a fost preluat în legătura Serviciului 140 din cadrul Securității Municipiului București, pentru supravegherea colegilor de la Școala Postliceală de geologie, la data de 14 ianuarie 1977 semnând și un angajament de colaborare în fața ofițerului S.M.B.

Pârâtul a solicitat, prin concluziile orale formulate în ședința publică din data de 24 martie 2011, respingerea acțiunii, arătând că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă existența unui document din care să rezulte că a făcut poliție politică și că se face referire la o perioadă din liceu, în care nu cunoaște să fi făcut o asemenea activitate. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 2324 din 24 martie 2011, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul U.G.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că din Nota de constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009 rezultă că pârâtul a fost recrutat inițial de către Serviciul 1 din cadrul Inspectoratului Județean Ilfov, la data de 25 aprilie 1973, sub numele conspirativ "V.", pentru încadrarea informativă a anului II și III din cadrul Liceului Călugăreni, iar în anul 1977 a semnat un angajament de colaborare în fața ofițerului S.M.B. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că prin informațiile reținute în Nota de constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, pârâtul a furnizat informații privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Judecătorul fondului a constatat că informațiile comunicate Securității de către pârât au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv, dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. 3. Recursul declarat de către U.G. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul U.G., invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a susținut, în esență, că instanța, în mod injust, a reținut calitatea sa de colaborator al Securității, atâta vreme cât la dosarul cauzei nu există nici un raport informativ întocmit de el însuși sau de vreun ofițer al Securității pe baza relatărilor sale.

De asemenea, recurentul a mai precizat că instanța a dat o hotărâre cu interpretarea greșită a legii, întrucât doar existența unui angajament de colaborare și a unei simple mențiuni că ar fi semnalat unele aspecte privind comportarea, relațiile și preocupările unor persoane care nu sunt nominalizate, nu sunt suficiente pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității. Recurentul critică sentința instanței de fond, arătând că nu există, la dosar, nicio notă informativă despre presupuse persoane care să conțină aspecte de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Concluzionând, recurentul precizează că lipsa materialelor informative transmise către Securitate, care să provină de la el însuși, rezultă și din Nota de constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, în care se menționează că „nu s-au identificat documente care conțin informații transmise către Securitate" II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu probele administrate. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul de propriul dosar și deconspirarea Securității, cu o acțiune având ca obiect constatarea calității de colaborator al Securității a recurentului-pârât U.G. Verificările au fost efectuate, din oficiu, de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, potrivit prevederilor art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. În cauză nu s-a contestat că recurentul-pârât a avut calitatea de colaborator al Securității, aspectele în dispută vizând numai natura activităților desfășurate în această calitate. Prima instanță, analizând documentația depusă la dosarul cauzei de CNSAS, a constatat în mod corect că prin informațiile furnizate, U.G. a îngrădit exercițiul unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Verificând susținerile în apărare, formulate în primă instanță și reluate în cadrul motivelor de recurs, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut corect îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru a fi constatată calitatea de colaborator al Securității pentru recurent. În mod corect a interpretat instanța de fond prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și a reținut că pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este necesar ca acea persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, care să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist ce vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Existența angajamentului și a numelui conspirativ se analizează în cadrul probatoriului administrat, iar ceea ce poate fi reținut din notele depuse la dosar, sunt doar informațiile ce îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. În cazul constatării calității de colaborator al Securității sunt relevante acele informații ce se subscriu prevederilor art. 2 lit. b) sus menționat. Chiar și o singură informație, dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege, este suficientă pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității. Astfel, deși recurentul susține că la dosarul cauzei nu există nici un raport informativ întocmit de el însuși sau de vreun ofițer al Securității pe baza relatărilor sale, din analiza Raportului nr. 161/CI din 17 decembrie 1978 și a Notei de constatare nr. DI/I/2982 din 01 octombrie 2009, rezultă că pârâtul U.G. a furnizat informații despre preocupări religioase și despre ascultători și colportori ai știrilor transmise de Europa Liberă, acesta fiind în mod constant apreciat de către organele Securității, aspectele semnalate de pârât verificându-se și luându-se măsurile necesare.

În consecință, constatând că situația de fapt expusă de intimatul-reclamant este confirmată de înscrisuri prin care s-a dovedit că recurentul, în calitate de colaborator al Securității a furnizat informații de natură a îngrădi exercitarea unor drepturi și libertăți fundamentale, apreciază ca fiind neîntemeiate toate criticile formulate de recurent. Față de cele expuse, Înalta Curte reține că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fiind în mod corect aplicate dispozițiile art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de U.G. împotriva Sentinței nr. 2324 din 24 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2012.