ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7799/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

1.Obiectul acțiunii

deduse judecăți

Prin cererea adresată

pe rolul Curții de Apel București și înregistrată sub nr. 158/2/2011 reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat a se aprecia

asupra calității de colaborator al Securității în ce-l privește pe pârâtul T.I.

În fapt,

arată reclamantul că, prin cererea nr. P 3260/06 din 09 august 2006 formulată

de Centrul pentru Studii și Dezvoltare Comunitară, se solicita verificarea, în

temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea poliției politice comuniste, în ceea ce îl privește pe pârât, în

calitate de șef catedră în cadrul Universității „A.V.” din Arad, cerere care,

ținând cont de faptul că la data intrării în vigoare a O.G. nr. 24/2008,

verificările prevăzute de lege, demarate în urma solicitării invocate, se aflau

în derulare, potrivit art. 33 alin. (1), precum și a art. 3 lit. s) din OUG nr.

24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, este legală.

Astfel

cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/690 din 08 martie 2010,

pârâtul T.I. a fost recrutat la data de 04 iulie 1981, de către U.M. Z (subunitate

a Centrului de Informații Externe) pentru „rezolvarea unor sarcini specifice

muncii noastre cu ocazia plecării la studii în R.F.G.”. La aceeași dată a

semnat Angajament, atribuindu-i-se numele conspirativ „M.”/„M.”.

Astfel,

apreciază reclamantul, se impune a se aprecia asupra calității de colaborator

al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul T.I., analizându-se relevanța,

în lumina prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, a materialelor reținute în

Nota de Constatare nr. DI/I/690 din 08 martie 2010.

2.Hotărârea primei

instanțe

Prin

sentința nr. 2593 din 10 aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de

reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în

contradictoriu cu pârâtul T.I., a constatat calitatea pârâtului de colaborator

al Securității.

În

motivarea soluției s-a reținut faptul că pârâtul a furnizat în scris, prin nota

din 30 ianuarie 1981 (fila 282), informații referitoare la G.A.:

„Dl. G.

este doctorand în anul II la Institutul Teologic din București. Este stabilit de câțiva ani în R.F. G. /…/ Într-o zi, fiind la masă, după unele discuții cu

caracter generai, banal, a început să insinueze câte ceva cu privire la

situația din țara noastră, și anume că nu este bine aprovizionată populația,

apoi a vorbit de transporturile în comun de aici, de situația Bisericii

noastre, în special raporturile ei cu statul și spunea textual: <la noi

statul nu se amestecă în treburile Bisericii>. După câteva încercări de

lămurire, de clarificare a cunoștințelor lui despre noi, n-a mai spus nimic,

dar în tăcerea lui se putea citi perseverența lui în convingerile sale

proprii”.”

Conform

notei ofițerului de securitate, „informatorul a fost instruit să adâncească

datele de cunoaștere asupra elementului și să furnizeze noi informații în

legătură cu G. A.”

La 29

ianuarie 1982, pârâtul a scris și semnat „M.” nota (fila 303) în care relatează

o discuție purtată de doctoranzi ai Institutului Teologic cu un preot din Baia

Mare, privind greco-catolicii din nordul Ardealului: „Deși neorganizați

vizibil, ei au un totuși aprox. trei episcopi care funcționează clandestin,

săvârșind diferite slujbe în case particulare. Spre exemplu, unul dintre

episcopi este I. D., cu domiciliul stabil într-o localitate de lângă Baia Mare,

iar în acest oraș are și un apartament personal”.

Conform

notei ofițerului, materialul informativ a fost trimis spre exploatare la U.M. X.

Curtea

apreciază că informațiile furnizate de pârât

prin notele sus menționate fac

referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist (comentarii

critice la adresa politicii economice, la adresa relației dintre stat și

biserică, funcționarea clandestină a serviciilor religioase”), vizând

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului - dreptul la

viață privată, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor.

3.Recursul

declarat în cauză

Împotriva sentinței nr.

2593/2012 a Curții de Apel București a promovat recurs pârâtul T.I., întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea acesteia

s-a arătat că în ceea ce privește angajamentul de a colabora cu Securitatea

aceasta s-a făcut la stăruința și îndrumarea Vicarului administrativ al

Patriarhiei de la acea vreme.

Cât privește notele

date și necontestate, se apreciază că prin acestea nu s-a urmărit îngrădirea

libertății de exprimare și libertatea opiniilor, nici la libertatea conștiinței

și a religiei, afirmațiile conținute în acestea privind în general aspecte pozitive

și reliefând calități morale și profesionale ale subiecților informațiilor.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

1.Argumentele de fapt

și de drept relevante

În fapt recurentul nu

contestă semnarea angajamentului de colaborator al Securității, dar motivează

că a procedat astfel la „stăruința și îndrumarea Vicarului administrativ al

Patriarhiei”.

În realitate la data

semnării recurentul era o persoană majoră, care avea rezoluție proprie lor

fapte și acte. Asumarea angajamentului nu poate fi imputată Vicarului Patriarhal

de la aceea vreme, câtă vreme acela nu a fost dovedit a fi un superior ierarhic

direct al pârâtului-recurent, iar pe de altă parte acesta s-a limitat la

„stăruințe și îndrumări”precum și la acte de constrângere.

Cât privește

conținutul notelor cu referire la acea dată 30 ianuarie 1981 (f. 282 dosar

fond) este evident că afirmațiile despre o persoană care critica - insinua aprovizionarea

deficitară a populației, disfuncționalitățile din transportul public și mai cu

seamă intrusiunea statului comunist în activitatea Bisericii, nu este în nici

un caz una „fără culoare, impersonală” acest gen de informații constând în

punea sub urmărire/ ancheta a unei persoane și în acest mod fiindu-i îngrădit

drepturi și libertăți fundamentale.

Că așa este, rezultă

din nota ofițerului de securitate pe informarea respectiv că „informatorul a

fost instruit să adâncească datele de cunoaștere ale elementului și să

furnizeze noi informații în legătură cu G.A”.

Cât privește nota din

29 ianuarie 1982 (fila 303 din dosar) conținutul acesteia este și mai grav în a

leza drepturile și libertățile fundamentale ale omului” întrucât se referă la unul

din episcopii bisericii greco-catolici - ID - dând și elemente de identificare

și a domiciliului, aceasta în condițiile în care biserica greco-catolică era

interzisă de regimul comunist iar cei ce funcționau clandestin (cum precizează și

recurentul în notă) era supuși persecuțiilor.

Toate cele mai sus

expuse contrazic susținerile recurentului conform cărora prin notele sale nu a

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, motivele

de fapt invocate nefiind dovedite de recurent deși avea această obligație cu

probe veridice și nu doar cu aprecieri personale.

soluției adoptate în recurs

Cum față de motivele

de recurs, hotărârea primei instanței este temeinică și legală, nefiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 și 7 nici art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de pârâtul T.I. împotriva sentinței civile nr. 2593 din 10

aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefundat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 decembrie 2013